3,106 matches
-
fost trimis pe front, printre ofițeri și soldați, unde a făcut numeroase schițe și crochiuri. În 1918 a participat la concursul pentru Monumentul Eroilor Ceferiști din anii 1916-1919. Macheta pe care a propus-o a fost expusă la Expoziția de la Ateneul Român, alături de alți șase concurenți. Câștigătorul concursului a fost Cornel Medrea, care a și realizat monumentul de lângă Gara București Nord. În anul 1920, împreună cu arhitecții C. Iotu și Arghir Culina, a realizat Monumentul funerar al lui Aurel Vlaicu, în Cimitirul
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
București, proiectat de arhitectul Petre Antonescu. Lucrările sale decorative de la Arcul de Triumf realizate în 1922 nu au mai fost folosite la refacerea definitivă a Arcului de Triumf, în anii 1935-1936. În 1923, a deschis prima sa expoziție personală, la Ateneul Român, unde a expus 54 de lucrări, majoritatea în marmură de Carrara, reprezentând portrete în basorelief, busturi, lucrări decorative, dar și câteva statui monumentale, între care "Soldatul Român", înalt de 5,5 m, care avea să fie plasat la baza
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
că figurau în repertoriul lăutarilor Capitalei. În această latură de activitate lăutărească se distinge, în mod cu totul evident, figura lui Petrea Crețul Șolcan, lăutarul Brăilei. Iată ce se desprinde din interesanta conferință a lui Gh. D. Teodorescu, ținută la Ateneul din București, în 11 mai 1884: <br> <br>
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Capitală, pornind totodată o acțiune de propaganda pentru înființarea de formații muzicale muncitorești în toata țara. Deasemenea s-au organizat o serie de concerte și audiții muzicale populare la periferia Capitalei, inaugurate printr'un concert de sărbătorile Crăciunului 1938 la Ateneul Român. La 6 noiembrie 1938, a avut loc deschiderea solemnă a cursurilor Universității muncitorești din București, sub conducerea D-lui prof. universitar Tudor Vianu. Cursurile ținute în anul 1938—1939 au privit următoarele materii: Literatura română. Metode și procedee noui
Muncă și Voe Bună () [Corola-website/Science/326530_a_327859]
-
concurs, postul de oboist și solist la corn englez în Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Române. Rămâne credincios dragostei pentru folclorul muzical românesc, evoluând din 1936, în mai toate târgurile de pe Valea Mureșului, de la Reghin până la Toplița. Urcă, totodată, pe scenele Ateneului, Sălii de concerte a Societății de Radio, Arenelor romane, Căminului Refugiaților Ardeleni, precum și ale altor sărbătoriri și manifestări populare ori concerte de binefacere. La 1 septembrie 1939, câștigă, în urma unui concurs, postul de oboist și solist la corn englez la
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
naționale și universale: George Enescu, Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Ionel Perlea, Herbert von Karajan. În 1999, la Brașov, sub îndrumarea conf. univ. Dorin Gliga, a luat ființă Ansamblul de oboi „”. În data de 29 ianuarie 2012, la Sala Mică a Ateneului Român, s-a desfășurat „Centenarul Pavel Tornea”, organizat de Uniunea Muzicienilor Interpreți din România, în colaborare cu Filarmonica „George Enescu”. La acest eveniment au susținut recitaluri Gheorghe Zamfir, Adrian Petrescu, Dorin Gliga, Nicoleta Beca, Gheorghe Palcu. Melodii ardelene interpretate de
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
În 1899, "" i-a oferit lui Nicolae Iorga spațiu pentru o rubrică intitulată „opinii sincere”, despre viața intelectuală a românilor la cumpănă de veac, în care acesta a criticat inconsistența și proasta funcționare a instituțiilor culturale autohtone - de la Academie la Ateneu, de la muzee la teatre, de la Universități la biblioteci și arhive -, înfierând superficialitatea mediului literar și științific, condamnând lipsa de viziune și clientelismul diriguitorilor culturali. Mihail Sebastian a ținut cronica muzicală la "L'Indépendance Roumaine", sub pseudonimul Flaminius. În clădirea ziarului
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
internațional Giovanni Pierluigi da Palestrina”, organizat de Vatican în Catedrala Sant Ignazio din Roma. De asemenea, unele dintre aceste piese au fost prezentate în concert de „Corul Radiodifuziunii” sub conducerea maestrului Dan Mihai Goia, de „Corul Filarmonicii George Enescu” la Ateneul Român, cor dirijat de maestrul Ion I. Pruner. Au fost prezentate în primă audiție la concertele de Crăciun ale „Corului Operei Naționale din București”, pe scena Operei. Unele au fost cântate la Paris și în alte orașe ale Franței de către
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
sala principală, subsol și o curte interioară, a fost construit în perioada 1892 - 1902 și este situat în centrul Bucureștiului, pe strada C.A. Rosetti (Clemenței) nr.5, aflându-se în vecinătatea unor importante repere culturale bucureștene, cum ar fi: Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universitară, Muzeul de Artă al României și vis a vis de Muzeul Theodor Aman. Palatul a fost proiectat de către arhitectul de origine franceză Jules Berthet la inițiativa lui Nicolae Cesianu, un deputat originar din Oltenia. Nicolae Cesianu
Palatul Cesianu-Racoviță () [Corola-website/Science/325709_a_327038]
-
Nichita Stănescu" al Centrului Cultural MAI. Este prezent, de-a lungul timpului, în revistele literare: "Luceafărul, România Literară, Contrapunct, Dacia Literară, Convorbiri Literare, Poesis, Arca, Orizont, Ramuri, Dunărea de Jos, Contrafort, Confluențe, Interferențe, Vatra, Steaua, Versus, Orient latin, Provincia Corvina, Ateneu, Cafeneaua literară, Nord literar, Poesia, Oglinda literară, Argeș, Reflex, Epigrama, Ag pe rime, Acus", etc... A publicat volumele de poezie: a fost inclus, printre altele, în volume colective : Câteva texte (poezii) i-au fost publicate în sârbă, în volumul "Iz
Costel Stancu () [Corola-website/Science/325755_a_327084]
-
feat. Burton Greene Între 2011-2016, demarează și dezvolta câteva colaborări pe termen lung cu muzicieni de renume internațional, cum ar fi: Hymns For Voice & Fingers’ alături de Stanley Jordan - cu apariții în Germania (Ingolstadt Jazztage), Elveția (Lugano Jazz Festival) și România (Ateneul Român București, Filarmonica din Cluj-Napoca și Sala Thalia din Sibiu). Benny Rietveld (fost băsist al lui Miles Davis, actual băsist și director muzical al lui Carlos Santana) și cvintetul acestuia prin Celebrations Of The Spirit Tour (București și Brașov - 2014
Teodora Enache () [Corola-website/Science/325257_a_326586]
-
ferment în viața culturală și pedagogică a școlilor unde a funcționat, îndrumând, prin cenaclurile literare din aceste licee, tinerele talente. Încordarea sa întru îmblânzirea cuvântului se va reflecta în colaborările la revistele: Amfiteatru, Antares, Argeș, Ardealul literar și artistic, Astra, Ateneu, Axioma, Bucovina, Cadran, Convorbiri literare, Cronica, Familia, Flacăra, Luceafărul, Poesis, PortoFranco, Ramuri, Revista V, România literară, Salonul literar, Steaua, Tomis (debut 1964), Transilvania și Tribuna României (azi Curierul românesc). Dumitru Pricop a fost solicitat de multe ori de către diriguitorii învățământului
Dumitru Pricop () [Corola-website/Science/326020_a_327349]
-
articole. A activat în numeroase cenacluri literare liceale și studențești: „Incertitudini solare“, „Solaris“ (condus de cunoscutul scriitor de literatură SF Ion Hobana), „Climate“, „Ecouri“, etc. Aprecieri despre lucrările publicate s-au făcut în numeroase reviste de specialitate, literare sau cotidiene („Ateneu“, „Acta Bacoviensia, Anuarul Arhivelor Naționale Bacău“, „Ararat“, „Curentul“, „Deșteptarea“, „Vitraliu“, „Ziarul de Bacău“, „Monitorul de Bacău“, etc). Este președintele Asociației „Costache Negri“ din Târgu Ocna (2002) și membru în conducerea Fundației Naționale „George Călinescu“ din Onești (1995). Unul dintre cei
Corneliu Stoica () [Corola-website/Science/322325_a_323654]
-
picturii românești, participând la numeroase expoziții colective, de grup și regionale organizate în țară și străinătate. Va expune în anul 1946 la Salonul bănățean Timișoara; tot în acest an la Cluj va participa la expoziția de artă plastică organizată de Ateneele Nicolae Bălcescu și Józsa Béla. Începând din anul 1954 devine membru al Uniuni Artiștilor Plastici din România, filiala Cluj, marcând momentul cel mai important din viața maestrului, deoarece de acum se dedică întru totul picturii. În 1955 îi este organizată
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
Belgia), declanșarea războiului obligând-o să revină în țară, unde în anul 1914 se căsătorește cu colegul său de studii politehnice, Nicolae Greceanu. Inițiază prima asociere a femeilor pictorițe și sculptorițe și în 1915 organizează prima expoziție a acestora la Ateneul Român. Are o expoziție de grup la Iași, iar una personală la Ateneul Român în 1919. Între anii 1919 și 1922 revine în Belgia și termină studiile de chimie și de arte frumoase. Va face studii de specializare pentru lucrul
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
se căsătorește cu colegul său de studii politehnice, Nicolae Greceanu. Inițiază prima asociere a femeilor pictorițe și sculptorițe și în 1915 organizează prima expoziție a acestora la Ateneul Român. Are o expoziție de grup la Iași, iar una personală la Ateneul Român în 1919. Între anii 1919 și 1922 revine în Belgia și termină studiile de chimie și de arte frumoase. Va face studii de specializare pentru lucrul în frescă la Paris, la Academia Baudoin. Are expoziții personale la Paris (1928
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
că Irina și-a pierdut vocea. Mai târziu sosește și tânărul regizor. Irina îi spune lui Radu Valerian că tatăl ei nu o lasă să participe la spectacol și îl invită la un concert de lieduri ce avea loc la Ateneul Român. Tânărul regizor confundă însă cutia de aspirină cu cea de somnifere și adoarme la concert. El reușește apoi s-o convingă pe fată de încurcătură, iar, la sfatul lui Gelu, îi trimite o dedicație lirică de dragoste. Între cei
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
a activității sale meritorii, fost distins cu titlul de „profesor de onoare” al Academiei de Belle Arte din Lyon. Cu toate că în vremea sa pictura murală monumentală se făcea în ulei, atunci când i s-a comandat o măreață lucrare monumentală pentru Ateneul Român, a ales să o realizeze în frescă, revitalizând astfel o veche tehnică. A lucrat aproximativ cinci ani la această pictură „al fresco”, iar la inaugurare, în 1939, aceasta era cea mai mare operă de artă efectuată până atunci în
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
metri și lungă de 70 de metri, se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena. Este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României: În primii ani ai regimului comunist din România, fresca de la Ateneu, pictată de Costin Petrescu, a fost acoperită cu catifea roșie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României, și a stat ascunsă privirilor aproape două decenii, din 1948 până în 1966. Alte picturi murale de mari dimensiuni a realizat
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
consiliu de la Palatul Universul din București și o frescă în sala de festivități a fostului Colegiu Academic al Universității din Cluj, prin care se evocă marile personalități culturale ale românilor din Transilvania. Costin Petrescu a realizat și mozaicurile exterioare de la Ateneul Român din București. A decedat în București, la 15 octombrie 1954, și este înmormântat în cimitirul Bellu, figura 96, locul 38. Casa din Strada Egalității, din Pitești, în care s-a născut și a trăit pictorul, a purtat multă vreme
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
Egalității, din Pitești, în care s-a născut și a trăit pictorul, a purtat multă vreme o plăcuță din marmură pe care scria: "În această casă s-a născut pictorul Costin Petrescu, 1872-1954, autorul lucrării „Marea Frescă a Neamului” de la Ateneul Român". Astăzi, plăcuța a dispărut. Deoarece casa nu a fost declarată monument istoric, Marian Anghelescu, noul proprietar, a obținut toate avizele pentru a demola parțial fațada și a supraetaja partea din spate a casei. În final, omul de afaceri Marian
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
în concurs. El a participat la a cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, iar Irina Petrescu a obținut Premiul pentru cea mai bună actriță. Într-o seară, la sfârșitul unui concert organizat la Ateneul Român, medicul Filip Palaloga (Iurie Darie), șef de secție la Spitalul Brâncovenesc, îl observă în mulțime și îl abordează pe medicul Laurențiu Nicola (Virgil Ogășanu), care-l vindecase în urmă cu doi ani de o boală grea. Cei doi merg
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
cu cunoscutul pedagog Carl Flesch. Pentru a-și câștiga existența, a început să cânte la diferite manifestări ocazionale, precum tradiționalul „târg al moșilor” și prin localurile de la „Șosea”. În 1906 și-a dat examenul de absolvent al Conservatoriului pe scena Ateneului Român, interepretând partea solistică a Concertului nr. 1 pentru vioară și orchestră de Niccolo Paganini, pentru care i s-a acordat Premiul I. Printre „bisurile” executate, a strecurat și compoziția proprie „Hora staccato”, care i-a adus nemurirea. După doi
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
având un repertoriu variat, alături de muzică populară, piese de concert clasice de Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvořák etc. La sărbătorirea unui sfert de veac de activitate pe scenele de concert, în anul 1935, Dinicu urcă din nou pe podiumul Ateneului Român, unde, sub bagheta dirijorului George Georgescu, interpretează ca solist Concertul în sol minor de Max Bruch și, împreună cu Alexandru Teodorescu, prim-violonist al Filarmonicii, dublul Concert în re minor de Johann Sebastian Bach. În februarie 1936, sub bagheta lui
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
În 1947, artistul simte o durere din ce în ce mai intensă la gât, punându-i-se diagnosticul unui cancer al laringelui urmat de o inevitabilă intervenție chirurgicală. În ziua de 23 aprilie 1947, Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști a organizat la Ateneul Român un concert aniversar pentru împlinirea a 40 de ani de activitate a lui Grigoraș Dinicu. Cancerul laringelui începuse să se agraveze din ce în ce mai tare, încât acest concert al Orchestrei „Barbu Lăutaru” sub bagheta lui Victor Predescu a venit ca un
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]