4,015 matches
-
castron. M-am așezat și-am mâncat câteva și am băut niște apă. Peștii erau în tigaia de sub care a închis mama focul când a venit tata acasă, dar erau reci și unsuroși și nu arătau prea bine. Deasupra mea, becul care atârna de firul electric era și el plin de pete de grăsime, de aceea fiecare obiect avea umbre lungi și mâinile mele arătau ca și cum ar fi fost albe și lipsite de viață. M-am așezat cu capul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mi-am trecut ochii de câteva ori peste formele desenate pe mușamaua care acoperea masa. Mă uitam la pătratele albastre cum se transformă în pătrate roșii și dup-aia în pătrate negre și iar roșii. Am privit în sus spre bec și am văzut pătrate albastre și roșii și negre în fața ochilor. Turtele îmi atârnau greu în stomac. Îmi doream să nu fi mâncat nimic. Sus, când am intrat eu în cameră, tanti Mae o învelea pe mama. O să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Noi trei am intrat în cort și am ocupat niște locuri în față. Scaunele și rumegușul făceau ca totul să miroasă de parcă am fi fost în fabrica de cherestea din reședința districtului. În vârful fiecărui stâlp care susținea cortul puseseră becuri puternice care făceau atâta lumină, că ziceai că e zi în cort. Scena era la vreo șase rânduri în fața noastră. Avea flori mari și albe pe margine și deasupra pianului. În fața lui era pus un suport din acela cum folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aici nici jumătate de oră. Tanti Mae s-a uitat la mama o vreme, iar eu am văzut cât de obosiți erau ochii ei cu adevărat. Apoi s-a uitat la mine. Și am stat amândoi pur și simplu sub becul electric și ne-am uitat unul la altul și n-am zis nimic. Capitolul șapte Știam că n-o să mă duc la liceu, așa că m-am angajat în oraș. Era o slujbă la drogherie și primeam aproape douăzeci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fac cu toate lucrurile din casă, și erau o mulțime de lucruri de făcut până când ajungi să-ți iei lucrurile și să pleci și nu știam nici unde să-i scriu o scrisoare să o întreb. M-am uitat la becul unsuros atârnat de cablu. Nu părea să se mai ardă vreodată, deși el era cel folosit tot timpul. Nu țin minte să-l fi schimbat cineva vreodată. Și apoi am realizat că eram singur cu mama, exact ca acel bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
becul unsuros atârnat de cablu. Nu părea să se mai ardă vreodată, deși el era cel folosit tot timpul. Nu țin minte să-l fi schimbat cineva vreodată. Și apoi am realizat că eram singur cu mama, exact ca acel bec care atârna de un cablu de care nu putea să se rupă. Când am intrat în hol, vântul a împins ușa din față și a trântit-o de perete. Am simțit vântul rece trecând pe lângă mine, până să ajungă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
început să merg pe hol, dar m-am împiedicat de ceva greu. M-am oprit și am încercat să văd ce e, dar nu am putut să disting nimic în întuneric, așa că am început să pipăi cu piciorul drumul până la becul pe care-l aveam pe hol. Când am aprins becul și m-am uitat în jur, am văzut ceva ce nu-mi venea să cred că e real. Mama era întinsă pe jos, iar din gură îi curgea sânge. Cursese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ceva greu. M-am oprit și am încercat să văd ce e, dar nu am putut să disting nimic în întuneric, așa că am început să pipăi cu piciorul drumul până la becul pe care-l aveam pe hol. Când am aprins becul și m-am uitat în jur, am văzut ceva ce nu-mi venea să cred că e real. Mama era întinsă pe jos, iar din gură îi curgea sânge. Cursese pe trepte, fiindcă așa era podeaua înclinată și asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul fără abajur (în timp ce la fereastra noastră clipește firma pe care scrie HOTEL). Îmi unge pula cu Drake’s Daredevil Cupcake (ciocolată umplută cu cremă albă) și apoi se apucă s-o mănânce fărâmă cu fărâmă. Îmi toarnă sirop de arțar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câte o casă locuită de goi - și apoi ajung în Irvington și e ceva de groază: nu numai că în fiecare salon e un brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
toate înclinațiile porcoase și toate dorințele abjecte. Ușa de la baie (neîncuiată!) se va deschide brusc și iată-l pe mântuitorul omenirii cu frișca prelingându-i-se pe bărbie, cu ochii cât cepele, trăgând salvă după salvă din făcăleț, în direcția becului din tavan! A ajuns, în sfârșit, de râsul lumii! O canalie! O șande pe capul familiei lui pentru tot restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru faptele mele abominabile, într-o bună zi o să mă trezesc înlănțuit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
organismul se reface și se vindecă numai în somn. Am ajuns chiar la 10 ore de somn, din 24 ore. Timpul trece rapid, ochiul meu stâng devine din ce în ce mai sensibil la stimulii externi luminoși. Astfel încât, la aprinderea și stingerea luminii (a becului electric), noaptea, în ochiul meu stâng filează niște lumini asemănător cu un bec de neon defect, aprins. Starea generală a organismului meu, este din ce în ce mai bună. În primul rând nu mă doare nimic și pot efectua treburile care-mi revin în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
10 ore de somn, din 24 ore. Timpul trece rapid, ochiul meu stâng devine din ce în ce mai sensibil la stimulii externi luminoși. Astfel încât, la aprinderea și stingerea luminii (a becului electric), noaptea, în ochiul meu stâng filează niște lumini asemănător cu un bec de neon defect, aprins. Starea generală a organismului meu, este din ce în ce mai bună. În primul rând nu mă doare nimic și pot efectua treburile care-mi revin în familie : aprovizionare, menaj și supravegherea nepoatei. Medicina oficială, cea finanțată de Stat, din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
La ochiul stâng mi-au apărut simptome noi. După ce țin ochiul deschis o perioadă de timp (circa 4 ore), în ochi îmi filează, îmi tremură o masă luminoasă, amestecată cu o masă închisă la culoare, fenomen similar cu filarea unui bec de neon defect. Deoarece mă deranjează, am decis să țin ochiul stâng acoperit, când pot. Îl descopăr și-l deschid când mă spăl și când ies din casă. A urmat un program de plimbări , împreună cu nepoțica mea, în parc și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj, unde muncea ca lăcătuș, dar care uite că acum îți rămânea prin hotărâre judecătorească, fiindcă aveai copil de crescut. Ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în locu’ tău, mi-aș vedea de treabă. Ai putea, adică, să-i faci și mai mult rău decât și-ar face el cu mâna lui. Păi, ce-am făcut noi, decât să-l facem atent să nu calce pe bec cu unu’ ca Zizi? Știi cum e Zizi când e vorba de bani. Răzvănel tăcu. Mărturisirea lui Rafael că nu-l știe deloc pe Zizi nu pica bine. Se mirau câteșitrei, iar el dădu ochii peste cap odată cu halba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în adăpostul antiaerian. În sfârșit, ajunge. Interiorul luminat doar de un bec minuscul, roșiatic, este populat cu fețe crispate, încordate în așteptarea a ceea ce se pregătea să vină. În hruba veche și afumată, care în nici un caz nu-și merita numele de adăpost antiaerian, persistă un miros greu de igrasie și mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
explodează deasupra lor, violența impactului făcând ca adăpostul să se clatine asemeni unei corăbii rămasă fără cârmaci pe o mare vijelioasă. Suflul sparge în bucăți ușa din lemn. Un nor de fum și cenușă năvălește înăuntru. Cu un pocnet sec, becul se sparge lăsând încăperea într-un întuneric rece și dușmănos. "Îngrădește-ne și păzește-ne Doamne, cu puterea Ta cea mare... Bucăți mari de cărămidă spartă încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aud pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes să lumineze pereții crăpați. Duhoarea de urină și tescovină fermentată te poate lăsa fără aer în plămâni. Cu o dezinvoltură ce trădează obișnuința, Manfred se oprește în fața unei uși cu vopsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Este într-o stare foarte gravă. Ceva în legătură cu niște complicații după naștere. Maiorul von Streinitz a dat-o în grija unei infirmiere. Sunetul unor pași grei pe coridor le întrerupe discuția. În cameră intră Mâțu. Lumina zgârcită provenită de la un bec minuscul montat pe tavanul holului pătrunde odată cu el în cameră. "Au reparat băieții generatorul" gândește Marius. Dom' locotenent, avem doi prizonieri. O infirmieră pe care am trimis-o sub escortă la magazie pentru niște cutii cu lapte praf, precum și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Foarte repede, veți avea nevoie de toate forțele. Din holul parterului, Marius și Lazăr aud la etaj zgomot de ferestre trântite și sunet de voci. Intră pe un coridor mic, strâmt și ușor curb. Și aici se văd urmele luptei. Becul din tavan este făcut țăndări, globul de cristal care-l proteja este smuls cu tot cu o bucată de zidărie. Pășesc peste cadavrul unui militar neamț și deschid o ușă pe care scrie cu vopsea verde, scorojită, ceva în cehă. Intră, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mai avem. - Așa e, Samuel, chestiile astea se uită. Exploratorul nu se mai putu abține. - Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei? răbufni. Ce vrei? Ce ți-am făcut? Ridică vocea și gesticulă, atingând lampa din tavan cu dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot și împroșcă fragmente de sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
delicată și de respectabilă, aceeași doamnă care îmi dădea șerbet și venea la noi de Crăciun făcându-ne cadou o gravură a Pieții Sfatului... Am ajuns la capătul scărilor. Încăperea care se deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii să mi se obișnuiască. Eram încordat și simțeam picurii de sudoare alunecându-mi pe tot obrazul, atingându-mi buzele, vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
închideau în mijlocul lor ca un roi de albine. Erau atât de multe arme care se descărcau simultan, încât soldații aplecați peste balustrada balconului își uniseră flăcările ce însoțeau fiecare tragere și acum parcă aveau în fața lor un uriaș panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru se iluminau și aruncau în aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]