4,707 matches
-
împrejurări se datorește această rămânere în urmă. Rareori un student al unei universități din țară poate ajunge în România pe rândurile dintâi. Spre a înainta și ajunge, se cere lustrul străinătății. Titlul de doctor sau de licențiat al unei facultăți apusene, cât și aureola frecventării unei școli superioare din străinătatea civilizată au fost la noi întotdeauna certificatele neapărate cu care numai s-a putut impune un om nou. Dar se vede că și contactul cu moravurile, cu spiritul, cu felul de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
care dispăruse ca stat și pentru atribuirea Lituaniei Uniunii Sovietice. La 17 septembrie 1939 se produsese atacul dinspre est asupra Poloniei, efectuat de armata Roșie pentru... protejarea ucrainienilor și bielorușilor din estul țării, fapt rămas fără comentarii în lumea politică apuseană. Rezultatul campaniei victorioase contra Poloniei: teroarea ocupației hitleriste în vestul țării, pe de o parte iar, pe de altă parte, deportările în Siberia din zona luată de sovietici (41% din Polonia) a cel puțin 1,2 -1,5 milioane de
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
Anghei, Anghie, Angonescu, Anghioiu, Anghenia, Luța, Luția, Luțoiu, Angheloiu, Anghelit, Andilina etc. Fiicele lui Neagoe Basarab și Alexandru Lăpușneanu se numeau Anghelina. Numele nu mai este iubit în zilele noastre. În momentul de față, numele a preluat și anumite forme apusene, care merg pe rădăcina vechiului nume de Angelus: Angel, Angelo, Angelica, Angelina sau Gela (prenume căruia îi corespunde masculinul Gelu). Tot această rădăcină dă numele plantei "Angelica", o erbacee care are semnificația de cea "care trebuie iubită", iar în termen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cadru sud-est european, venim cu o particulară deschidere spre natură și cosmos, cu o filozofie Practică proprie, adecvată condițiilor istorice, spațiului acesta care, deși "în calea răutăților", încântă și leagă. Ne înscriem în aria culturilor de tip cumulativ-sintetic, în vreme ce culturile apusene depășind de mult stadiul cumulativ au devenit expansioniste. În linii mari, ne putem spune că preluat din alte părți, dar am și dat; ne vin în întâmpinare nume de rezonanță ca Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Emil Cioran, cărora li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cadre pe care Antonescu le pregătea, în continuare, pentru frontul antisovietic. Întoarcerea armelor ne-a surprins complet neinstruiți și totuși, am ținut piept diviziilor blindate germane care, dacă nu ar fi fost oprite de noi, puteau compromite toate victoriile aliaților apuseni. Ca orice manifestare violentă pe plan social, războiul a marcat, ca de altfel și anii de închisoare, toată existența spirituală a tânărului care eram atunci, îndrăgostit de marile idei de pace, de liniște și de speranță într-o lume mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
specialista în contraterorism la Biblioteca Națională, căreia a trebuit să-i facem proces. Și această situație a ajuns să fie o catastrofă care împiedică funcți‑ onarea de zi cu zi, cum a fost în cazul prăbușirii avionu‑ lui în Munții Apuseni, când s-a văzut că cei care lucrau în Inspectoratul pentru Situații de Urgență erau în rea‑ litate niște piloși și niște impostori, în locul unor com‑ petențe capabile să găsească un avion într-o pădure montană. Aici este problema ! Aceasta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fargade ne puteau îndemna: «să lăsăm pe necredincioși și încercările nelegiuite lui Ahriman», dar mintea persanilor noștri s-a dezrobit de mult de «Jachtul șsic!ț liturgic»3 și a îndrăznit lucruri mari pe care nu le-au îndrăznit nici apusenii”4. De la Paris, Odobescu adusese un număr considerabil de importante lucrări de orientalistică, între care și un exemplar al primei ediții din traducerea lui Anquetil Duperron a Avestei 5. Cu câteva excepții, la noi, caracterul sacru al acestei cărți traduse
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
salva fața” și, mai ales, pentru a ascunde, stângaci, un tot mai evident - și distrugător! - complex de inferioritate (era să scriu: complex de iritare!Ă față de dominația tot mai accentuată a Americii de Nord, care, după ce a salvat de două ori Europa apuseană de agresivitatea germană militară, se pregătește să Împlinească visul antic al Grecilor și apoi al Romanilor - să devină unicii „stăpâni ai lumii”! Ce facem cu cei cincizeci de ani de comunism românesc - Îi dăm la o parte de pe „masa istoriei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care „nu există”, cu care nu avem ce face și care „mai mult ne’ncurcă” În alergăturile și necesitățile noastre diurne, În „lipsa noastră de timp”, un alt cadou, ca și brutalitatea banului, pe care ni-l face lumea orgolioasă, apuseană. Sensul vieții - unitatea cu idealurile adolescenței, unitatea vie, activă, care uneori ne duce pe acel platou care pare al ne-adaptaților, al acelor falși ratați din care se recrutează apostolii unei credințe. Deoarece nu poate fi „Împlinită” o existență care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
operă, Într-o cultură În care proliferează mai ales formele „primare” ale creației și cercetării, este salutată cu un mare spor de interes și speranță -, Liiceanu, obținând fosta Editura Politică și făcând din ea cu adevărat o instituție de nivel apusean, Humanitas, Gabriel a părăsit În totalitate „ceea ce era mai greu”! Aminteam mai sus dictonul nu știu cui care ne recomandă ca, „atunci când În viață te afli Într-o situație dilematică și nu știi pe ce drum să apuci, să-l alegi pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întreaga mișcare literară romantică, cea care, pentru prima oară după secole, după Greci și după Renaștere, a expus din nou În fața oglinzii publice atente acest spectacol extrem dramatic al „luptei geniului” cu sine și, mai ales, cu ambientul social. Societățile apusene, Înalt civilizate, au tras o concluzie fermă din toate acestea și-și apără cu fermitate valorile de excepție, conștiente de faptul că ele apar extrem de rar și de „capricios” și se afirmă și mai dificil Într-o lume concentrată pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
universale capabile nu numai de a „reflecta” sau „picta” moravurile, istoria sau reflexele noastre ideatice, dar și capabile, Într-adevăr, la modul obiectiv, de a „reflecta” sufletul și reflexele ființei de oriunde, așa cum au făcut-o acei scriitori, mai ales apuseni, la care ne Închinăm și de la care am Învățat să gândim și să scriem, noi și marii noștri Înaintași. Eu, În ce mă privește - cu acele accente „paranoice” pe care unii dintre foștii mei prieteni le ironizează! -, eu răspund pozitiv
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
circulație - precum limba suedeză, de altfel, al cărei Institut decernează cele mai prestigioase premii literare și științifice! -, cu o cultură relativ recentă și o literatură care În valorile ei majore este uneori o reușită și necesară „imitație”! - după marile modele apusene ale genului -, că În ciuda acestor lucruri (precum și ale altora, nu mai puțin importante, cum ar fi spiritul nostru orientalo-fatalist, Înclinat spre depresie, și o slabă, proastă solidaritate intelectuală, un excesiv și anarhic spirit autocritic, cu forme groase sarcastice, descurajante etc.
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
particulare, totul, după cum se știe, era controlat de stat, or, cei care „sunt În meserie” știu foarte bine că un scriitor nu poate renunța la vocația sa doar din motive politice: regimul instalat În țară părea stabil, recunoscut de guvernele apusene, și un scriitor autentic avea de ales Între „a se sinucide” ca atare, a se rata sau a face mai sus numitele compromisuri, care ar trebui, ca În comerț sau afaceri, să Însemne „cedări de ambele părți”. În cei cincizeci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
celor vreo zece state europene aflate sub influența și brutala sa presiune o jumătate de secol. Și, se’nțelege, bucuria revenirii În locul unde m-am născut - da, de ce să n-o spunem?! -, În Europa civilizației și a culturii de tip apusean, post-renascentistă. Nu rareori mă gândesc la acei prieteni și colegi morți Înainte de ’89 - un Nichita Stănescu sau Ivasiuc sau... Tatăl meu, mort cu mult Înainte Într-un accident, ca și alții, din anturajul și din lumea sa care Își pierduseră
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și vechi cartiere - sigur, și acestea! -, dar, cred eu, În primul rând prin această amintită „sufocare a Centrului”, prin „năvălirea”, la propriu, a sute de inși dezrădăcinați pe culoarele unei capitale care Încerca, de puțină vreme, să imite metropolele mari apusene, nu numai În clădiri și instituții, dar și În mentalitate. Or, pentru o țară ca România care, după exemplul Franței, s-a organizat statal pe un model centrist, distrugerea, detracarea Bucureștiului e gravă și ea durează până azi, iar semnele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două decenii, nu mai trăim În anarhie - acea anarhie oarecum firească după prăbușirea unor mari structuri sociale și instituționale; suntem poate, Încă o dată, În zorii unei alte „uniri naționale”, când se Încerca instalarea unor instituții și noi mentalității, de tip apusean - și primul care a Început-o a fost regele Carol I, cu asistența lui Brătianu! -, dar, mai ales, unirea cu tot ceea ce ea Însemna la modul festiv, sărbătoresc, dar și dramatic: Încercarea, efortul și lupta atâtora pentru conviețuirea a sute
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
privește țara cu simpatie, cealaltă cu o antipatie nedisimulată. Remarcabilă În această nepotrivire este Însă acordul fundamental asupra caracterizării civilizației românești În sine. Celor doi vizitatori, care altminteri nu au nimic comun unul cu celălalt (În afara apartenenței lor la cultura apuseană), România le apare ca o țară doar parțial integrată civilizației europene, o țară de margine, cu un fond Încă pronunțat de primitivism, amalgam ciudat de viață modernă citadină și de supraviețuiri rustice. La București, remarcă amuzat Paul Morand, circulă de-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
făcut românii În prima jumătate a secolului al XIX-lea, când s-au decis să se rupă de spațiul răsăritean și să se orienteze spre Occident. În scurt timp, societatea românească a adoptat, În linii generale, modelul cultural și politic apusean. Parțial, În realitate, și Încă și mai mult În imaginar, România a devenit o prelungire a Europei Occidentale. Iată, așadar, o țară care privește spre toate punctele cardinale ale Europei. Individualitatea ei se exprimă și prin faptul că până acum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din toate părțile de munții Carpați. Carpații Meridionali (numiți cândva și Alpii Transilvaniei, cu Înfățișare semeață și Înălțimi de peste 2500 de metri) o separă de țara Românească, iar Carpații Răsăriteni de Moldova. „Arcul carpatic“ este completat spre vest de masivul Munților Apuseni, care marcau limita dinspre Ungaria a principatului. Sub raport etnic, la 1930, românii reprezentau 57,6%, maghiarii 29,1%, iar germanii 7,9%. La orașe, românii erau Încă minoritari, deși ponderea lor crescuse după 1918: 35,9%, față de maghiari — 39
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nord de Banat se află un ținut mai vag definit geografic și istoric, numit de români Crișana (de la cele trei Crișuri care Îl străbat, reunite apoi Într-un singur râu, afluent al Tisei). Regiunea este mărginită la est de Munții Apuseni, la sud de Mureș, iar la vest de Tisa. Frontiera cu Ungaria o taie În două. Istoricește, a aparținut Ungariei (fără să beneficieze ca Transilvania sau Banatul de un statut special), dar, ca și În celelalte ținuturi „de peste munți“, majoritatea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
populație. Era o regiune pronunțat rurală (cu numai 17% populație urbană), cu un număr redus de știutori de carte (38%). Datele menționate privesc strict Maramureșul istoric; În prezent, sub acest nume se cuprinde o regiune mai largă, În partea ei apuseană aflată În afara munților și având un caracter mai puțin tradițional și mai pronunțat urban. Habitatul rural și un mod de viață puțin atins de modernitate se păstrau mai bine În Maramureș ca oriunde În România (și Încă se mai păstrează
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stăpânirea sa. Dar și a doua tentativă de regat dacic a eșuat. În urma celor două războaie purtate cu dacii, romanii și-au extins stăpânirea peste Dunăre și Carpați. Trei zone distincte s-au conturat pe actualul teritoriu al României. Regiunile apusene au format, timp de 165 de ani, Dacia romană. Răsăritul și nordul au rămas În posesia dacilor liberi. Dobrogea, pe de altă parte, inclusă În Imperiu Încă din anul 28 Înainte de Cristos, a fost Încadrată În provincia sud dunăreană Moesia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
greu de comparat cu Ungaria și Polonia, „mari puteri“ ale Europei Centrale, și chiar cu regatele sud-dunărene, Bulgaria și Serbia, care și-au avut momentele lor de expansiune și de glorie cu mult Înainte de Întemeierea țărilor române. Aveau, În terminologie apuseană, rang de „principate“ („principele“ purtând dubla titulatură de „voievod“ și „domn“ — cel din urmă cuvânt provenind din latinescul dominus). Nu puteau fi — potrivit ierarhiei feudale a Evului Mediu — pe plan de egalitate cu regatele vecine. Regele Ungariei s-a considerat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nefericit al succesiunii la tron (mai bine zis, lipsa unui adevărat sistem). Nu era nici ereditar, nici pur și simplu electiv, ci amestecat, „ereditar-electiv“. Ereditar, În principiu, În cele două dinastii (Basarabii În țara Românească, Mușatinii În Moldova), dar ignorând criteriul apusean al transmiterii tronului În linie directă. Nu numai fiii (femeile fiind oricum excluse), dar și frații sau rudele mai Îndepărtate puteau aspira la domnie. Singura condiție: să fie „os domnesc“, să aparțină familiei. Inițial, alegerea s-a operat Între limite
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]