3,362 matches
-
drumuri pe văi, popor, agitat a fost și culoarul, compartimentul plin, scrisul fază de perplexitate, pasele cu îndeletniciri simbolice modalitatea standard în hipnoză, tăcere, bănuim investitura oficială, frica de ea, îmi las capul pe-o parte, concesivă, eu stau cu bărbia în piept, socotesc pe degete, tunelul secvențe, Jiul roade la defileu, vin pereții la măsurat cu bățul, kilometri înțepeniți, județul Gorj s-a semnat, am cîștigat Oltenia, garnitura pe lungimea cît este ea, apa se scurge sub roți, așa s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și de unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca fript, mutînd sticla cu cîțiva centimetri mai hăis. Amicul se întinde greoi, apucă sticla cu vin, își umple paharul și face exact ca mine, adică n-o mai așează la mijloc. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și pe alți prudenți, faraonii egipteni - ce pleonasm! - care n’aveau Încotro: măcar la trei zile, trebuiau să-și radă nu doar barba... după care-și lipeau una falsă! Încurcate-s căile lui Ra... Oricum, ceva foloase tot tragem de pe urma bărbii. Ca și penele păsărilor ori solzii reptilelor, părul e o proteină cu sulf care, pe măsura formării firului, se oxidează. În compensație, acela care se ascunde În spatele părului Își Întreține o stare reducătoare, negentropică adică. Omul, cel mai negentropic animal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la o altă prietenă radiofonică, Gabriela Câmpeanu, dar nu de asta e vorba, și nu asta explică prezența aici a acestor rânduri; doresc să satisfac și curiozitatea cititorului, după cum am făcut-o față de ascultător: cine se ascunde nu numai În spatele bărbii, dar și a microfonului, repectiv filelor. Deci: Să dezvolt un curriculum vitae, cum se procedează de obicei? Și da, și nu, așa că - nepregătit de fel cum mă aflu - aleg un da-nu: Un copil zvăpăiat, poate rebel, capul tuturor răutăților
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
după ce își scoase domol căciula, dezvelind o frunte înaltă, dreaptă, încununată de o chică lungă, ușor înspicată cu fire albe la tâmple, cu o față mare, prelung brăzdată de multe și adânci suferinți, cu sprâncenele îmbinate, nas ciolănos, mustăți castanii, bărbie împinsă o leacă înainte și ochi căprui, limpezi, ca de om tânăr, se prezintă în fața viitorilor săi ortaci cu care se lega acum prin jurământ, pe viață și pe moarte. Dar să-l lăsăm chiar pe eroul acestui episod să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese brumă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe sapa cea lată și plină de lut, luna trecea ca un vis prin norii palizi și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne...", iar bătrânul tată își descoperise capul 111. Când trece în vis, biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu atât mai mult cu cât în final transpare imaginea ființei iubite din copilărie: Înfundat după o perdea grea de mătasă verde și uitându-se pe fereastă în noaptea clară, ședea un tânăr cam de 18 ani. El își răzemase bărbia plină de cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere, ocupat se vede cu sine însuși și cu visele sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină [...] nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. [...] capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea energie marmoree și doritoare totodată ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soare, leneș, somnoros, fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căruia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi adânciți în boltele lor și deasupra nasului fin, o gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită, ochii mulțămiți, cum am zice, de ei înșii privesc c-un fel de cunoștință de sine care-ar putea deveni cutezare, espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece326, ceea ce se potrivește atât cu fotografia călugărului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
obrazii roșii, părul castaniu și des, făcut în două cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare prin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca a unei dame mari, bărbia rotundă și plină, iar, cînd râdea, două gropițe cochete. Cămașa albă, cu altițe și mâneci largi, fotă curată și nouă328... Sigur că mai sunt și alte personaje în proza lui Eminescu, pe care le bănuim venite din realitatea familială, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nepăsător, rece, flegmatic, nemișcat, liber de orice influență." De altfel, crede Hasdeu, și conduita celor doi (Țepeș și Shakespeare) este, în esență, identică: și unul și altul ucid, primul, în lumea reală, al doilea, în cea virtuală. Mai departe: linia bărbiei lui Țepeș "este foarte pozitivă". Concluzii se trag și din examinarea pleoapelor, ridurilor de la coada ochilor etc. etc. toate arătând că "acest chip al lui Țepeș este al unui om mare." Eliade comentează cu rezervă demonstrația lui Hasdeu, arătând, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i așa?, s-a întors Ea și spre mine. Bine, dragă, dacă asta este dorința ta, o vom respecta, a zis el, zâmbind. Primul secretar era un om înalt, frumos, bine legat, cu o față ovală, plină, proaspăt rasă, cu bărbia ușor despicată la mijloc, cu o gură cărnoasă, senzuală, ușor întredeschisă, cu niște ochi căprui, care, de după "perdelele" ochelarilor păreau inaccesibili, dar care, în realitate, priviți de-aproape, fără lentile, erau plini de bunătate, înțelegere și cu o anumită tristețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al partidului comunist, la vreun an și ceva după Declarația din aprilie 1964. * În Colecția de artă "Ion Irimescu" există un autoportret. E un bust al maestrului. Un Ion Irimescu militar. E un soldat cu caschetă de metal, strânsă sub bărbie. Sub el scrie doar atât: Autoportret. 1941. E un Irimescu tânăr, el avea atunci 41 de ani, era în floarea vieții. E încordat. Hotărât. Posac. Dar puternic. Energic. Chipul său exprimă toată îndârjirea românului chemat spre "a dezrobi brazda lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și rugăciune. Slujba s-a terminat. Intrăm și ne închinăm. Chiar înainte de-a termina, în urma noastră a intrat cineva și ne așteaptă în pridvor. E o măicuță subțire, sfioasă, nespus de frumoasă, îmbrăcată toată în negru și îmbrobodită pe sub bărbie cu un tulpan de aceeași culoare, ca și mantia monahală. Se repede spre "șerif" și dă să-i sărute dreapta, ca unui preot dar el și-o retrage. Fiți bineveniți în Casa Domnului! Poftiți, vă rugăm în odaia de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mă-sa! Ăștia chiar ie nesimțiți. Părințelul se lipise de spinarea mutei și se freca de zor de bucile ei, În timp ce asta, o dată scăpată de copil, Își reluase roboteala cu lingura prin tigaia cu rântaș. O agățase țapăn cu cârligul bărbiei de umăr și palmele Îi urcau negrăbite pe coapse, ridicându-i rochia atât cât să vedem că n-avea nimic pe dedesubt și făcând-o să chicotească În limba ei, fără să ridice nasul din tigaie, de chiar ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aici străzile arătau la fel de pustii ca În periferia de unde veneam. Trecând prin Piața Operei spre gară, mi s-a părut la fel de curată ca În ziua sosirii noastre. Din douăzeci În douăzeci de metri dădeam peste un trecător mânând grăbit cu bărbia-n piept, adulmecând parcă dalele galbene ale pavajului În căutarea unui loc sigur unde să se adăpostească, iar la ieșirea din Piață am văzut trei inși În salopete și cu o scară de lemn, care tocmai terminau de Înlocuit geamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
poate de dorul lui, și pe de altă parte dă ochii peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ascult degetele fremătându-mi pe claviatura coastelor și fierbințeala limbii coborându-mi pe piept și pe pântece, În același timp cu fierbințeala virilității mele ce-i urcă pe pântece și pe piept, până-i scapă ca un arc se sub bărbie. O văd dând târcoale testiculelor uriașe cu limba ei mare și roșie de fiară, și se Îneacă și plescăie, Înălțând priviri Înlăcrimate de smerenie spre vârful coloanei nesfârșite a dragostei veghind peste un ținut de verdeață și răcoare În care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns până la frunte într-o basma neagră, legată sub bărbie, și, încet, încet, se arătă în ușă și trupul bătrânei frânt de șale. O clipită, doar, cât o bătaie de inimă grăbită, îl privi speriată, iar cu amândouă palmele își înnăbuși un strigăt.. „Doamne, Dumnezeule !”, de frică pentru viața nepotului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o căutătură înfricoșătoare în ochi... „..Da’ e’, n-o scos o vorbă, dragu’ moșului.. o vorbă măcar pân’ ș-o dat... înțălegi, păn’ ș-o ..!”, și strângând din măsele să crape.. o lacrimă i se prelinse pe obraz, până sub bărbie. „.. Sărmana fată, sărmana... Acu’i în Ceruri cu Îngerii..!”, scânci bătrânul printre lacrimi.. Apoi, omul care n-a fost văzut niciodată plângând, chiar plânse în hohote. Baltă stătea țeapăn ca o stâncă și asculta.. ar fi vrut să o ia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
el și l-am întors pe o parte, șoptindu-i... Întoarce-te, Grigore... hai, întoarce-te..!”. Dar, amintirea mi-a luat-o înaintea gândului... și, m-am pomenit că o lacrimă mi s-a rostogolit liniștit pe obraz, până sub bărbie. Cu câteva zile în urmă, am aflat la telefon, de la o soră de-a lui: „Vai di mini, domnule... Grigore s-o prăpădit... s-o prăpădit, domnule, an țărț..!”.. „L-o strâns Dumnezău, că tari bun mai era... l-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe portiță. Frații mei, au rămas pe prispă uitându-se după noi.. cu lacrimi în ochi, dar fără să plângă.. parcă nu îndrăzneau să plângă. Mama pășea dreaptă, cu opinci în picioare, cu grimeaua strânsă pe frunte și înnodată sub bărbie, fără să scoată o vorbă, iar eu depănam mărunțel pe lângă dânsa. Când m-am uitat în sus, la dânsa, mi s-o părut că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi..!”. Și, profesorul nostru, de greacă-veche, tăcu o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se mișcă separat de bazin (datorită mișcării lombare). Începem mișcările din regiunea lombară și nu de la gât, cap sau umeri (cea mai frecventă greșeală). Mișcările încep din zona lombară și curg gradat prin coloană, sfârșind cu gâtul și capul. Aplecarea bărbiei spre piept pentru a bloca gâtul ne va ajuta capul să urmeze mișcarea, și nu să o conducă. Poziția inițială: Începem exercițiul cu întinderea trunchiului, cu fața orientată în jos și plasăm palmele la sol, de o parte și de
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
și de alta a porțiunii mediane a pieptului. Împingem cu brațele pentru a ridica trunchiul și aducem piciorul drept îndoit din genunchi sub partea dreaptă a corpului. Ajustăm poziția mâinilor, astfel încât acestea să ajungă în linie cu genunchiul drept. Cu bărbia pliată, coloana dreaptă, coborâm trunchiul și ne mișcăm spre dreapta. Pliem bărbia în piept pentru a bloca gâtul, menținând astfel capul, gâtul și coloana într-o aliniere perfectă. Coborâm lent trunchiul, începând mișcarea din zona vertebrelor lombare inferioare, până când stomacul
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
a ridica trunchiul și aducem piciorul drept îndoit din genunchi sub partea dreaptă a corpului. Ajustăm poziția mâinilor, astfel încât acestea să ajungă în linie cu genunchiul drept. Cu bărbia pliată, coloana dreaptă, coborâm trunchiul și ne mișcăm spre dreapta. Pliem bărbia în piept pentru a bloca gâtul, menținând astfel capul, gâtul și coloana într-o aliniere perfectă. Coborâm lent trunchiul, începând mișcarea din zona vertebrelor lombare inferioare, până când stomacul atinge ușor coapsa dreaptă. Din acel punct, menținem coloana dreaptă și inițiem
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]