5,096 matches
-
Caracostea au stopat preocupările, anunțate deja, de situare a mioritismului într-un context mai larg, mitologic și comparatist. Nimic de zis, viața păstorească este puternic reprezentată în complexul de texte pe tema morții mioritice. Indiferent de apartenența la regimul poetic, baladă, colindă, legendă, cîntec, elementul etnografic, în forme autohtone, iese pregnant în evidență, punînd surdină la rămășițele premioritice incifrate la nivelul substratului de cultură arhaică. De aceea, încercările lui Odobescu și Sperantia, temerare la vremea lor, adică fără suficientă acoperire documentară
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la prima vedere, dar care, puse într-o anumită ordine sintactică, indică o linie de urmat. Unul dintre ele, cu siguranță cel mai important, îl constituie motivul „maica bătrînă”, prezent și în Miorița, și în Caloian. El apare și în balada de curte feudală, ceea ce ar însemna o altă „albie”. Să fim atenți nu numai la răspîndirea motivului, într-o familie ori alte de texte, dar și la fizionomia, la semantica lui. Teodor T. Burada a publicat două variante de Caloian
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează în păsări, știe vrăji și farmece ultrasofisticate; obține „apa vie” pentru salvarea fiului de la moarte, amintind de credințele vechilor sumerieni. Dacă ne-am rezuma doar la Miorița, Caloianul, balada de curte feudală, unele basme, prin urmare numai la fondul autohton, am avea motive să credem că performanțele „maicii bătrîne” țin de inventarul ficțiunilor poetice, invenții autohtone ori împrumuturi întîmplătoare. Comparatismul deschide largi perspective. Înțelegem, în temeiul lui, că „la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu-l auzim pe Iason. O excepție, ca să confirme regula, o constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească și din balade de curte feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de specialitate, Osiris, spre deosebire de Horus, nu scoate nici un sunet, ceea ce, alături de alte fapte, ne face să presupunem că în rolul mut al lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al gospodarului ideal de pe pămînt, ridicat, sărbătorește, de la treapta de om la aceea de domn. Covorul cosmic indicat de mioara năzdrăvană și purtat „prima dată” de însuși Dumnezeu în chip de cioban se distribuie ca dar și altor susținători vrednici. Balada de curte feudală scoate în evidență figuri de domnitori care, de regulă, se bucură de simpatie în mentalul folcloric. Colecțiile tradiționale cuprind multe texte de această natură. O să apelez doar la două, din cunoscuta antologie a lui Al. I. Amzulescu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scoate în evidență figuri de domnitori care, de regulă, se bucură de simpatie în mentalul folcloric. Colecțiile tradiționale cuprind multe texte de această natură. O să apelez doar la două, din cunoscuta antologie a lui Al. I. Amzulescu. Este vorba de baladele Mircea Ciobanul și de Oprișean. Ambele tratează tema recunoașterii dintre frați, învăluită în forme mitico-legendare, dar în evident proces de istoriere. Numele lui Mircea Ciobănașul se păstrează în titlu și pe parcursul narațiunii, însă este invocat într-un distih introductiv și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
răsucit și de aur cu care berbecele din bestiarul fabulos spărgea negura în zorii zilei ca să se reverse astrul ceresc. Păstorul îl transformase în însemn comportamental, purtîndu-l cu mîndrie ori cu umilință, după împrejurări. Învățase lecția de demult. Răzlețitul din balada Mircea Ciobănașul se afla pe un teren impropriu. De trei zile aștepta cu umilință, jos, la poartă, ca domnitorul să-și întoarcă privirea de la înălțimea curții sale. Ca precauție, dosise cîrligul „supt genunche”; căciula n-o mai purta ca un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu erau scrise; ele se transmiteau din tată-n fiu, odată cu credința și cu formele de rugăciune. Ele erau o tradiție sacră ce se perpetua în preajma vetrei familiei sau a vetrei cetății”. Cum a împărțit dreptatea Mircea Ciobănașul, cel din baladă, poate trezi astăzi nedumeriri, nu numai omului obișnuit, dar și oricărui organism legiuitor: - Alei, Doamne, Negru Vodă, Cum judeci în lume toate, Fă-mi și mie direptate. După cum m-ăi învăța, Așa parte că le-oi da. Negru Vodă ce-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un popas de casă rustică o babă răbdătoare și cuminte ori că s-a odihnit sub streașina unui munte neguros; iar cînd a reapărut la orizont, i-a trebuit vreme să iasă din amorțire și să-și recapete culoare. Cealaltă baladă, Dobrișean, desfășoară același inventar de reprezentări și de stări conflictuale pe tema recunoașterii dintre frați, dar în spațiul curții feudale. Și, totuși, mare deosebire între ele, încît greu le poți așeza alături ca variante, doar sub aspectul formal al derulării
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
adică de circa 30 kg.”. Reintrăm în mit cu asemenea imagini fabuloase. Cum „mic de berbecuț” era înzestrat cu atribute ce țin de bestiarul fabulos, și morunul se bucura de un imaginar privilegiat în mentalul pescăresc. O analiză aplicată la balada Vidrosul poate confirma acest lucru. Amploarea și avantajele materiale au avut efecte benefice, resimțindu-se pînă și asupra organizării teritoriale și administrative a întregului spațiu carpato-dunărean. Asta se reflectă, spune Constantin C. Giurescu destul de convingător, în heraldică, adică într-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
divan, conform cu istorierea, ca reprezentanți ai unor puteri locale bine constituite și așezate. Localitățile Burdușani, Cegani, Lupșani aspirau la însemne heraldice și concurențiale în topografia țării. Am spus că breasla pescarilor avea o tradiție respectabilă în existența istorică a carpato-dunărenilor. Balada Dobrișean consemna, pentru existența de timp ce-i revine, mari mutații de imagine și de viață concretă în comparație cu Mircea Ciobănașul. Purtătorii de vîsle vin cu pîra la domnie, intrigați de faptul că adversarii lor, purtătorii de cîrlige, întreceau măsura îngăduită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
altui domeniu. Un asemenea dialog ar fi posibil numai între Anù și Dumuzi, în religiile unde erau respectate patronatele și autonomiile. În Dobrișean, cartea vieții este întoarsă. Au ieșit la iveală numerele destauratoare. Mihnea începe să respire aer turcit, iar balada din mit-legendă tinde spre istoriere. Domnitorul apleacă prea ușor, în spiritul timpului, urechea spre șoaptele intriganților, iar purtătorii de vîsle își joacă rolul în ton cu vremea. Retorica lor este iscusită, cu aluzii la posibile conflicte de putere, în forme
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ploscă de vin. Din colac tăià-re, Din ploscă-nchinà-re, Din gură-ntrebà-re... De observat și aici: colindătorii au luat locul unei cete de călăreți, probabil oșteni aflați în campanie ori în pribegie. În acest punct, colinda amintește de un anume tip de baladă de curte feudală, despre care va fi vorba în curînd; și totodată, de variante ale Mioriței. Al doilea element compozițional din seria mariologică îl constituie cunoscuta tipologie de portrete cu însemne cosmice. Se include aici și formula dialogală comună cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
alui Dumnezeu?». - «Noi de l-am văzutu, Nu l-am cunoscutu». - «Lesne de a-l cunoaște: Ochișorii lùiu, Mura cîmpulùiu, Mustăcioara lùiu, Spicul grîulùiu, Sprincenele lùiu, Peana corbuluùiu, Tăiată-n săgeată Chiar pe mîna dreaptă»... Următorul exemplu conține semne de baladă voinicească: - «N-ați văzut Fiul meu Și alui Dumnezeu?». - «Noi de l-am văzut, Nu l-am cunoscut». - «Lesne-i de-al cunoaște Că-i în haine proaste Ca ș-a dumneavoastră. Chivăreaua lùiu, Tăiată săgeată, Pe ochi aplecată. Ochișorii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mutată grafic-sonor în alui) se transformă în nume-renume Alui, trece în categoria onomasticii. Dacă se adaugă un u final, ca în cîntecele de leagăn, aluiu, cuvîntul se îndulcește. Așadar: Alui-lùiu. D. Cealaltă maică În textele mioritice (la care se adaugă balade, legende, etc.), maica este temperamentală, aprigă și rea. Își însușește chipul de bătrînă-bătrînă, chiar urîtă. Este o reprezentare arhetipală, cu ambiția de a apăra nu numai tinerețea fiului ei, de drept, dar și viața în general. Pare un mod de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Densusianu și la Mihai Costăchescu, se adaugă elemente contrastante. La primul: “Mătușă bătrînă,/ Cu brîul de lînă,/Albă la cosiță,/ Neagră la străiță”. Pasajul este identic și într-o colecție, și în cealaltă. El amintește de mama lui Dobrișean, din balada citată, în momentul cînd apare ca o furtună la curtea lui Mihnea-vodă, ca să-i împace pe cei doi fii ai săi: “O dalbă călugăriță,/Albă, albă la peliță,/neagră, neagră la cosiță”. Schema portretului cunoaște mutații conjuncturale în retorica baladei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
balada citată, în momentul cînd apare ca o furtună la curtea lui Mihnea-vodă, ca să-i împace pe cei doi fii ai săi: “O dalbă călugăriță,/Albă, albă la peliță,/neagră, neagră la cosiță”. Schema portretului cunoaște mutații conjuncturale în retorica baladei. Dar și în colind. De pildă: Mergu-mi și mai mergu, Cete-mi de feciori, Mici colindători. Da-n cale le iasă Prea Sfînta Mărie, Cu rochia deschisă, Calea le-o cuprinsă. În textele mioritice propriu-zise, schița de portret prin vestimentație
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la cosiță” nu distonează; din contra, dezvăluie statutul mai special al “maicii bătrîne”, de viță domnitoare, cu referire la o întîmplare dramatică din existența ei îndepărtată. Cel mai închegat și stabil portret șablonizat al “maicii bătrîne” s-a fixat în balada “de curte feudală”; probabil pentru că această categorie folclorică, așa cum se recunoaște de altfel, dispune de anume soluții tehnice de elaborare. Iată portretul pe care-l decupez din balada Joi dă dimineață, colecția lui Gr. Tocilescu: Joi dă dimineață Pă rouă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
închegat și stabil portret șablonizat al “maicii bătrîne” s-a fixat în balada “de curte feudală”; probabil pentru că această categorie folclorică, așa cum se recunoaște de altfel, dispune de anume soluții tehnice de elaborare. Iată portretul pe care-l decupez din balada Joi dă dimineață, colecția lui Gr. Tocilescu: Joi dă dimineață Pă rouă, pă ceață, Vreme turburată Piște lumea toată. Plimbă-mi-se, poartă D-o babă bătrînă, Cu iia dă sîrmă, Cu brăul dă lînă, Cu păr dă cămilă. Din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în societatea veche a fratriilor războinice: Călușălul lui, Puiu zmeului; Șăulița lui, Țeasta zmeului; Chingulița lui, Două năpîrci negre, Din guri încleștate, Din coade-nnodate, La el pofil sunt date! Asemenea imagini se plasează într-o vreme eroică, de basme și balade fantastice, de lupte disperate împotriva unor năvălitori care pustiau totul în cale, ca năpîrcile, ca balaurii. Dunărea nu poate da lămuririle cerute, deși feciorul a fost descris “în amănunte”. O sfătuiește, însă, pe bătrînă să adreseze întrebarea și lunii, sora
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Astfel, reușește, după multe eforturi, răbdare și iscusință, să adune părțile disparate ale trupului, să le așeze la loc și să-și readucă feciorul la viață. În cele din urmă, îl redă vieții de familie. Asta nu se întîmplă în balada românească, Joi dă dimineață, unde bătrîna este părăsită în favoarea aventurii eroice. Așadar, pot fi identificate trei tipuri de aventuri posibile, la eroi ce se revendică de la tradiția mitică: aventura eroică pură, sub rațiunea datoriei și a legii și în respectul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Miazăzi și Miazănoapte, în chip de cruce și rostind o urare. Este primul gest simbolic de inițiere în cosmicitate. „Zările” îl preiau și-l recunosc de stăpîn în perspectivă, pe toate hotarele, de „împărat”. Mirele din „vînătoarea ritualică” (voievodul din balada de curte feudală, păstorul din Miorița) poartă deja însemne împărătești însușite prin ritualul ridicatului. Moașa dă mamei copilul, astfel renăscut, dacă este fată, ori tatălui, în caz de băiat. Numai după consumarea acestui act se trece la cufundarea în apă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la origine, derutante altele, căpătau lămurire și chip pe parcurs. Interogările obsesive, șoaptele mîngîioase, admonestările blînde, iertările, toate în regimul exorcizării, cum nici pe departe nu se pricepea baba Maranda, o conduceau pe calea cea bună, așa cum Maica Bătrînă din balada de curte feudală își descoperea fiul părăsit pe cîmpul de luptă doar smulgînd firul din caerul de lînă și interogînd paserile cerului. La Vitoria, cuvintele deveneau lucruri, îi măsurau pașii: „Vitoria clipi din ochi asupra unui întuneric care-i izbucni
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Erde, se arată neîntrecută acaparatoare, nu ostenește să-și apere cu strășnicie și să-și recupereze inventarul bărbătesc, drept proprietate absolută. Ea posedă nesecate resurse de energie s-o regăsească dacă este pierdută, s-o aducă la viață. Bătrîna din baladă cunoaște virtuțile plantelor, își pune oricînd masca de vrăjitoare, se metamorfozează în pasăre. Și Gheorghiță o bănuiește pe maică-sa de virtuți magice; și de ce, aș adăuga eu, să n-o „vezi” în anumite momente pe Vitoria, în împrejurări mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lor. A apărut inițial sub formă de scrisoare și dat prima dată publicității în revista „Bucovina”, redactată de Frații Hurmuzachi la Cernăuți, într-un serial de cinci numere pe anii 1849-1850, cu numai doi ani înaintea apariției volumului Poezii populare. Balade sau Cîntece bătrînești (1852-1853). Scrisoarea-articol a trezit satisfacție în redacție, care a dorit să adreseze publicului și autorului, deopotrivă, cîteva cuvinte din partea sa: „Cu deosebită plăcere împărtășim cititorilor noștri acest articol cu care suntem datori penei măiestoase a unui bărbat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]