4,866 matches
-
același efect ca spectacolul unui local monden de noapte, ele provoacă aceeași tensiune a nervilor și același dezmăț spiritual. Beția lirică este, adesea, un efect al beției albe sau al beției coregrafice” (v. și E. Lovinescu: „libertate saturnalică de sclav beat”...). În altă parte, autorul afirmă explicit existența unui determinism cauzal între artă și politic: „revoluționarii în artă fac în general politică de extremă-stînga, în vreme ce neoclasicii sînt cu dreapta și extrema-dreaptă”, identificînd printre factorii ce au precipitat emergența modernității literar-artistice războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Urmuz este o formă de realism; această afirmațiune poate apărea ca enormă doar la prima vedere. Într-adevăr, după realismul acerb, atît de ascuțit, atît de adecvat la real al lui I.L. Caragiale, unui Demetrescu-Buzău (Urmuz), realul, în perpetuă beată deplasare, i-a putut apărea ca dadaistic. Dadaismul a însemnat adecvarea la o realitate percepută ca delirantă, absurdă. Rezultatul a fost un insolit amestec de bizar umor și imponderabilă nebunie”. Proiectul Cumpăna era de fapt un colaj de asocieri „dadaiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tu... Auzind ce-i spunea Tomoe, Takamori și-a cam pierdut încrederea. Adevărul este că sora lui avea de multe ori dreptate. Dacă se gândea bine, nu mai departe de zilele trecute, a vrut să dea telefon acasă, dar fiind beat criță, a format alt număr. El a crezut că doamna cu care vorbea la telefon era mama lui și a încercat să-i tot explice că o să întârzie. Când au aflat de gafa lui, Tomoe și Mă-chan l-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în păr cu degete de gheață. E moarte-atunci la căpătâiul meu? Și în lumina lunii îmi număra ea oare firele cărunte? LUMINA RAIULUI Spre soare rîd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume și-s păgîn! Dar oare ar rodi-n ogorul meu atâta râs făr-de căldura răului? Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă, de n-ai fi frământată, Sfînto, de voluptatea-ascunsă a păcatului? Ca un eretic stau pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mari să-și arunce pocalul în nori! Veniți lângă mine, tovarăși, să bem! Ha, ha! Ce licărește-așa straniu pe cer? E cornul de lună? Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur, cu brațul de fier. Sunt beat și aș vrea să dărâm tot ce-i vis, ce e templu și-altar! Veniți lângă mine, tovarăși! Că mîine-o să mor, dar vă las moștenire, superbul meu craniu, din care să beți pelin când vi-e dor de vieață
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din dormitorul meu și mă așezam pe prima treaptă a scării, străduindu-mă să văd rochiile de seară strălucitoare, fără a fi observată. La Început, era minunată cînd era beată. — Nu sînt beată, rîdea ea, doar puțin amețită. Dar personalitatea ei devenea mai intensă atunci cînd bea, fericirea Îi era amplificată, era mai tandră, mai vibrantă, era pur și simplu „mai mult“. Dar, pe măsură ce trecea timpul, iar problema devenea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din dormitorul meu și mă așezam pe prima treaptă a scării, străduindu-mă să văd rochiile de seară strălucitoare, fără a fi observată. La Început, era minunată cînd era beată. — Nu sînt beată, rîdea ea, doar puțin amețită. Dar personalitatea ei devenea mai intensă atunci cînd bea, fericirea Îi era amplificată, era mai tandră, mai vibrantă, era pur și simplu „mai mult“. Dar, pe măsură ce trecea timpul, iar problema devenea mai serioasă, lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-a recăsătorit. Linda se opri din ce făcea, iar pe chip i se așternu Îngrijorarea. — O, ce Îngrozitor, spuse. Cum a murit? — Într-un accident de mașină cînd aveam treisprezece ani. Am omis, desigur, să-i menționez că fusese beată. Tatăl lui Dan părea foarte șocat. — Oribil, murmură el. Să i se Întîmple un lucru atît Îngrozitor cuiva atît de tînăr. — Biata de tine, se auzi ca un ecou vocea Lindei. Erai atît de mică. Tu și tatăl tău sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cîteva ceasuri de tărășenia cu soacră-mea. CÎnd mai rostește cîte un compliment la adresa nepoțelului ei sau povestește ceva care face aluzie la relațiile apropiate dintre noi două, dau doar din cap și zîmbesc, prea fericită și poate chiar prea beată ca să mai comentez. Sau să-mi pese. 17 Nu e ciudat cum, dacă În ecuație mai intră cîțiva oameni, Întreaga dinamică a relațiilor se schimbă? CÎnd luăm prînzul duminical la socrii mei, discutăm despre evenimentele săptămînii fără a vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de care mi-e groază acum, după ce l-am văzut pe Dan cu ea. Lola. L-l-l-l-lola. — Îmi cer iertare, zic scurt. Rahat. Ce pot să spun? Cum pot să ies din asta? Ce scuză să găsesc? — Cred că eram puțin beată. Ca să fiu sinceră, nici măcar nu-mi amintesc ce-am spus. Orice-ar fi fost, nu lua În seamă. — Erai beată? La patru după-masă? După voce, Dan zîmbește, iar eu tare aș vrea să-l plesnesc. — Ce e, Dan? Umilința pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
scurt. Rahat. Ce pot să spun? Cum pot să ies din asta? Ce scuză să găsesc? — Cred că eram puțin beată. Ca să fiu sinceră, nici măcar nu-mi amintesc ce-am spus. Orice-ar fi fost, nu lua În seamă. — Erai beată? La patru după-masă? După voce, Dan zîmbește, iar eu tare aș vrea să-l plesnesc. — Ce e, Dan? Umilința pe care o simt Întrece orice Închipuire. Nu mai vreau decît să scap de el, să mă ghemuiesc undeva, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
anume că arăt Într-adevăr bine. În ochi Îmi joacă o scînteie, iar obrajii Îmi sînt Îmbujorați. Motivul e poate acela că, pe sub haine, port cea mai sexy lenjerie pe care am văzut-o vreodată sau poate că sînt puțin beată. Dacă aș fi În locul lui Charlie Dutton, cu siguranță aș vrea să mă culc cu mine. — Bună. Stau În prag și-i zîmbesc, iar el se apleacă, Îmi dă un sărut cast pe obraz și un buchet uriaș și superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
calendele lui mai, în anul 625 de la Întrupare. În ziua aceea eu, Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar ducal în Cividale, născut la Concordia unde tatăl meu deținea bărci și afaceri, în timp ce căutam să mă întorc acasă, complet beat cum eram, am comis acel marhworfin, adică am făcut să cadă de pe cal un libert. N-am făcut-o dinadins. Cuprins de amețeală, am alunecat printre picioarele animalului, care s-a speriat. Omul a căzut pe pavajul străzii, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gemete și văitături. Ne-am uitat înăuntru, ținându-ne respirația din pricina duhorii. Nu se putea vedea altceva decât târșâitul unor deținuți, precum șerpii căzuți într-un puț. Gundo și-a amintit o cârciumă din apropiere. Soldații erau de-ai casei, beți turtă. Doisprezece longobarzi, cu toții mai aproape de bătrânețe decât de maturitate, arătând și cam jegoși. Gundo s-a răstit la ei, furios, silindu-i să elibereze ringul. Între timp unul dintre ei a alergat să-l cheme pe comandantul garnizoanei, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
una pentru mine. Am luat Evanghelia lui Toma, drept care mi-a spus cu răutate: - Sunt sigur că știi că evanghelia aceea este considerată eretică și mincinoasă. Am strâns la piept sulul de pergament, atât de tare, că mă durea de la betele de care era prins. - Da, am răspuns, dar există oameni care gândesc altfel. Am observat pe chipul lui satisfacția că, deși alesesem o carte secretă, era lipsită de orice podoabă sau ferecătură prețioasă. La Cividale am stat de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a te teme că eu voi muri. Eram contrariat, căci doream să fac totul până la plecarea mea, și l-am întrebat pe Eleazar care era cauza neașteptatei lui șovăieli. - Și în rândul nostru există oameni răi, și unul dintre aceștia, beat fiind, a răspândit zvonul că cineva a îngropat-o nu se știe unde pe Romilde. Spre norocul său și al familiei, Cel de Sus și băutura peste măsură l-au făcut să-și dea duhul în aceeași zi. Zvonul însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îngâmfat care se credea Dumnezeu pe pământ, dar apoi mama Îi luase cu ea și nu i-a mai văzut nimeni. Dar astea nu sunt voci de copii. Un cântecel monoton, psalmodic. Un bărbat, fără Îndoială. Poate că Buonocore e beat mort și nu e În stare să răspundă la telefon sau să deschidă nenorocita asta de ușă. Poate că se jucase cu pistolul din dotare și a tras un foc. Dar cinci? Vecinul susține că a auzit cel puțin cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
razele soarelui. O agitație nepăsătoare, și totuși de neoprit, sclipea și pulsa sub fuga norilor. Marea și mult iubita Romă se trezea la realitatea nudă a dimineții, făcută toată din străzi, piețe, biserici, așa cum se Înfățișează ea pasagerilor primului autobuz, beți de somn, sau noctambulilor Îmbătați de muzică ce ies de prin discoteci - orașul după bătălia din care iese ca dintr-o maree a nopții. Cerul e cenușiu, apăsător, Înnorat. Previziunile se Îndeplineau. Avea să fie o zi urâtă. DIMINEAȚA Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întoarse În hală și Îi spuse lui Ago să-i mai aducă o bere. Maja introduse cheia și se pregătea să deschidă portiera, când o mână o cuprinse Închizând În același timp portiera. La Început se gândi că vreun petrecăreț beat voia să-i fure Smartul, atât de căutat pe piața neagră, nou-nouț, cu caroseria sidefată albastră cu argintiu, intactă. Îi fu frică, căci strada era Întunecată și pustie. Dar apoi laba unui câine Îi atinse fusta și două brațe Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
putea să evadeze și în alt mod, mai riscant și cu un deznodământ nefericit. Anume dacă pleca departe, dincolo de zona viețuirii sale, cum s-a întâmplat în 1912, când, agitat și imprudent, Zogru a nimerit din greșeală într-un hahol beat și n-a mai putut să se elibereze până când omul n-a ajuns la Kiev, unde Zogru a țâșnit pe caldarâmul rece și-a și căzut în beznă, fără simțire. Și-a revenit după doi ani, în pământul nașterii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o slugă boierească și pe urmă într-un căpitan chefliu, din care era cât pe-aici să nu mai scape. A jucat cărți într-o cârciumă din Răscrucea lui Cirtă și a pierdut toți banii căpitanului. Dar cum omul era beat, Zogru intrase și el într-o amorțeală de bețiv și nu putea să țâșnească afară. Abia a doua zi s-a rostogolit în praful drumului, unde adormise, și-a luat-o, într-un negustor, până la Șotânga, iar de-acolo, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întâmple și-a aflat într-un mod dramatic. Mai întâi, apa l-a supt ca pe o bomboană, apoi a paralizat. S-a răsucit ore în șir pe loc și dintr-odată a început să cadă lent, ca un tirbușon beat. Mai era totuși conștient când a atins pământul. Și-a urmat un somn de douăzeci de ani. Prin urmare, Andrei Ionescu a plecat la Paris, iar Zogru, în căutarea unui bărbat prin care să-i atragă atenția Giuliei. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ionescu, se gândea la un film pe care i-ar fi plăcut să-l facă. Aparatul arăta un panou înconjurat de plăci transparente, prin care se vedeau cerul și câmpurile verzi. Eroul era acum un puști blond, ca un șoarece beat, care se lovea de zidul nevăzut, luându-l la rând, metru cu metru, convins că trebuie să fie o breșă. Imaginea se repetă, personajul este izbit, o dată și încă o dată, apoi din ce în ce mai repede, derulată cu viteză, ca-n filmele mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lunii. Așa, ajunsesem pe o stradă luminată, deoarece la fiecare câțiva metri se afla un stâlp cu bec care lumina. Eram lângă biserică, iar alături se afla o remorcă de tractor. Peste drum se afla o casă, unde un om beat striga la copii și nevastă. Îl simțeam tot mai aproape de noi și ni se făcu teamă. De frică, am fugit singur până la răscrucea drumului și nici acolo nu era nimeni. Întuneric. Rămăsesem singur în întunecime. Ce să fac? Asta mi-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
primească. A fost o petrecere simplă cu câțiva invitați. Cântăreții la flaut din sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a adus în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o direcție și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]