3,370 matches
-
nu dăunează stării generale de sănătate. În fapt, cei mai mulți consumatori susțin că Îți sporește pofta de mîncare și acționează ca un tonic pentru organism. Nu știu nimic altceva care să-ți stîrnească atît de clar apetitul. Pot să fumez un băț de iarbă și să servesc cu plăcere un pahar de sherry și o masă la birt. Cu iarbă am scăpat o dată de-o dependență de marfă. A doua zi fără marfă m-am așezat și am luat masa cap-coadă. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
coborît, dar bețivul s-a ridicat și-a plecat Înainte să ne-apropiem de el. Un tip ponosit cu o gură mare, căzută, a intrat În vorbă cu Roy. Era tot un prăduitor. - Poponaru’ a pus-o din nou. Două bețe și-un ceas la Strada 96. Roy a mormăit ceva și s-a uitat În ziar. Tipul continua să vorbească tare. - Unu’ m-a prins În fapt. „Ce faci cu mîna la mine-n buzunar?” zice. - Dumnezeule, nu mai vorbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dreapta, pe o stradă cu sens unic. Mașina de patrulare venea pe aceeași stradă, dar din partea cealaltă, pe contrasens. O șmecherie veche de-a gaborilor. Eram blocați. L-am auzit pe Cole țipînd: - O, Iisuse, mai am la mine un băț! Gaborii au sărit din mașină cu mîinile la pistoale, dar nu le-au scos. Au alergat spre mașina mea. Unul dintre ei, cel care Îl ochise pe Pat, avea pe față un zîmbet larg. - Unde-ai găsit mașina, Pat? a-ntrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mașina, Pat? a-ntrebat ăla. Celălalt gabor a deschis ușa din spate. - Toată lumea afară! A zis ăla McKinney și Cole stăteau pe bacheta din spate. Au coborît și gaborii i-au scotocit. Gaborul care Îl ochise pe Pat a găsit imediat bățul de iarbă În buzunarul de la cămașa lui Cole. - Am destul aici cît să salt toată gașca. Gaborul ăsta avea o față cu pielea netedă, roșie, și zîmbea În continuu. Mi-a găsit pistolul În torpedou. - E o armă străină, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ucenicie la dânsul, m-am rupt de stilul lui, deoarece doream foarte mult să am un stil al meu personal și fără influențe. Poate ar fi bine ca să pomenesc aici primul meu tablou de artă naivă, care se cheamă ,,Bagă bețe-n roate”, era un car cu boi, și un om care băga bețe-n roatele de la car”. Acesta este primul meu tablou de pictură naivă, datat septembrie 1984. Dar să mă întorc la tabăra de la Gărâna din primii ani de după
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
să am un stil al meu personal și fără influențe. Poate ar fi bine ca să pomenesc aici primul meu tablou de artă naivă, care se cheamă ,,Bagă bețe-n roate”, era un car cu boi, și un om care băga bețe-n roatele de la car”. Acesta este primul meu tablou de pictură naivă, datat septembrie 1984. Dar să mă întorc la tabăra de la Gărâna din primii ani de după revoluție. D-l Vintilă era cu soția cazat în condiții mai bune decât
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
doljeană de unde era originar. Îmboldiți așadar de impetuos-autoritarul Ionel Marinescu, șeful nostru direct, dar și de propria noastră curiozitate față de noua meserie, ne-am pus pe treabă. Am învățat, câteodată amu zându ne, jargonul specific („puf“ pentru punct și virgulă, „băț“ pentru semnul exclamării, „cap“ pentru aliniat nou), ce sunt aldinele, italicele, cuadrații, durșusii, ce e un șpalt, o „perie“, o „albă“, un „bun de calandru“, noțiuni care azi, în parte, au ieșit din uz, împinse în caducitate de schimbarea tehnicii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
promoționale primite alături de biletele de intrare. Se puteau observa persoane de toate vârstele, de la cei mai mici puști până la persoane de vârsta a treia, cu toții fluturând eșarfele alb-albastre cu însemnele Științei sau făcând zgomot cu “pălmuțele” din plastic ori cu bețele gonflabile. Printre spectatori s-au aflat și câțiva suporteri belgieni, mai exact cinci la număr, care la fiecare reușită a echipei lor fluturau fularul cu însemnele clubului Initia Hasselt și drapelul Belgiei. Ca înainte de fiecare meci mare, pe parchetul Sălii
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
era de rece în recepțiunile oficiale, pe atâta era de afabil și prietinos în audiențile particulare. Avea simțimente democratice și nu prea iubea așa-numita elită socială, care a doua zi după urcarea lui pe scaun începu a-i pune bețe în roate și a-i întinde felurite curse, pentru că în ochii ei avea marele păcat originar de a nu fi făcut parte din înalta protipenda 73. După plecarea lui Vodă Cuza orașul căzu iarăși în liniștea sa obicinuită. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la Altorf, patria lui Guillaume Tell, a cărui nume legendar plutește și astăzi asupra neamului său ca un scut ocrotitor. De la Altorf pănă la Fluelen care e situat în capătul lacului des Quatre Cantons nu-i decât o zvârlitură de băț; de acolo ne-am îmbarcat într-un vapor pe lac, pentru a ne duce la Lucerna. Ce frumos e lacul des Quatre Cantons! Pe când cel de Geneva e albastru ca ceriul, acesta e verde ca smaraldul. Deși ceva mai mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Vacanța noastră nu-i și a naturii Vara este Îndeobște sezonul concediilor. Sau, pentru a evita o nedorită coincidență, al vacanțelor, când omul lasă deoparte, cu bucurie ori regret, activitatea cotidiană, iar dacă are cu ce, Își ia traista ’n băț, pornind spre alte meleaguri. Oare natura nu e implicată, mai mult interesată, În această nouă activitate - căci vacanța e tot o activitate umană și, În principiu, omul nu stă nici o clipă, chiar dacă ceea ce face e bun sau rău, asta fiind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care se făcea hârtie la Chișcani, celebra luptă biologică dintre stuf și papură, ultima fiind nedorită, preluarea și extinderea stufului italian Arundo Donax care crește enorm de mare ajungând la 5-6 metri, fapt care făcea să fie mereu furat pentru bețe de undiță (nu s-a reușit niciodată să se facă o șarjă de probă pentru Combinatul de la Chișcani) și experimentarea unor tractoare ușoare cu șenile late din aluminiu sau vehicule cu roți pneumatice cu cauciucuri mari, balonate (majoritatea produse în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
bicicleta sau mergeam pe jos până la prietenii noștri, sunam la ușă sau intram pur și simplu fără să sunăm și ne puneam pe joacă. Acolo, afară! În lumea asta crudă și violentă! Fără ca cineva să ne păzească! Ne jucam cu bețe, cu mingi, de-a hoții și vardiștii, de-a v-ați ascunselea, frunza, elasticul. În echipele pe care le făceam, mereu era lăsat cineva pe dinafară. Dar asta nu era nici o tragedie. Unii nu erau elevi buni. Dacă nu aveau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fond. „Șefu’, vedeți că aveți o scamă...”. Țucălarul are întotdeauna un șef. Iar dacă nu are - are nevoie. Și-l caută. Sau și-l inventează. Și, desigur, țucălarul nu a apucat să-și împlinească destinul, pentru că i s-au pus bețe-n roate, a căzut victimă iudeo-masoneriei sau altei grupări oculte care nu apreciază adevăratele valori. Mai e de remarcat la un țucălar voluptatea cu care își contemplă ratarea. Și abjecția imensă. Am colege care mi-au povestit ce au pățit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dacă ar fi strâns degetele, mănușile ar fi plesnit. Arunca ghiozdanul acela dintr-o mână într-alta, parcă pentru echilibrare. Mișcările erau destul de caraghioase, hai, nu penibile, dar nu exageram cu nimic dacă spuneam despre Șăfu că parcă avea un băț în fund. Șapte patruzeci. Atât era ceasul. De obicei, se grăbea să prindă barem finalul orei de chimie sau ce aveam noi în ziua respectivă. De obicei, chimie. O față de copil răzgâiat aveam Șăfu. De copil obișnuit să fie premiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
strângea. Mai ales la umeri. Să-și sufle nasul era o performanță. Mușchii încordați anunțau c-or să distrugă țesătura. Cusătura. Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o fustă mult prea scurtă pentru a se apleca sănătos, cu simț de răspundere. Ora e șapte patruzeci. Să rămânem la ea. Și să vedem ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai gândit mult asupra universului. Ce religie e mai bună după dumneata? — Religia osmană. Osmanul e mult mai logic decât creștinul. Uită-te la Christos (arătând la Isus pe cruce). Stă acolo ca o barză. Ne Închi năm la două bețe, la icoane, Osman se Închină la lună. Cred că e mult mai logic așa. Admiți că prietenul a fost capul, iar dumneata mâna care a ucis? — Admit că dacă eu aș fi pământul, iar În acest pământ s-ar arunca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oameni prea bine crescuți și prea timizi de felul lor ca să reziste stăruințelor plecate ale mocanului viclean, venit de peste șapte sate și priceput să tundă biata oaie, ca și pe cărtu rarii cei lesne crezători și ușor de dus cu bățul, bâr-bâr! Principiile Caselor Naționale erau formulate, scurt și cuprin zător, În fruntea revistei Răsăritul și constau În „Învățături și Îndemnuri bune“, tinzând, cum spunea Nae Cațavencu, „ca România să fie bine și tot românul să pros pere“, iar coperta re
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plin de minunile care Înveseleau ochii și gurile noastre căscate: acadelele roșii, verzi și galbene, cu gust de mentă și de ber ga mot; corăbioarele fragede de se topeau În gură; zaharache, figurini grotești din zahăr colorat și Înfipte pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind, În cămașa lor sticloasă, Înfipte de asemenea pe băț; sau bigi-bigi, roșu ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mentă și de ber ga mot; corăbioarele fragede de se topeau În gură; zaharache, figurini grotești din zahăr colorat și Înfipte pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind, În cămașa lor sticloasă, Înfipte de asemenea pe băț; sau bigi-bigi, roșu ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă de caisă, Întins ca o piele de drac și făcut vălătuc; sau susanul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tuse gândi și simți În fața lor; aplicate fiind toate a-și imagina lângă tine că s-ar putea amuza și delecta dumicând, cu dințișorii și limba lor aspră de pisică, vreo banană, vreun plaisir des dames, vreo Înghețată populară pe băț, dacă nu chiar ceva mai contondent; iar unele, dedate fiind, Încă de tinere, la cele mai scabroase sărutări, cărora le-au in ventat un eufemism cinic: feuilles de roses (Cunilingue Îi spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sărbătorile, muzica ecleziastică, postul, iubirea. Totul este simplu, fără exaltare, În chip firesc. Homo religiosus există În noi cu adevărat, trebuie, Însă, să-l păstrăm viu. O misiune destul de grea, mai ales când ai destui În jurul tău care-ți pun bețe În roate. 5 iunie 2012 Ieri l-am așteptat Întreaga dupăamiază pe Silviu Claudiu Mihai, dar se pare că vestea mea legată de reculegerea textelor l-a făcut să renunțe la ideea de a publica. Și cum nu m-a
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
nouă, celor din cireș, un sentiment de siguranță. Ne-am urcat până în vârful copacului, unde erau cireșele cele mai mari și mai dulci. Chiar în vârf, am dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile, ca să fie tacâmul complect și am început să coborâm, bucuroși
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
stiau matematica incat aveam si cateva variante de rezolvare, iar a doua zi, la oral, totul a mers șnur și nu ne-au putut prinde cu nimic. Profesorul Hâncu a încercat să mai intervină cu câte ceva pentru a ne pune bețe în roate, la oral, dar profesorul Galan s-a cam uitat răstit la el ca să ne lase în pace, căci noi mergem la facultăți la care nu se cere matematica. - Ce vrei să faci cu ei ? Vrei să-i lași
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
câțiva români ai Basarabiei furate i-am văzut luând câte o mână de pământ și după ce o sărutau o puneau la piept în hohote de plâns. Alții aveau fotografii vechi prinse la piept. Alții, cu fotografiile puse în vârful unui băț și cu ochii plini de lacrimi, întrebau, strigau: “Cine, cine-i cunoaște? îi știe cineva unde sunt cei din fotografie? știe cineva de familia cutare?”. Caut pe mama mea, pe fratele meu, pe copilul meu, vă rog, vă rog din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]