67,464 matches
-
care le-au înșelat ori nu le-au întors sentimentele amoroase, preluată apoi de literatură și arte în general peste tot transpare aceeași frică a bărbatului de acel altceva, străin sieși, femininul. Desigur, de când feminismul s-a înarmat cu chiar armele lui Freud pentru a demonstra că frica masculină de sex își are rădăcinile în asocierea subliminală a vaginului cu o gură devoratoare (vagina dentata), lucrul acesta nu mai poate să mire pe nimeni. Ceea ce uimește însă este felul în care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
imaginația vine înaintea gândirii. În acest decor primar al umanității-copil, întâlnim, sub forma componentelor de bază prin combinarea cărora se ajunge la a se putea "desena", practic orice concept: câteva obiecte care trimit la ocupațiile principale (acoperișul, vasul cu orez, arma în variante suliță, sabie, săgeată -, fierul, sfoara etc.), fenomene naturale (vântul, ploaia), plante și animale (soare, ploaie, vita, pasărea etc.), părți ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca, a merge, a copula
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că, în esență, locurile sunt asemănătoare; ceea ce diferă în mod radical sunt doar mentalitățile. Aici, concepția noastră intră în contradicție cu cea privitoare la rolul capital al geografiei în formarea etosului unei comunități, formulată de profesorul Jared Diamond în lucrarea Arme, microbi și oțel, însă nu este momentul să inițiem o discuție paralelă. Din punct de vedere metafizic, un deșert nu se distinge semnificativ de altul, în același chip în care un munte nu se deosebește de altul. Numai ideile reificate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adevăratul sens al cuvântului. Din lemnul care constituia materia primă, zona fiind bogată în păduri de fag, stejar, mesteacăn, carpen, plop și tei, făureau obiecte de folosință de pe lângă gospodăria omului cum ar fi: coveți, căușe, știubee, dimerlii, linguri, ciubere, poloboace, arme: bâte țintuite, pumnale și paloșe, diferite dotări pentru agricultură, cum ar fi; care, sănii, pluguri, grape, precum și multe alte obiecte mărunte. Din pământul galben care se putea găsi ușor pe malurile râului Bașiu făureau oale și străchini. Populația urilor, era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care dealtfel o iubea foarte mult, dar o vroia și disciplinată. -Mi-a ajuns la gât jocul cu păpușile de păpușoi, apoi nu uita că mă apropii de treisprezece ani și cred că-i timpul să mă joc și cu armele. -Adela, dacă te mai zornăi mult, ajungi la zdup, îi răspunse hotărât mama Ilina. Auzind împotrivirea mamei, Adela s-a liniștit și n-a mai comentat. Dialogul lor a fost întrerupt de către Saveta, care s-a înfățișat în fața Ilinei anunțând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ne mai târguim, le dăm orice, și fete dacă ne cer, numai să fie îngăduință din partea lor. -Nu vor fete, Mărite șef, vor ca jumătate din ei să lupte de pe cal călare alături de luptătorii uri, fiindcă au de încercat o armă nouă. -Cu ce ne stingheresc, viteazule Amar? Și despre ce armă nouă este vorba? -Atunci când se luptă doi călăreți, se pot încurca unul pe altul. Arma nouă cu care vin este greu de mânuit. Uran a făcut ochii mari
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
numai să fie îngăduință din partea lor. -Nu vor fete, Mărite șef, vor ca jumătate din ei să lupte de pe cal călare alături de luptătorii uri, fiindcă au de încercat o armă nouă. -Cu ce ne stingheresc, viteazule Amar? Și despre ce armă nouă este vorba? -Atunci când se luptă doi călăreți, se pot încurca unul pe altul. Arma nouă cu care vin este greu de mânuit. Uran a făcut ochii mari și mirat a repetat întrebarea către Amar: -Nu mă ține în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să lupte de pe cal călare alături de luptătorii uri, fiindcă au de încercat o armă nouă. -Cu ce ne stingheresc, viteazule Amar? Și despre ce armă nouă este vorba? -Atunci când se luptă doi călăreți, se pot încurca unul pe altul. Arma nouă cu care vin este greu de mânuit. Uran a făcut ochii mari și mirat a repetat întrebarea către Amar: -Nu mă ține în frâu, spune odată despre ce este vorba? -Fiecare luptător cristen care va lupta călare alături de un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fugă în față, pentru ca luptătorii mei și ai lui Pădur să-i căsăpim cu bâtele țintuite. Toți barbarii lași care vor încerca să se întoarcă, vor fi întâmpinați și căsăpiți până la ultimul de luptătorii lui Bursu și cristenii ajutați de arma secretă. -La urieșii din iscoditorul dinspre miazăzi te-ai gândit, viteazule Amar? a întrebat Uran după ce au terminat de inspectat aria de luptă. -Mărite șef, acela nu este un iscoditor adevărat, de aceea l-am numit iscoditor mincinos, acolo nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
faptul că au fost martorii acelei întâmplări și au povestit că vipera era foarte mare. A atacat calul cu toată forța ei în zona capului, sub fălci și-i sugea sângele cu mare lăcomie. Șeful de grajd a tras cu arma atât de bine în viperă, încât nu i se mai vedea semnul V din frunte. Comandantul a ordonat transportul viperei la Muzeul din Făgăraș. Pentru că s-a degradat capul viperei în timpul împușcăturii s-a făcut mult scandal pentru că i-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
valabil și obligatoriu pentru toți oamenii? Criteriul fundamental: umanitatea Pe 17 decembrie 2008 la Berlin, am primit Premiul Otto Hahn pentru pace. Otto Hahn a descoperit fisiunea nucleară (1938), iar după război s-a luptat pentru pace și împotriva introducerii armelor nucleare în armata germană. Medalia mi-a fost înmânată de primarul Klaus Wowereit, în special pentru "angajamentul exemplar în favoarea umanității, toleranței și dialogului între marile religii ale lumii, îndeosebi în cadrul proiectului pentru o etică mondială". Discursul oficial pe care îl
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
celebrarea religioasă, poate să întărească eul, să dea siguranță și speranță. Aceasta poate să suscite nu doar un sens de apartenență, dar și protest și rezistență la condițiile nedreptății curente. Este un aspect cu care reprezentanții dictaturii comuniste, cu toate armele lor, în 1989, nu se așteptau la o revoluție pașnică, făcută doar cu lumânări! În acest sens, religia este expresia unei năzuințele neîncetate către o lume mai bună, spre ceva cu totul altfel. Totuși această religie nu este, în ciuda a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Isus ca justificare a păcătoșilor. Sau chiar concepte și imagini cultuale: moartea lui Isus ca reprezentanță, sacrificiu expiator, sanctificare. Sau chiar financiare: moartea lui Isus ca preț de răscumpărare. În fine, chiar și motive militare: moartea lui Isus ca armă împotriva puterilor răului. Această multitudine a interpretărilor biblice lasă multă libertate de interpretare oricărei generații viitoare. O teorie a crucii unitară există doar începând cu Evul Mediu. Însă teoria satisfacției a Sfântului Anselm d'Aosta (mort în 1109), care cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
2); de Nebo (Isa. 46 1) de Gad și Meni (Isa. 65 11) și de Rimmon (II Împărați Cap. V 18). Am citat înadins aceste texte scripturistice, pentru ca cititorii noștri deschizând Biblia să constate prin ei înșiși și să verifice armele de care servesc adversarii cremațiunii, la fiecare pas. E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari abateri și chiar rătăciri ale poporului evreu de la dreapta credință într-un singur Dumnezeu, de niște popoare păgâne și idolatre, cu care au
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
însă un mare păcat, ca cei care sunt investiți a spune lumii "adevărul"; a le forma atitudinea spirituală; a-i face să deosebească adevărul de minciună și superstiția de ceia ce este real, să ascundă intenționat și a priori, tocmai armele cu care cineva poate să răzbată și să învingă greutățile vieții și să-și procure și liniștea sufletească, pe care imperios ne-o cere această viață, mai ales de la o vârstă oarecare. De ce atunci preoții și pontifii, investiți cu "secretele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se consultă între dânșii pentru lupta ce trebuie s-o dea a doua zi împotriva dușmanului. Pe neașteptate însă, apare dușmanul. Ofițerii nu l-ai simțit. Ci numai acel biet soldat, rămas cu trupa. Soldatul văzând pericolul, trezește trupa; ia arma comandă "foc"; începe lupta; e conștient că "statul major" are un plan oarecare de luptă și că el, pornind la atac a călcat "disciplina" ostășească, dar... pericolul fiind mare, instinctul de conservare obștesc îi poruncește să calce această disciplină și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și trăgea pe el nădragii și cămașa, m-am uitat la celelalte cicatrice, pe care i le știam deja. Una În formă de semilună, Între buric și mamelonul drept. Alta lungă, pe o pulpă, ca un zigzag. Ambele erau de armă albă, spadă sau pumnal; spre deosebire de o a patra, pe spate, care avea forma de neconfundat a unei stele, așa cum lasă glonțul. A cincea era cea mai recentă, nevindecată complet și care nu-l lăsa să doarmă bine noaptea: o tăietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
martie și nopțile erau prea reci ca să le Înfrunți doar În talie, mai avea chichirezul ei: În acel Madrid periculos, cu străzile prost sau deloc iluminate și strâmte, respectivul veșmânt se dovedea foarte practic dacă trebuia să te bați cu arme albe. Pusă În diagonală peste piept sau răsucită pe brațul stâng, servea de pavăză contra adversarului; și aruncată peste oțelul lui, Îl putea stânjeni Îndestul până Îl miruiai cu o „botă à la Nevers, adică o Împunsătură de spadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Asta m-a făcut să-l admir și mai mult, obișnuit cum eram cu droaia de indivizi care, Între un scuipat și altul și bătutul câmpilor În legătură cu Flandra, Își petreceau toată ziulica vociferând și Împăunându-se cu presupuse fapte de arme, În timp ce făceau să răsune caldarâmul din Puerta del Sol sau de pe strada Montera cu vârful spadelor, ori se fâțâiau pe treptele scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
don Francisco de Quevedo, asta am Înțeles-o mai târziu, Îl durea Spania. O Spanie Încă temută În exterior, dar care, În pofida pompei și artificiului, a tânărului și simpaticului nostru rege, a mândriei naționale și a eroicelor noastre fapte de arme, adormise legănată de speranța aurului și argintului american aduse de galioane din Indii. Numai că tot acest aur și argint se evapora În mâinile aristocrației, ale funcționărimii și clerului, categorii leneșe, pervertite și neproductive, și se irosea În vane Întreprinderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apere de la distanță, se propti bine pe un picior, Îl Întinse pe celălalt În față, Își atinse rapid oțelul de al inamicului, și de cum acesta Își retrase spada, căpitanul lansă o lovitură laterală cu vizcaína ca să devieze și să Încurce arma adversarului. După Încă un moment, acesta dăduse Înapoi patru pași și se bătea cu disperare, cu spatele lipit de zid și fără spațiu de manevră, pe când căpitanul se pregătea, metodic și sigur, să-i bage trei sferturi de lamă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum adică să ceri Îndurare pentru altul, când tu Însuți ești pe punctul să te pupe mă-ta rece? Încă mai zbura prin aer spada străinului, când Alatriste Îndreptă vârful armei sale spre gâtul aceluia și Își retrase puțin cotul ca să i-l străpungă fără probleme și să Încheie afacerea. Cruțați-l pe camaradul meu. Auzi dumneata. Trebuie să fii bătut În cap sau englez ca să strigi așa ceva pe o străduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
simplu soldat, Îi făcuse fiului fostului său general câteva servicii importante În dezastrul expediției militare Împotriva corsarilor berberi din insulele Kerkenah de pe coasta tunisiană. Álvaro de la Marca nu uitase și, cu timpul, după ce moștenise averea și titlurile și părăsise cariera armelor În favoarea celei de curtean, nu-l abandonase pe căpitan. Din când În când Îi Închiria serviciile de spadasin ca să rezolve probleme de bani, să-l escorteze În aventuri galante și primejdioase sau să Încheie socotelile cu soți Încornorați, cu rivali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra și pe Mediterana, după ce fugise de la școală ca să se Înroleze ca paj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bătăușilor care Își răsuceau mustața și vorbeau cât mai gălăgios pe străzile și În toate locurile de clacă ale Curții, pe el nu l-am auzit niciodată grozăvindu-se cu amintirile lungii lui vieți militare. Însă, uneori, vechii camarazi de arme strânși În jurul unor stacane cu vin se refereau la el În istorisiri pe care le ascultam lacom; pentru că, la vârsta-mi fragedă, Diego Alatriste era Înlocuitorul acelui tată pe care Îl pierdusem onorabil În războaiele regelui, stăpânul nostru: unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]