3,051 matches
-
a învățat la Liceul Regional din Chișinău, apoi a urmat cursul Facultății de Drept a Liceului "Richelieu" din Odesa. După încheierea studiilor la Odesa, Carp este angajat la Judecătoria Penală Regională a Basarabiei. Peste doi ani este ales de nobilimea basarabeană în calitate de asesor la Tribunalul Chișinău-Orhei, unde mai apoi i se încredințează postul de judecător, activitate căreia i-a consacrat aproape jumătate de secol. Grigore Cotruță (1825-1901) a învățat la acelaș liceu ca și Carp, dar pe care nu l-a
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
cinci copii, ultimii patru fiind născuți la Mincenii de Jos. Alexandru (1827-1905) a absolvit aceleași instituții ca și fratele Carp. În octombrie 1852 este angajat la Judecătoria Județeană din Odesa, dar peste un an și jumătate este ales de nobilimea basarabeană în calitate de secretar al Adunării Deputaților Nobilimii din Basarabia, funcție pe care o deține 15 ani, în paralel exercitând și alte funcții publice. Meritele lui în calitate de secretar al Comisiei pentru ameliorarea vieții țăranilor șerbi din Basarabia au fost apreciate cu o
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
al lui A.V.Vârlan a avut loc o adunare a basarabenilor (...) și bătrânul A. Cotruță pe toți îi uimea prin conversațiile lui interesante, prin vioiciunea lui spirituală și claritatea ideilor sale. Cuconul Cotruță suferea mult din cauză că liceenii și studenții basarabeni cunoșteau bine istoria Greciei, Romei, Egiptului, Iudeei, Rusi-ei (...) iar despre gloria vechii Moldove - absolut nimic. Căci în manualele școlare de pe vremea ceea despre acest trecut înadins nu se vorbea nimic”. "Alexandru Matei Cotruță a fost cea mai proeminentă figură pe
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
1923 și până în 1938 (când în România a fost interzisă presa de limbă idiș), Rozental a fost redactorul unicului ziar evreiesc "Undzăr Țait" ("Unsere Zeit"; „Timpul nostru”), care avea cel mai bun rating (27%) dintre cele 22 de periodice evreiești basarabene. Ziarul avea circulație și în alte țări. Tot la Chișinău, Rozental a editat, între anii 1925-1928, revista pentru copii "Far idișn Kind" ("Für das jüdische Kind"; „Pentru copilul evreu”), supliment al ziarului "Undzăr Țait". În 1936 a condus colegiul de
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
și Simha Ben-Țion. Rozental a fost corespondent al periodicelor "Die Welt" („Lumea”, din Berlin), "Literarishe Blätter" („Foi literare”, din Varșovia), "Ereț-Yisroel-Zeitung" („Ziarul Eretz Yisrael”, din Tel Aviv) etc. În deceniul 1920-1930 a publicat regulat în ziare nuvele din viața evreilor basarabeni. Au fost adunate parțial într-un volum întitulat "Fun mein Heim" ("Von meinem Heim"; „Din casa mea” sau „Din patria mea”) și tipărit în 1936. În anii 1926-1927 s-a ocupat de reportajele de presă dedicate procesului intentat lui Scholom
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
lupte, absolvă Institutul Politehnic din București, facultatea de construcții. În anul 1917 participă la organizarea Comitetului moldovenesc al soldaților frontului. În luna octombrie al anului 1917 participă la lucrările congresului soldaților moldoveni. Uniunea Social- democrată îl înaintezează deputat în Parlamentul basarabean "Sfatul Țării". La 28 iunie 1940 se evacuează la Iași, lucrează în transportul feroviar. După 22 iunie 1941 este mobilizat la restaurarea căii ferate Iași-Ungheni-Chișinău. Din anul 1944 locuiește la Sibiu, unde este devansat în serviciu din funcția de inspector
Dumitru Dron () [Corola-website/Science/320147_a_321476]
-
ambelor instituții. În anul 1895 a devenit membru al societății astronomice din Franța. În anii 1902-1906 a lucrat cu de la Baume Pluvinelle și Henri Deslandres În anul 1908 a călătărit la Pulkovo, unde s -a întâlnit, printre altele cu astronomul basarabean Nicolae Donici. În anul 1909 a construit spectroheliografuul francez, inventat anterior de Milan Rastislav Štefánik. În anul 1914 Donici și Chrétien au observat eclipsa de soare la Feodosia (Crimeea). Primele lui interese au fost legate de tipografie, optica fiziologică și
Henri Chrétien () [Corola-website/Science/320157_a_321486]
-
și conservatori precum și cu viitorul naș, mafiotul local Valeriu. Gioni începe o serie de mitocănii care vor induce la fiecare pas diferite discuții și conflicte cu localnicii, fie că este vorba despre patronul localului unde are loc nunta, despre nuntașii basarabeni sau chiar despre tatăl miresei, al cărui patriotism sincer și plin de toleranță este pus în contrast cu naționalismul ignorant și de paradă al unchiului lui Vlad. Nunta tradițională este afectată de jignirile aduse de nașul Valeriu lui Vlad și de Gioni
Nuntă în Basarabia () [Corola-website/Science/320738_a_322067]
-
(n. 17 decembrie 1978, Chișinău) este un dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este parte a familiei de intelectuali români basarabeni Esinencu. s-a născut pe 17 decembrie 1978, la Chișinău, în Republica Moldova. A studiat la "Universitatea de Stat a Artelor din Moldova", specialitatea "Dramaturgie și scenaristică". Este secretar literar la Teatrul „Eugene Ionesco“ din Chișinău. A studiat teatrul și scenaristica
Nicoleta Esinencu () [Corola-website/Science/321526_a_322855]
-
(rusă: "Лев Александрович Окулич", pol.: "Lev Okulicz", fr.: "Lev Ocoulitch ")- a fost un astronom basarabean de origine probabilă poloneză, care a colaborat în anii interbelici cu Nicolae Donici. În anii precedenți revoluției din Octombrie a publicat în analele Observatorului Pulkovo. Soția lui Oculici a fost profesoară de astronomie la Universitatea din Petrograd în aceeași ani
Lev Oculici () [Corola-website/Science/321552_a_322881]
-
Au urmat anchetările urmate de demisia lui Pelivan din magistratură, și se înscrie în baroul avocaților din Bălți . În 1916 este mobilizat în armată, având gradul de căpitan și ajunge și pe frontul român, unde va lucra în interesele soldaților basarabeni . După revoluția din februarie 1917, în Bălți se întoarce Ion Pelivan, având o serie de întâlniri publice, în oraș și în satele din județ. La 30 aprilie 1917, la inițiativa a 10 intelectuali moldoveni și Ion Pelivan s-a ținut
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
funcția de președinte al Comitetului ținutal Bălți. Începând din vara anul 1917, un rol de primă importanță în cadrul mișcării naționale încep să-l joace militarii mol doveni înrolați în armata rusă. Comitetele soldaților și ofițerilor moldoveni formate în principalele localități basarabene, inclusiv și la Bălți . Tot în 1917, revine în Basarabia Ion Pelivan, care a avut un rol important în pregătirea unirii, fiind creatorul primei grupări naționale din orașul Bălți. În 1917 a fost ales chiar președinte al Sfatului Țării, însă
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși că vor unirea cu România), comandanții de unități moldovenești, boierimea, preoțimea și toți intelectualii regimului vechi și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene, Frontotdelul a declarat starea de asediu. Orașul era împânzit de patrule militare, intrările/ieșirile din oraș erau controlate de forțele armate devotate comitetului revoluționar. În aceste condiții guvernul moldovenesc a fost nevoit să ceară ajutor militar din partea României. Guvernul român
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
număr de înmatriculare 103, se afla pe teritoriul unității militare din strada Ștefan cel Mare și parțial pe teritoriul penitenicarului preventiv. Lagărul obișnuit a apărut în agust 1944, în el au nimirit mii de prizonieri de diferite naționalități: români (inclusiv basarabeni) germani, unguri, italieni, cehi, polonezi . Dezastrul, foametea și bolile au secerat într-un răstimp scurt viața mai multor mii de oameni. Circumstanțele agravante și atitudinea față de prizonieri a condus la nimicirea lor în masă. Morții erau aruncați în câteva pâlnii
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
în cluburi, 3 transmise SMT-urilor, iar 92 de case au fost transmise sovietelor sătești . Pe 15 septembrie 1944, asupra județelor Bălți, Orhei și Soroca a fost extinsă Legea impozitului agricol a URSS din 1939, iar la 16 septembrie țăranii basarabeni au fost obligați la impozitul agricol militar - 150 de ruble pe an. În anul următor, la 8 ianuarie, guvernul sovietic adoptă o hotărâre prin care stabilește cota maximă de teren arabil pe care o poate deține un țăran. Astfel, locuitorii
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
numărul deportaților ar fi fost de 24.360 , sau chiar de 30.000 de persoane. Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. "SUD"). Pe drept cuvânt, evenimentul a fost catalogat ulterior drept "cea mai mare deportare a populației basarabene". Pregătirea ideologică și decizională a deportării masive a demarat activ în primăvara anului 1949, când s-a pus deschis problema. La 17 martie 1949, V. Ivanov, președintele Biroului pentru RSSM, și N. Covali, într-o scrisoare adresată lui Stalin, rugau
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 "Cu privire la obținerea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina și redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia", conform căruia românii basarabeni, fiind declarați cetățeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administrația românească și trădaseră, astfel, "patria sovietică". Dar românii din Bucovina n-au solicitat niciodată cetățenia sovietică, iar basarabenii n-au avut-o, ca să o "redobândească". Operațiunea "IUG" a început în
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate "chiaburi", iar celelalte acuzate de "colaborare cu fasciștii", de "apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale". Ultima deportare în masă a populației basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 și a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potențial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operațiunii, numită "SEVER" (rom. "Nord"), au fost vizați în primul rând
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
marea fericire de a participa la „Gala tinerilor actori” de la Costinești, România. În a doua jumătate a aceluiași an, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe (județul Covasna) adrsează o scrisoare „Uniunii Oamenilor de Teatru” din Chișiău prin care invită actorii basarabeni să activeze în cadrul secției române. Ulterior invitației primite, Valentina Cazacu împreună cu alte trei colege de teatru vin în România pentru a lucra în cadrul teatrului solicitant. În urma angajării, împreună cu fiul Eugen se stabilesc cu traiul în România.
Valentina Cazacu () [Corola-website/Science/317489_a_318818]
-
o rezistență puternică din partea populației locale majoritare. Această mișcare a românilor de peste Prut a avut o particularitate a ei generată de condițiile concret-istorice și mai ales de politica promovată de autoritățile de ocupație ruse în Basarabia. În ciuda faptului că țăranii basarabeni și-au păstrat limba, obiceiurile, și au cultivat legendele; manifestările lor naționale erau destul de reduse ca număr datorită faptului că erau ținuti departe de băncile școlilor, fiind în același timp terorizați de o poliție omniprezentă și de o administrație rapace
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
În partea de nord a Moldovei a înființat, pe cheltuiala sa, circa 30 de școli primare, iar în anul 1906, Vasile Stroiescu a oferit 200.000 ruble pentru construirea unei mari catedrale ortodoxe la București. Pentru a ușura situația țăranilor basarabeni și-a arendat acestora moșiile, la prețuri foarte mici. Pentru marile sale merite de sprijinitor al culturii românești, în anul 1910 (mai) a fost ales membru onorific al Academiei Române iar ca semn de prețuire a fost ales ca senator al
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
țarismului până la instaurarea unui regim ale cărui baze politice, sociale și economice să fie echilibrate. Totodată, se angajau să susțină propaganda pentru redeșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. În locuința lui Ion Pelivan își aveau sediul de altfel „pământenia” basarabeană 6. În același loc era adăpostită și biblioteca organizației, cărțile care o compuneau erau procurate grație legăturilor strânse pe care le dețineau unii membri ai organizației cu România. La Dorpat, tinerii basarabeni se familiarizau cu istoria românilor, citindu-i pe
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Ion Pelivan își aveau sediul de altfel „pământenia” basarabeană 6. În același loc era adăpostită și biblioteca organizației, cărțile care o compuneau erau procurate grație legăturilor strânse pe care le dețineau unii membri ai organizației cu România. La Dorpat, tinerii basarabeni se familiarizau cu istoria românilor, citindu-i pe Tocilescu, Xenopol, Iorga. În urma legăturilor stabilite de Gheorghe Chicu, în scurta vizita făcută în România, studenții moldoveni au început să primească ziarele: ”Adevărul”, ”Universul”, ”Apărarea Națională”, revistele „Albina” și „Semănătorul”. În cursul
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
coloniștii evrei. În ciuda faptului că erau prigoniți de autoritățile rusești și suspectați de populația rurală, în primul rând datorită activităților cu care se îndeletniceau, evreii au reușit să concentreze în mâinile lor cea mai mare parte din industria și comerțul basarabean. Dacă în Chișinău numărul evreilor era egal cu cel al românilor basarabeni, în alte centre urbane precum: Bălți, Bender, Hotin, Soroca unde evreii sunt majoritari 8. În timp ce alții erau aduși din restul Imperiului pentru a coloniza Basarabia, autoritățile rusești organizau
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
de populația rurală, în primul rând datorită activităților cu care se îndeletniceau, evreii au reușit să concentreze în mâinile lor cea mai mare parte din industria și comerțul basarabean. Dacă în Chișinău numărul evreilor era egal cu cel al românilor basarabeni, în alte centre urbane precum: Bălți, Bender, Hotin, Soroca unde evreii sunt majoritari 8. În timp ce alții erau aduși din restul Imperiului pentru a coloniza Basarabia, autoritățile rusești organizau strămutarea românilor basarabeni în Siberia, Caucaz, Turkestan. Această acțiune declanșată cu scopul
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]