95,569 matches
-
a întâmplat cu mulți alți tineri din Piață Universității unde aveau loc scene de coșmar, în care tot ce mișcă era lovit, doborât la pământ și călcat în picioare. “Dă-i la cap să nu mai miște!”. “Omoara-l”. Se auzeau pârâituri de oase sub loviturile răngilor și urlete de durere ale celor loviți în mod bestial. Mi s-a povestit că în infernul de la Măgurele, un ofițer, fost halterofil la Dinamo (nominae odiosa) le rupea pe genunchi mâinile celor pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o mică terasă cu 3 mese, nimic nu se mai păstrează, decât în amintirea celor peste 80 de ani sau cei care au aflat când le-au povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
istoria: „Că nu vede nici o posibilitate de unificare a românilor”... Ei, ce vrei: dacă nu vede omul, nu vede!... Parcă toți trebuie să vadă ce e de văzut?! Mai văd unii și ce le arăta alții!... Că una e să auzi și alta să vezi!... Se poate să auzi pe românește că acum am pus limba la constituție dar să vezi pe rusește, daca înțelegi constituția pi limba ta, ăia secretă, învățată la serviciul secret unde faci servici. Sau la plural
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a românilor”... Ei, ce vrei: dacă nu vede omul, nu vede!... Parcă toți trebuie să vadă ce e de văzut?! Mai văd unii și ce le arăta alții!... Că una e să auzi și alta să vezi!... Se poate să auzi pe românește că acum am pus limba la constituție dar să vezi pe rusește, daca înțelegi constituția pi limba ta, ăia secretă, învățată la serviciul secret unde faci servici. Sau la plural: servicii altora! Limba nu vede, dar se aude
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
auzi pe românește că acum am pus limba la constituție dar să vezi pe rusește, daca înțelegi constituția pi limba ta, ăia secretă, învățată la serviciul secret unde faci servici. Sau la plural: servicii altora! Limba nu vede, dar se aude; limba nu aude, dar se aude; așa că nu-i tot una ce auzi cu ce vezi. Și nici ce vezi, cu ce vrei să se facă auzit!... Că el vede cum tânjesc românii după neamul lor, dar zice să facem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
că acum am pus limba la constituție dar să vezi pe rusește, daca înțelegi constituția pi limba ta, ăia secretă, învățată la serviciul secret unde faci servici. Sau la plural: servicii altora! Limba nu vede, dar se aude; limba nu aude, dar se aude; așa că nu-i tot una ce auzi cu ce vezi. Și nici ce vezi, cu ce vrei să se facă auzit!... Că el vede cum tânjesc românii după neamul lor, dar zice să facem relații ca-ntre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pus limba la constituție dar să vezi pe rusește, daca înțelegi constituția pi limba ta, ăia secretă, învățată la serviciul secret unde faci servici. Sau la plural: servicii altora! Limba nu vede, dar se aude; limba nu aude, dar se aude; așa că nu-i tot una ce auzi cu ce vezi. Și nici ce vezi, cu ce vrei să se facă auzit!... Că el vede cum tânjesc românii după neamul lor, dar zice să facem relații ca-ntre Statele Unite și Canada
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe rusește, daca înțelegi constituția pi limba ta, ăia secretă, învățată la serviciul secret unde faci servici. Sau la plural: servicii altora! Limba nu vede, dar se aude; limba nu aude, dar se aude; așa că nu-i tot una ce auzi cu ce vezi. Și nici ce vezi, cu ce vrei să se facă auzit!... Că el vede cum tânjesc românii după neamul lor, dar zice să facem relații ca-ntre Statele Unite și Canada. Că asemănările dintre noi sunt că dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Internațional ,,Lucian Blaga”, ediția 6-8 mai 2011, Sebeș Albă Iulia. Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare” Din poiana smaraldelor! Pe-nserat, Numai filele albe Pe care n-am scris Niciun cuvânt Așteaptă-n genunchi La poarta mirării... Cine-mi aude Tăcerea albastră... Lentoare Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ușă trântita, un motor de mașină, apoi altul și din ce in ce mai multă zarva. Pe străzi începură s-apară cei cu mașini. Zeci, apoi sute de mașini, alergând bezmetice, toate din centru spre barierele orașului. „Dacă au mașini le dă mâna” s-auzeau din ce in ce mai des replici izvorând din rândul pietonilor porniți cu tot felul de geamantane și boccele. La creșele de cartier, copiii se adunaseră deja în curte. Educatoarele plecaseră pe la casele lor. Copiii plângeau. Odată cu apariția părinților, planșetele se amplificau. Rând pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și amintiseră de ei. Cei mai multi n-aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul” strigau ei unul în urechea celuilalt, doar, să se audă. Indiferență unora, surzenia altora, si neputința îi făcuseră să se resemneze. UN PAHAR CU LAPTE Unii intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu mașina la iarbă verde numai pentru că aveam aragaz de voiaj. Am legat furtunul la butelie. O adaptare de-a mea pentru cazuri când ar fi lipsit buteliile de voiaj. Că acuma de exemplu. Aprind. Merge. Pun țigaia și uleiul. Aud pași pe scări. O fi ea ?! Nu cred. Sparg ouăle. Uleiul sfârâie. Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi spun că un fel de scuză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
butelie. O adaptare de-a mea pentru cazuri când ar fi lipsit buteliile de voiaj. Că acuma de exemplu. Aprind. Merge. Pun țigaia și uleiul. Aud pași pe scări. O fi ea ?! Nu cred. Sparg ouăle. Uleiul sfârâie. Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi spun că un fel de scuză în fața minunăției mele de a nu fi plecat. Ai spus ceva ? mă întreabă cu glas
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu mai simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în noi. Aud sunetul lor, e acolo, e și aici, e și în noi! Șuvoi! Și lumina primi-voi de la toți profeții! O, tu, oglindă a inimii mele, loc unde păsările săruta spumă mării în cumpănă grea! Izgonește-mă din robia lui Pallas
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap? Doldora de tine, femeie cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ce a avut loc la teatrul din Lipscani, cănd împreună cu tot juriul-din care întâmplător făceam parte-ne-am dus în culise să felicitam interpreții. Ne-am întâlnit cu Kirițescu, autorul Gaițelor, care venise destul de sceptic la spectacol și l-am auzit spunându-i lui Zinelli: Așa l-am imaginat eu pe Mircea, așa cum l-ai creat dumneata. Te felicit și sunt fericit. Asta poate unde Gaițele este într-o mare parte autobiografica și cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
instinctiv, căci nu am avut timp să meditez, i-am dat una cu capul în boașe de a căzut jos cât era de vlăjgan. Nici nu mă desmeticisem bine că m-am trezit din nou luat de guler și am auzit: De asta am nevoie. Nu sunt eu de vină, Nea Costică. El mă lovi cu pliciul și mai vru să mă și bată. Luat prin surprindere nu am mai avut timp să-i spun domne profesor, căci era profesorul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
aceia venise în curte să caute un puști mai înfipt și din punctul ăsta de vedere găsise ce avea nevoie. Toți știam de pregătirea spectacolului-era un eveniment-deci va dati seama că mi-a trecut și usturime și tot când am auzit. Prima socoteală pe care mi-am făcut-o, a fost că voi avea prilejul pentru o bună bucată de timp să trag chiulul de la școală și încă oficial. Mai ales că și eu, ca toți copii ce participasem la piesele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu rapsozi mi-am adus aminte de Nea Costică. Știam că în afară de a interpreta piese de teatru cântă și niște balade haiducești acompaniindu-se la vioară. Adeseori dădea spectacole cu alt rapsod vestit, Gheorghe Bobei din Bărbătești. Așa aveam să aud pentru prima dată Balada lui Ciprian Porumbescu sau serenada lui Tosseli, interpretate de Bobei iar poeziile erau recitate de Popian. M-am interesat și aflând că încă trăiește, m-am dus la Bistrița și spre bucuria mea nu numai că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
strigați, nici la toaletă nu ne-am repezit. Deși tare am fi avut nevoie și de data asta pe bune, nu ca să chiulim cum făceam în timpul liceului. Nu e nevoie să vă descriu emoțiile, e ușor de imaginat. Cand mam auzit strigat, mi-am zis în gând. Curaj găină că te tăi! Uitând să-mi mai fac cruce cu limba în cerul gurii, am intrat mai rău ca o vită la abator. Nici nu am văzut cine era în sală-cine mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5 scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să mă uit la comisie mi-am dat seama că nu era nimeni cunoscut. Președintele comisiei, care era și profesor de română, ne-a strigat pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Sarry, tata îl iubea foarte mult. După sosirea din Anglia, în 1927, îl trimisese pe Stanley la Colegiul Roberts din Istanbul, Turcia, ca sași termine studiile. Stanley la rândul lui îl iubea pe tata că pe tatăl lui. Cand a auzit de la Alec că tata a murit, nu i-a fost ușor. Ajunși acasă, cu toții am plâns, dar ne-am și bucurat că suntem din nou împreună, chiar așa, fără tată și fără cei trei, aflați acum în Anglia. Aici, la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]