3,711 matches
-
aștrilor depinde și de poziția pe glob, astfel încât la poli nu răsare și nici nu apune vreo stea. În timp ce la Ecuator, timp de 24 de ore defilează toate stelele. La latitudini intermediare, vizibilitatea acestora depinde de distanța față de polii cerești. Aștrii cei mai apropiați de poli ce rămân vizibili pe parcursul întregului an, se numesc “circumpolari”. La latitudinea capitalei țării noastre, este cazul constelațiilor Ursa Mare și Ursa Mică. Depărtându-ne de polii cerești, durata de vizibilitate e mai scurtă. Constelația Lebăda
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fără să mai fie nevoie să stați afară. 2.7 În ascultarea spațiului cosmic Proiectul ALMA (Atacama Large Millimeter Array) al ESO (European Southern Observatory) construcție ce va cuprinde antene parabolice și telescoapede pe Platoul Atacama, din nordul statului Chile. Aștrii nu emit numai lumină, ci și unde radio, ce sunt captate cu ajutorul unor instrumente numite radiotelescoapele. În acest sens, radioastronomia studiază undele radio emise de aștri, prin captarea la sol prin intermediul unor telescoape speciale numite radiotelescoape. Oglinda acestora este o
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
ce va cuprinde antene parabolice și telescoapede pe Platoul Atacama, din nordul statului Chile. Aștrii nu emit numai lumină, ci și unde radio, ce sunt captate cu ajutorul unor instrumente numite radiotelescoapele. În acest sens, radioastronomia studiază undele radio emise de aștri, prin captarea la sol prin intermediul unor telescoape speciale numite radiotelescoape. Oglinda acestora este o suprafață metalică de dimensiuni mari (diametru între 10 și 25 m). Întrucât fluxul undelor radio este foarte slab, e necesar o amplificare înainte de a fi înregistrate
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Radioastronomia, a apărut din 1930. Aceste unde radio au lungime de undă mare și poartă energie puțină, au putut fi studiate datorită perfecționării radarelor, în timpul celui de-al doilea război mondial. Atmosfera terestră captează o serie din radiațiile emise de aștri. Undele radio și lumina vizibilă sunt același tip de radiații electromagnetice ce diferă prin lungimea de undă sau prin energia fotonilor . Radiațiile emise de planete, sunt parțial prelungiri spre lungimi mari de undă a radiațiilor termice în infraroșu și parțial
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
a Universului În anul 1965, doi astronomi americani, Arno Penzias și Robert Wilson au reușit să capteze niște unde radio venite din Cosmos. Mai târziu au sesizat că aceste radiații vin din toate direcțiile spațiului cosmic, nefiind caracteristice unui anumit astru. Datorită teorie marii explozii, această radiație ar fi un rest al căldurii inițiale a Universului, corespunzând radiației emise acum 300.000-400.000 de ani de la Big Bang, când lumina a început să se propage. 3.3 Se apropie Big Crunch
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
veșnice? Ele se nasc, trăiesc și mor ca și organismele vii și întreaga lor aventură durează milioane sau miliarde de ani SOARELE - o stea cu o durată de viață de circa 10.000 milioane de ani. Stele mai mici ca astrul zilei, numiți și AȘTRI PITICI trăiesc mai mult și stelele mai mari decât sorul nostru, numiți STELE GIGANT și STELE SUPER-GIGANT au vieți scurte de numai câteva milioane de ani. Steaua strălucește până când hidrogenul, care este combustibilul astrului, se epuizează
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
trăiesc și mor ca și organismele vii și întreaga lor aventură durează milioane sau miliarde de ani SOARELE - o stea cu o durată de viață de circa 10.000 milioane de ani. Stele mai mici ca astrul zilei, numiți și AȘTRI PITICI trăiesc mai mult și stelele mai mari decât sorul nostru, numiți STELE GIGANT și STELE SUPER-GIGANT au vieți scurte de numai câteva milioane de ani. Steaua strălucește până când hidrogenul, care este combustibilul astrului, se epuizează. Când mor, stelele de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mici ca astrul zilei, numiți și AȘTRI PITICI trăiesc mai mult și stelele mai mari decât sorul nostru, numiți STELE GIGANT și STELE SUPER-GIGANT au vieți scurte de numai câteva milioane de ani. Steaua strălucește până când hidrogenul, care este combustibilul astrului, se epuizează. Când mor, stelele de mărimea Soarelui ori mai mici, se umflă și devin roșii, numindu-se STELE GIGANT ROȘII. Cu timpul, straturile externe de gaze se înalță în spațiu formând nebuloase planetare ( n.n. nebuloasele planetare nu au nici o
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Calea Lactee. Sistemul Solar este compus din Soare, opt planete, cu cei 162 de sateliți naturali ai acestora, trei planete pitice și alte corpuri mai mici (comete, asteroizi, obiectele Centurii Kuiper, meteoriți, gaze, aglomerații de praf etc.) care se învârtesc în jurul astrului. Pluto a fost considerată cea de-a noua planetă a sistemului solar, până când International Astronomical Union i-a schimbat statutul, pe 24 august 2006, din planetă în planetă pitică, alături de Ceres și Eris (2003 UB 313). 4.1 Imperiul Soarelui
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
este decât una din planetele ce orbitează în jurul Soarelui. Toate planetele se află în același plan, numit plan eliptic, cu excepția lui Pluto ce are o orbită înclinată cu 17° față de acest plan. Aceste planete au aceeași direcție de mișcare în jurul astrului zilei și toate, mai puțin Venus, se rotesc în jurul axei lor, verticale aproape, în același sens (dar Uranus are axa complet răsturnată). Constanța aceasta explică rotația norului primordial și a embrionilor planetelor ce se roteau în jurul Soarelui ce urma să
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
toate, mai puțin Venus, se rotesc în jurul axei lor, verticale aproape, în același sens (dar Uranus are axa complet răsturnată). Constanța aceasta explică rotația norului primordial și a embrionilor planetelor ce se roteau în jurul Soarelui ce urma să se nască. Astrul zilei s-a format dintr-un imens nor de gaz și pulberi. Din motive foarte puțin cunoscute, se presupune că în urmă cu 10 miliarde de ani s-ar fi format acest sistem cu Soarele în centru și planetele ce
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
datorită distanței mari față de Soare, are mari cantități de gheață, asemănător cometelor. Fiecare planetă are sateliți naturali, excepție făcând Mercur și Venus. Însă Sistemul Solar nu se limitează doar la planete și sateliți, mai există numeroase corpuri ce gravitează în jurul astrului, aceștia sunt cometele și asteroizii. Cometele sunt corpuri mici compuse din gheață și praf; ele sunt de două feluri comete periodice - revin la anumite intervale de timp și comete neperiodice - având orbite eliptice foarte alungite, ce le conduc foarte aproape de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
praf; ele sunt de două feluri comete periodice - revin la anumite intervale de timp și comete neperiodice - având orbite eliptice foarte alungite, ce le conduc foarte aproape de Soare (până la nivelul lui Mercur) cât și foarte departe (dincolo de Pluto). Asteroizii sunt aștri stâncoși, grupați într-un inel denumit centura de asteroizi, aflat între Marte și Jupiter, Ceres fiind și cel mai mare de 800 Km, iar cei mai mici fiind de câțiva zeci de metri. Dimensiunile comparate ale planetelor Sistemului Solar, cu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
o stea de mărime medie, la fel ca alte 100 de miliarde de stele din galaxia noastră. Este o sferă de masă gazoasă incandescentă, fiind compus din hidrogen și heliu, de la care întreg sistemul nostru planetar primește lumină și căldură. Astrul zilei nu este nemișcat, ci înaintează cu o viteză de 20 Km/s împreună cu sateliții lui, planetele, către o frumoasă stea Vega din constelația Lyrei. Soarele este desemnat uneori și prin numele său latin Sol, sau grecesc Helios. Simbolul său
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
iar strălucirea lor se datorează luminii pe care ele o primesc de la Soare și pe care o reflectă. Compoziția Soarelui hidrogenul 81,76%, heliu 18,17%, urmate de oxigen, neon, magneziu, azot, siliciu, carbon, sulf etc. Când ne gândim la astrul zilei, avem imaginea unui corp ce emite lumină. Dar, Soarele nu-i doar o sursă de fotoni, ci și de particule având masă și sarcină electrică, particule ce se mișcă uneori în direcția razelor solare, însă cu viteze mult mai
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de fotoni, ci și de particule având masă și sarcină electrică, particule ce se mișcă uneori în direcția razelor solare, însă cu viteze mult mai mici decât viteza luminii, fenomen cunoscut sub numele de « vânt solar ă. Particulele emise de astru sunt încărcate cu electricitate, iar plasma vântului solar interacționează cu câmpul magnetic al Soarelui, cât și cu câmpurile magnetice ale planetelor. În coroana Soarelui au loc o serie de procese ale căror efecte se vor manifesta și la distanțe mari
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
încărcate cu electricitate, iar plasma vântului solar interacționează cu câmpul magnetic al Soarelui, cât și cu câmpurile magnetice ale planetelor. În coroana Soarelui au loc o serie de procese ale căror efecte se vor manifesta și la distanțe mari față de astru. Liniile de câmp magnetic ale Soarelui sunt întinse de particulele electrice expulzate în spațiu. Procesul fizic poate fi înțeles prin următorul model mecanic. Particulele vântului solar acționează ca niște bomboane lipicioase aruncate cu mare viteză asupra unor fire elastice care
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de la polii magnetici și întinzându-se în spațiu până la cele mai apropiate stele. Observarea lui a condus la dezvoltarea fizicii solare. Determinarea fenomenelor și proceselor, în general periodice, ce alcătuiesc așa numita «activitate solară ă, cercetările privind compoziția internă a astrului, radiația solară furnizată de interiorul Soarelui, procesele nucleare complexe ce au loc aici, la temperaturi și presiuni imense, a căror esență este prefacerea hidrogenului în heliu a propus soluții spre analiză a ceea ce este vizibil și invizibil. Straturile Soarelui 1
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
suficient de învăluită în mister, dar se știe că aceasta este legată de magnetism și de rotația Soarelui. Energia Soarelui Soarele este una doar dintre miliarde de stele, dar este sursa de energie a tuturor ființelor vii de pe Pământ. Lumina astrului este principala sursă de energie pe suprafața Pământului și energia emanată de acesta, a crescut de la formarea Sistemului Solar cu 40%. Energia solară este generată de către nucleul astrului, unde temperatura atinge 15.000.000șC și hidrogenul e transformat în heliu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
dar este sursa de energie a tuturor ființelor vii de pe Pământ. Lumina astrului este principala sursă de energie pe suprafața Pământului și energia emanată de acesta, a crescut de la formarea Sistemului Solar cu 40%. Energia solară este generată de către nucleul astrului, unde temperatura atinge 15.000.000șC și hidrogenul e transformat în heliu prin procesul de fuziune nucleară. Constanta solară este cantitatea de energie solară care ajunge pe Pământ pe unitatea de suprafață care este direct expusă luminii solare. Constanta solară
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fost pus în analogie cu atmosfera, dar ea nu seamănă pur și simplu cu o sferă, ci cu una prelungită, în partea opusă Soarelui, cu un con. Pe partea înspre Soare extensia e mult mai modestă decât pe partea opusă astrului zilei. Partea magnetosferei aflată direct în «bătaia vântului solară este bombată (vezi figura) și pare să «respire în ritmul variațiilor de intensitate a vântului solar. Ceea ce limitează magnetosfera înspre partea Soarelui e magnetopauza, creată de o undă de șoc la
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
învelișului magnetic care o protejează de bătaia directă a vântului solar. Metode de observare a Soarelui ATENȚIE:. Să nu priviți niciodată direct Soarele prin instrumente optice (binoclu, telescop, aparat de fotografiat) ce nu sunt prevăzute cu filtre speciale specifice observării astrului zilei sau cu ochiul liber, căci datorită luminii foarte puternice ce acționează asupra ochiului va apărea un proces ireversibil de orbire. Metoda clasica de a observa Soarele în siguranță este proiecția, adică observarea indirectă cu ajutorul unui binoclu, lunetă ori telescop
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
puțin de o milionime ( a milioana parte) din căldura Soarelui ajunge pe Pământ ? O parte din căldura solară este reflectată, o parte din căldura Pământului se pierde prin radiație și planeta noastră absoarbe sau preia numai o parte din căldura astrului nostru; de la un metru pătrat din suprafața Soarelui vine tot atâta lumină cât ar produce 1 milion de becuri electrice? Lumina de la Soare ajunge pe Pământ în 8 minute și 18 secunde? Soarele și celelalte stele sunt singurele corpuri luminoase
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
8 minute și 18 secunde? Soarele și celelalte stele sunt singurele corpuri luminoase din spațiul cosmic? planetele din sistemul nostru solar se văd numai pentru că reflectă lumina de la Soare? Astfel, Luna se observă pe bolta cerească întrucât ea reflectă lumina astrului zilei. „petele solare” au fost descoperite de Galileo Galilei și J. Fabricius în anul 1611? Acestea a permis punerea în evidență a rotației Soarelui, timp de 25 de zile la ecuator și 30 de zile la poli; specialiștii afirmă că
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
medii au crescut ușor? * Albul reflectă lumina și de aceea se vede mai bine decât negru? Suprafețele albe reflectă mai multă lumină decât o absorb spre deosebire de cele negre ce absorb mai multă lumină decât o reflectă; * În timpul unei erupții solare, astrul aruncă mari cantități de gaz (aglomerări strălucitoare), ce ating Terra după 4 zile, provocând aurorele boreale sau perturbări magnetice? Simultan, se aruncă o ploaie de particule accelerate la 200.000 Km/h ce bombardează Pământul în câteva ore. 4.7
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]