6,399 matches
-
pămîntului este copt." 16. Atunci Cel ce ședea pe nor, și-a aruncat secerea pe pămînt. Și pămîntul a fost secerat. 17. Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. 18. Și un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. 18. Și un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sunt copți." 19. Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. 18. Și un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sunt copți." 19. Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu. 20. Și teascul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
singur. 13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: "Cuvîntul lui Dumnezeu." 14. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. 15. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cîrmui cu un toiag de fier. Și va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 16. Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: "Împăratul împăraților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
să se afle pe poziții, adică să simuleze că muncește, iar la apariția “cuiva” trebuie să înceapă să aplaude și să scandeze. Singurii ziariști cărora li s-a permis să fie ziariști au fost... doar cei auotrizați. Cei cu epoleți ascunși. Ceilalți, adică cei de la “Scânteia tineretului”, au trebuit să se confunde cu masele despre care aveau intenția să scrie, așa că au luat loc în front, evident, după ce li s-au “repartizat”, cam la nimereală, două târnăcoape. Altădată, aceeși clasă a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
În junglă-i conducător, Este rege-al tuturor. Are colții ascuțiți, Ochii reci și ațintiți, Iar celor ce uită de lege Le-amintește că e rege Și-i judecă-nțelept Pedepsindu-i cum e drept. Asta face el mereu, Să-l ghicim, nu este greu!
Leul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83638_a_84963]
-
de Zbor. Sau mai bine spus, teoriile lui despre ei, rodul primilor săi douăzeci de ani din viață, se stinseseră din lipsă de date longitudinale. Erau, potrivit diverselor estimări, mai amabili, mai reci, mai plați, mai abili, mai sinceri, mai ascunși, mai taciturni, mai defensivi și mai gregari decât media curbei statistice a populației. Sau erau chiar acea medie: partea groasă, mijlocie a graficului, care era redusă la zero pe ambele coaste. Deveniseră pentru el o specie extraterestră, deși făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tratament sistematic. N-avem nici un eșantion reprezentativ cu care să lucrăm. Și cauzele psihiatrice sunt destul de rare. Cazurile induse de un traumatism aproape că sunt pură ficțiune. Dacă vreți să știți părerea mea... Neurologul își arătă palmele goale - nici un instrument ascuțit. — În medicină nu e ca la curse. Știți asta. Dacă Weber știa ceva după o viață întreagă de cercetare, era exact pe dos. — Aș recomanda terapie cognitiv-comportamentală intensă și de durată. E o cale conservatoare, dar merită urmată. Dați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu aveau unde să se ducă. Sfârșiră prin a umple de aburi mașina ei, parcată pe refugiile unor drumuri întunecoase de țară sau în colțurile cele mai izolate ale parcărilor părăsite de la magazine. Nu puteau folosi mașina lui, din cauza mirosului ascuțit al lui Wendy. Din câte spunea soțul ei, femeia era, din punct de vedere olfactiv, ageră ca un bursuc. —E mai rău ca în adolescență, gemea Karin. Fir-ar să fie, Robert, o să explodez. Apoi se opreau și se întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucra acum. Simți, în fojgăitul miriștii de sub picioarele lor, acele dimineți de vară când se trezea înainte să se lumineze de ziuă și ieșea să plivească plantele de soia încă ude de rouă, retezând buruienile cu o săpăligă atât de ascuțită, încât o dată aproape că-și tăiase degetul mare de la picior, chiar și prin pielea ghetelor de lucru. Mark se ținea după ea, cu capul în jos. Simțea că se chinuie și se temea să vorbească, se temea să fie oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bate un vânt foarte fierbinte, români duși: bruneți, blonzi doar Dumnezeu mai ține minte câți au ajuns din ei vagabonzi. Cei care intră, cei care ies au păreri împărțite atâtea rele mă-nțeapă c-un stres a foarte multor cuțite ascuțite. 2013 Poeții sunt îndrăgostiți Iubirea este ca nectarul și-ambrozia, ne dă vigoare; și trecem repede de-amarul atâtor semne de ntrebare... înaintăm senini în timp vedem ce-i plin și îndeajuns suntem ca zeii în Olimp avem la toate
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
avea nevoie de niște părinți. Da, cred că cei care adoptă copii sunt cei mai minunați oameni din lume. Dar eu nu mă ridic la această înălțime. Îl privesc pe A., care stă în cadrul ferestrei și fumează, și, în ciuda durerii ascuțite pe care o simt acum pentru că mi-am schimbat poziția, îmi amintesc primele minute în care l-am văzut, demult, cu mulți ani în urmă. Și știu că da, asta vreau, în pofida tuturor durerilor și neplăcerilor, vreau ca acea întâlnire
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
prin anii ’80, dar totul e atât de încremenit, încât pare că și pe vremea Imperiului Roman se făceau la fel. Mi-am zis, dacă cumva mor din facere (anxioșii sunt prevăzătoriă, vor găsi peste veacuri o mumie cu unghiile ascuțite și lucioase, cu urme de carmin împrejur, și vor judeca complet greșit proveniența și valorile bietei decedate. Nu doar că am purces singură la tăierea, pilirea și pictarea unghiilor de la picioare, dar am avut și proasta inspirație să pun piciorul
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
care le purtam În inima mea. Nu În curățenia și frumusețea zorilor cu strălucirea mîndră și puternică a revelației lor, nici În lumina practică și domestică a dimineții, nici În măreția tăcută a porumbului la amiază, În zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența zilei către adîncurile nepătrunse și Încremenirea misterioasă a amurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se-aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră toți noaptea urletul vîntului nebun, ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor ce cad la pămînt? Nu pășiseră toți În nopți de iarnă pe drumuri pustii și nu zăriseră o lumină ce știau că vine de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de bărbați care dorm, În timp ce așteptau, așteptau În noapte? Oare nu și-au ridicat și ei ochii, ca și noi, să vadă chipul uriaș, presărat de stele, al nopții, Întunericul violet, nețărmurit, al Americii În aprilie? N-au auzit șuieratul ascuțit, neașteptat, al unei locomotive ce pleacă? Oare n-au așteptat, gîndind, simțind, văzînd continentul nesfîrșit și misterios al nopții, pămîntul sălbatic și poetic, atît de banal de plăcut și de ciudat-familiar, În toată imensitatea și singurătatea și grozăvia sa, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de un dor tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță și peste Manhattan, o pădure de catarge ce se Înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de care au avut parte vreodată bărbații, dacă sîntem hotărîți să mergem și să o cucerim! Astfel gîndind, simțind, așteptînd, așa cum am așteptat și noi În tăcerea somnoroasă a nopții pe strada liniștită, auzind, așa cum am auzit și noi, șuieratul ascuțit al sirenei, vuietul marilor roți pe malul rîului, simțind, așa cum am simțit și noi, misterul nopții și al lunii aprilie, prezența uriașă și atotputernică, promisiunea tainică și sălbatică a pămîntului sălbatic, singuratic, veșnic, găsind, așa cum am găsit și noi, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noi, misterul nopții și al lunii aprilie, prezența uriașă și atotputernică, promisiunea tainică și sălbatică a pămîntului sălbatic, singuratic, veșnic, găsind, așa cum am găsit și noi, toate ușile Închise și fiind sfîșiați, ca și noi, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit, fără cuvinte, oare n-au purtat și ei - acești tineri din trecut, Garfield, Arthur, Harrison și Hayes -, așa cum am purtat și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și „turiștii“ - grupul de treizeci de femei, numai profesoare din școlile de stat din statele centrale - se ridicaseră de la masă și ieșiseră din restaurantul hotelului elvețian mic și liniștit În care locuiau. Acum se adunaseră În holul alăturat: glasurile lor ascuțite, stridente și tăioase, pline de nerăbdare, se Împleteau Într-un cor țipător. Peste o clipă o femeie mai În vîrstă, cu un aer autoritar, se Întoarse În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cuprinsese sufletul, Înăbușind bucuria de mai Înainte și făcînd ca gestul său de entuziasm și duioșie să-i pară acum penibil. În cele din urmă femeia Îl invită cam fără voie În casă și-și strigă fata cu un glas ascuțit și aspru. Apoi, timp de cîteva minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ale cărei sunete nu le rostisem niciodată, iar acum auzeam muzica fiecărei note curată și strălucitoare ca aurul, iar muzica fiecărei note suna astfel: mai Întîi s-a Înălțat deasupra mea ca un zbor rapid, iar apoi am auzit arpegiile ascuțite și iuți ce alcătuiau cîntecul păsărilor. Iar apoi s-au transformat În picături și bulgări de aur strălucitor, iar apoi Într-un dialog de sunete prelungi, vibrate, Înălțătoare și dulci. Iar apoi a Început să cînte copacul-pasăre umplînd aerul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apoi s-a Înălțat cîntecul făpturilor mărunte cu triluri prelungi de cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări ca un croncănit aspru, ciudat și Îndepărtat - așa erau sunetele care alcătuiau cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]