3,939 matches
-
să zică nici el nimic. La un moment dat, pe stradă s-au auzit pași: în sinea lui, tovarășul Cameniță se bucura, trecătorul precis are să dea cu ochii uluit de îngerul cel uriaș, de bizara făptură, în curtea luminată de becuri puternice se vedea ca-n palmă, ca ziua, precis are să dea cu ochii de înger și tovarășul Cameniță va avea un martor, cineva care îl zărise pe înger, cineva care, la o adică, o să confirme că îngerul fusese acolo, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Sofița, care-și apăra, chiar și la patruzeci de ani, virginitatea cu un strat de grăsime de o palmă, orânduit corect pe tot corpul: „Cum vrei, dragă, să fie Lenuța fată cinstită, dacă a crescut-o ăia de mică la bec?!“. Marinel s-a întrebat pentru prima oară de valabilitatea celor învățate de la ai lui în ziua când l-a invitat să-l prezinte părinților, ca pe colegul de facultate care o ajuta la notițe, fiica frumoasă, deșteaptă, curată și bogată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de râs. „Adică - ar fi vrut să spună Andrei C. - era mai bine acasă, cu mătăniile, cu pereții unui apartament infect nezugrăviți de douăzeci de ani, cu surorile care făceau toată ziua colive, cu veșnica supă de cartofi și cu becul acela de 40 de wați din camera de zi?“ Pentru că era la prima faptă antisocială, Andrei C. a fost inculpat, dar numai ca să i se dea trei luni cu suspendare. Să vadă și ce putea fi rău, dacă mergea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi Întrerupt. În cele din urmă, am ajuns În Ayacucho, faimos În istoria Americii de Sud pentru lupta decisivă pe care Bolívar a cîștigat-o pe cîmpiile din jurul orașului. Proasta iluminare a străzilor, caracteristică pentru Întregul lanț muntos peruvian, atinsese aici nivelul maxim; becurile emit o licărire slabă, de culoare portocalie, ce strălucește prin Întreaga noapte. Un domn al cărui hobby era să colecționeze prieteni străini ne-a invitat să dormim la el acasă, iar a doua zi ne-a găsit un camion ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
între paturi situate între ferestre (m-am oprit la această soluție) sau altele, pe latura de fund sau cea mediană, unde nu ai aer și primești în față prin cele patru ferestre uriașe lumina zilei sau, noaptea, lumina crudă a becurilor din stradă. Douăzeci de inși în cameră - scandal, certuri, glume etc. Cămăși de noapte țărănești, pijamale de mătase, halaturi etc. Instalația sanitară primitivisimă. Noapte quasi-ne dormită. Când am intrat în somnul mai adânc - vizita a foarte multe muște. Puțin după
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit pomul de Crăciun! Da, fusese un scurtcircuit, dar unul care topise
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit pomul de Crăciun! Da, fusese un scurtcircuit, dar unul care topise filamentele metalice și le proiectase pe peretele interior de sticlă în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Tatei. Era o cucoană aparent foarte oarecare, dar indiscutabil dotată cu deosebite calități mediumistice. și ea îi vorbi Alicei despre toate câte i se întâmplă sufletului omenesc după moarte și, ca un argument la cele spuse, doamna Rădulescu îi arătă becul miraculos cu monograma lui Mihai... Madame Luscalov se uită lung la dânsul, căci era una din specialitățile ei mediumistice de a citi în globuri de sticlă. La un moment dat, Alice ieși să pregătească cafeaua. — Doamne, ce l-au mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
insignifiant, dar ascundeau atitudini politice cu bătaie precisă. Unele cuvinte conțineau povești ce se istoriseau de la sine, fără a mai trebui spuse. Așa cum se întâmplă pretutindeni unde domnește sărăcia, țara era plină de gândaci-de-casă. Care se chemau ruși, în vreme ce unui bec care ardea fără abajur i se spunea candelabru rusesc, iar semințelor de floarea-soarelui - ciungă șgumă de mestecatț rusească. Oamenii obișnuiți îl luau zilnic în răspăr pe Big Brother recurgând la jocuri de cuvinte șirete, disprețuitoare. Conexiunile semantice erau mascate și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și să mă oprească să plec. Cât au durat aceste îmbrânceli, nimeni n-a scos o vorbă, ca și cum între ei și mine nu mai exista nici o limbă. Pe jos se așternuse un strat subțire de zăpadă sfărâmicioasă, nu ardea nici un bec, peronul, cufundat într-un întuneric de nepătruns, era tăcut și pustiu. Toată lumea urcase în vagoane. Mă auzeam împiedicându-mă și căzând de parcă aș fi fost nu eu, ci o altă persoană. și mă ridicam iarăși, continuând să merg împleticit între
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se interesau de ei. A doua fărădelege de care era acuzat grupul acesta de hominieni la fel de aberantă, nedovedită și nereală era aceea de incest. Că acolo, sub acoperișul ăla putred prin care se vedea tavanul găurit, unde nu era nici bec, nici lampă, nici lumânare și cu atât mai puțin vreo candelă, împreunarea trupurilor se făcea absolut la voia întâmplării, fără nicio alegere sau reținere. Că poftele trupești și liniștirea hormonilor înfierbântați se realizau aleatoriu, neluându-se în seamă gradul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bunuri de larg consum. Nu ne mai este frică oare de nimic? În seara aceasta, oare cui îi va aparține sufletul meu dulce, din lumea asta trecătoare, din trupul meu trecător?" (cântec de gheișă, sec. XVI). Citit la lumina unui bec chior, în timp ce eram de planton, iar alături 55 de trupuri obosite sforăiau de zor în dormitorul vopsit într-un gri-albastru-verzui îngrozitor. Cer să fiu programat de planton noaptea, la ore imposibile, de genul 02-04, pentru a putea citi și a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aici direct în închisoare, fără nici o discuție, fiind percepută ca brutalitate contra unei ființe lipsite de apărare. Elevilor li s-au acordat infinit de multe drepturi. Dar ei sunt niște copii iresponsabili, maturizați forțat, înainte de vreme, ca roșiile crescute sub becul de 200 de wați din solariile olandeze. Înaltele minți pedagogice helvete încercă să reacționeze în fața acestei crize a autorității, dar tot cu metode "postmoderne", soft, cu eficacitate zero: mediatori, psihologi, cercuri "democratice" de discuție. Elevul este și se simte regele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din topor, dar și oameni de topor, adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți și mai strălucitori ca niciodată. Lumina părea că izvorăște din albul ambiant, că se ridică în sus ca o răsuflare terestră înghețată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înțeleg nici până azi de ce fac așa. Recapitulez: în mâna stângă abia duc cele două plase, una cu mere, alta cu borcanul și cadourile nemțești, iar ]n dreapta țin cofrajul de ouă. E noapte-noapte și, pentru cine a uitat, nici un bec aprins pe stradă. Merg tropotind prin beznă cu cizmulițele gri de la Modern refuzate de la export, dar calde și comode, fără nici o grijă, fără să bănuiesc ce mă așteaptă, când, chiar înainte de a trece drumul, filmul se rupe brusc și simt
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
căzut sunt în groapă și întreb n-aveți cumva o lanternă. Domnul răspunde nu n-am. Și adaugă nervos nu vedeți că sunt orb. Zic cu vocea pierită nu domnule nu văd mi-am pierdut ochelarii și nu-i nici un bec pe stradă. Atunci el spune brusc, binedispus, păi e comic ce se întâmplă ha ha, iar eu încep să simt ceva ca atunci când citesc piese absurde, care întotdeauna mă calcă pe nervi, pentru că absurdul mă calcă întotdeauna pe nervi. Așa că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scară nu mai avem lumină. Alina mi-a procurat o lanternă chinezească, dar mi-a confiscat-o Tomi. Suntem amenințați cu amenzi, dacă nu facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina chioară mă deprimă, refuz să înlocuiesc becurile cu unele slabe. De câte ori aprind lustra, mama se repede să tragă jaluzelele, să nu se vadă din stradă cum abuzăm, să nu ne reclame cineva. Ea și tata folosesc în camera lor doar veioza, iar când își ascultă la tranzistor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o pereche de ciorapi nu era defel puțin lucru. Se găseau foarte greu și nu puteau fi duși de prea multe ori și nu întotdeauna la remaiat. Erau mici cabine (una în parterul magazinului Central) în care, sub lumina unui bec foarte puternic, niște țesători iscusiți puneau firele subțiri de mătase la loc. Rămânea însă, oricât de discretă, și evidența cârpelii. Se găseau în schimb uniforme. Erau cele școlare, imprescriptibile în ciclul primar și gimnaziu, dar care, sub ochii binevoitori ai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Din când în când, vorbeau spre tot șirul, ca să ne simțim băgate-n seamă: — Hai, mișcați-vă și lăsați de-o parte aerele de domnișorici. Acum o să se vadă cine sunteți, care e fată mare ori care a călcat pe bec. În fața calului cu mușama stătea doctorița, cu un deget de cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aveam voie să punem nimic pe pereții albi (mama ceruse învoire de la director să aducă niște reproduceri de acasă), că ne îmbolnăvea de frică orice inspecție a directorului administrativ, care ne verifica dulapurile, paturile și cantitatea de praf de pe dulia becului, că aveam uniforme hidoase și negre, pe care refuzasem să le port, până când biata mamă mi-a cusut o pănglicuță colorată pe sarafan, că eram obligați să ne lăsăm paturile perfect întinse, în așa fel încât moneda pe care pedagoga
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ras”! N-a fost cazul, nu le-am oferit această ,,satisfacție”. În schimb, se fura într-o veselie. ,,Șmecheria “ era să te ai bine fie cu Conducerea întreprinderii, fie să fi dat cu subsemnatul la ,,colonelul Frunză”. Chiar dacă călcai pe bec, dacă erai un bun ,,slujitor al intereselor partidului” , se rezolva până la urmă cu ,,NUP”. Se mai întâmpla ca unul să nu fi fost prevăzător și atunci era pus la ,,stâlpul infamiei”, era judecat în întreprindere ca un exemplu profund nociv
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Întunericul În urbea mea, lumina se stingea între orele 17 și 20, cînd începea „Telejurnalul“. Ai mei, la început, stă teau la lumina lumînării, iar după ceva vreme taică- meu făcuse rost de o baterie de tractor care alimenta un bec mic, ca de frigider. Dar eu nu rămîneam niciodată în casă. Ieșeam cu băieții și fetele în fața blo cului. Lumina stinsă ne oferea o intimitate pe care altfel nu am fi găsit-o. Vorbeam cîte în lună și-n stele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
formulare elegantă sărăcia extremă - gândește Dumitru Dascălu), ca și altădată. Drumurile desfundate, impracticabile în anotimpurile ploioase continuă să existe. Iluminatul public nu este folosit din lipsă de fonduri. E de înțeles că nu mai sunt bani și pentru a aprinde becuri pe ulițe dacă încăperile primăriilor comunale gem de lefegii, rude și preferați ai celor de la vârful administrației locale. De unde izvora lumina ce străbătea bezna satului de altădată? Din buna-creștere a copiilor, din moralitatea ce călăuzea viața comunităților rurale, din înțelepciunea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu două agrafe, încălțam tenișii personali sau de împrumut și încingeam niște meciuri de pomină. Eu nu eram nici foarte amator, nici prea priceput într-ale fotbalului dar, când nu se găsea altul mai bun, eram cooptat pe post de bec, asemănător cu al lui Cristi Chivu. *** Evenimentul care a întrerupt mersul normal al vieții și activității noastre la Șendriceni a fost evacuarea școlii, plecarea în refugiu. O adevărată catastrofă socială care a zdruncinat din temelii viața și munca oamenilor, a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu gândul la o nouă intervenție chirurgicală în stilul descris anterior. Desigur că am răbdat cu stoicism operația care devenise o obișnuință pentru chirurgul de soră- mea, dar, de data aceasta a găsit în mijlocul infecției o bucată de sticlă de bec. Și iarăși am scăpat pentru o bucată de timp de orele suplimentare, dar, de data aceasta, cumnatul a cumpărat din librărie, una din cărțile scrise de romancierul francez Jules Verne și anume cartea „Insula Misterioasă”, foarte voluminoasă. Mi-a pus
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]