7,476 matches
-
o încurajau: — Foarte bine. Foarte bine ai făcut. I-ai arătat lui. Unii o dezaprobau și i-o tăiau scurt: — Unele doamne ar trebui puse să meargă pe jos la serviciu. Când termină de tușit, Sampath porni mai departe cu bicicleta, apucând pe o scurtătură ce traversa curtea spitalului, uitând, ca de obicei, să se aplece suficient cât să poată trece pe sub propria bucată de gard din sârmă ghimpată ridicată când ajunse la poștă, astfel că un smoc destul de considerabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
privi la rândul ei, cu niște ochi triști, care, i se păru, erau gata să izbucnească în lacrimi mari și umede. Înainte să fie nevoit să accepte tăcerea ei drept răspuns, zise în grabă: — Cine poate ști? Apoi, sprijinindu-și bicicleta de un stâlp, făcu un gest care voia să spună cine poate ști? în aer și se grăbi să intre în clădire. Interiorul poștei era sumbru și întunecat. În mod inexplicabil, singura fereastră era cea prin care vindeau timbre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
clar că nu era doar Sampath. Era Sampath cel cu înțelepciunea de nepătruns, așezat în adăpostul său din copac. După lucru, li se alătură și vânzătorul de la magazinul de dulciuri, apoi doi studenți care chiuleau de la un curs, spălătorul pe bicicleta sa, o femeie însărcinată care dorea să știe dacă bebelușul ei va fi fetiță sau băiat. A, da, le spuse ea plină de satisfacție celor care stăteau sub copac alături de ea, are aceeași expresie ca înțeleptul samadhi din Tajewala. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fiu? îi șopti el. Sampath, nefiind în dispoziția necesară să-i răspundă, își retrase piciorul și-l vârî sub el. Se temea puțin de polițist, care nu numai o dată țipase la el când ignorase regulile de trafic în timp ce mergea cu bicicleta la serviciu. — Nu trebuie să te-ngrijorezi, îi spuse grăbit domnul Chawla, nedorind să-l supere pe polițist. Îl poți întreba altă dată. Uneori e greu să-l faci să fie atent la ce se întâmplă jos. Oare de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în lumina liliachie l-am văzut mai bine pe Davis, cu mușchii umflați ieșindu-i din maieu. Capul îi era înclinat într-un chip curios și așezat pe umeri ca și cum ar fi privit în sus, de pe ghidonul răsucit al unei biciclete. Zâmbea. — Fie, spuse el. Fumează. Și fiindcă veni vorba de Preistoric, am văzut un teanc întreg de scenarii. Filme cu vagabonzi, povești cu sudiști, cu el și ea, povești cu happy-end. Își scutură capul. Acum mă interesează. Mă interesează Good
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apăsat piciorul până la podea - între timp, însă, ologul se făcuse nevăzut. Nici vorbă de întrecere. Ieri m-a apucat iar paranoia când un ciclist m-a urmărit după colț. Am oprit mașina. Am oprit mașina din cauza celei mai autentice neîncrederi. Bicicleta și-a văzut de drum. În șa era o doamnă în vârstă... Astăzi eram la volanul mașinii și dintr-o dată m-am simțit foarte paranoic. Nu mi-a plăcut: ceva nu era în regulă - era liniște, prea liniște. După aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din urmă, în formă. Împinși pe un plan cu adevărat ideal pentru rulare, o sanie pe roți blocate, ne-am început alunecarea pe străduță, - Uiii, mi-am zis eu. Și cum o să se termine povestea asta? Cineva a căzut de pe bicicletă. Mașina care ducea laptele s-a cutremurat și a rămas locului. Fiasco-ul, pe jumătate răsucit pe patinele lui, și-a continuat alunecarea laterală pe ghețuș spre mașinile trase la parcarea cu plată de las bordura din planul îndepărtat. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și non-convenționalismul mișcării DaDa. Duchamp rămâne poate unul din cele mai importante repere pentru începutul secolului al XXlea în direcția de legitimare a obiectului găsit - ready made - ca formă de exprimare artistică. Enumerând doar câteva din lucrările sale: Roata de bicicletă(1913), În ipoteza brațului rupt(1915), Fântâna(1917), Uscătorul de sticle(1914), ne puntem da seama cu ușurință dorința artistului nu era doar de subminare, anulare a mediilor tradiționale ale artelor plastice, ci propunea soluții ce promovează transformările interne ale
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
mențină tunelul, să-i conserve existența până se stabiliza definitiv. Așa că Virgil Jones, mereu dispus să colaboreze, se concentră asupra creării unui mijloc de transport. O clipă mai târziu îviteza îi produse o plăcere nemăsurată) erau mândrii posesori a două biciclete. — îmi pare rău, se scuză el, dar tainele motorului cu combustie internă m-au depășit întotdeauna. Tunelul se stabilizase. Cei doi au încălecat pe armăsarii lor anacronici și s-au avântat spre adâncimi, spre lumina care-i atrăgea. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
resemnarea. Gorful se trezi, stârnit de cine știe ce sistem mental de alarmă, și deveni imediat profund interesat de mersul evenimentelor. Era mai bine, se gândi el. Așa mai mergea. Dacă ar fi avut mâini, și le-ar fi frecat satisfăcut. Pe bicicletele lor anemice, îmbrăcați în veșminte ponosite, Vultur-în-Zbor și Virgil Jones, Don Quijote și Sancho, se îndreptau spre marea lor încercare. DOUĂZECI ȘI CINCI Toate culorile erau aiurea. Cerul era roșu, iarba mov, apa de un verde aprins. Vultur-în-Zbor clipi, dar ele nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acelor sunete. Inima îi sări din piept. Era un cânt pe care nu-l mai auzise de peste șapte secole: un imn de laudă adus marelui zeu Axona. își mușcă buza. Virgil Jones îl privi dar nu spuse nimic. Stăteau lângă biciclete, la marginea apei, iar atunci Vultur-în-Zbor zări ambarcațiunea. Era o barcă grosolană, din nuiele împletite, cu un nume scris cu vopsea pe o scândură legată de o margine: Lama Alunecoasă. Vultur-în-Zbor, maestrul cuțitului, simți cum elanul îi scade tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Se urcă în barcă, făcându-i semn lui Virgil Jones să rămână pe loc, iar domnul Jones, neajutorat și greoi, se așeză pe mal, timp în care Vultur-în-Zbor vâsli către altarul de piatră, vocea trecutului său, ce-l chema înapoi. Bicicletele zăceau răsturnate și inutile lângă Virgil, pe malul pustiu. Cea care i-a provocat a doua iluzie a fost flacăra rituală. Când Vultur-în-Zbor a pătruns precaut prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca o disperată. Peste umărul lui Bill, vedeam forma creației mele, care fusese ridicată cu macaraua aseară și acum atârna în aer prinsă în centru cu un lanț care îi susținea greutatea; lanțuri mai mici ieșeau radial ca spițele unei biciclete, ținând-o pe loc, să nu se balanseze de la briza aerului condiționat care ținea locul unui climat normal la Mowbray Steiner. Efectul era camuflat doar cu o bucată verde de pâslă care acoperea instalația, ascunzându-i formele. Sunt înăuntru, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Muldoon eram nerăbdătoare ca Poliția să o elibereze ca să o pot repara. Pentru asta l-am sunat pe Hawkins când m-am întors la atelier, dar nu era la secție. Am lăsat un mesaj să mă sune înapoi. Curierul pe bicicletă promis de Tim nu apăruse încă. Am început să merg prin cameră, încercând să rezist dorinței de a-l suna: nu avea nici un sens. Dacă Tim a spus că o să-mi trimită o copie imediat după ce o primește, așa va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Este în regulă. Am ceva ce trebuie să-i las lui Sir Richard. —Chiar așa? zise cu o voce plină de interes. — Nimic interesant pentru altcineva decât pentru mine. Ne vedem aici când termini. Joe vorbea cu un curier pe bicicletă în niște colanți de lycra, care tocmai venise să ia un pachet. Am urcat cu liftul până la etajul doi unde, în spatele biroului de la recepție, stătea Susie, drăguța, blonda, ochioasa Susie, mândra proprietară a unor bucle sub care nu era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lungul uneia dintre străzi Îți dovedește că satul e viu dincolo de ea. Sunt copii care se joacă În colbul drumului, sunt femei ocupate cu spoitul gardului cu var, undeva, În zare, un bărbat cu pălărie traversează drumul călare pe o bicicletă semicursieră. Din spatele casei mohorâte și decorate cu o cutie poștală, deci de pe drumul perpendicular pe cel de-a lungul căruia tocmai ai privit, apare o fată de vreo 12-13 ani, foarte frumoasă, cu ochi negri și foarte calzi, umezi, subțirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sfert de secol. Toyota Prius-ul hibrid pe care-l păstrau pentru urgențe ( Întotdeauna m-am Întrebat ce ar spune dacă ar ști că toată lista A a Hollywood-ului conducea așa ceva) stătea pe alee, acoperită cu o prelată, pentru că mergeau cu bicicleta 99% din timp. Azvârli cartea pe care o legăna În mâinile ei acoperite de mănuși groase (Batik Technique) și alergă În Întâmpinarea mașinii, Înainte să reușesc s-o parchez. —Bettina! strigă ea, trăgând de ușa din dreptul șoferului și Împreunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acoperite cu o stucatură bej, erau înalte cât un siloz și teșite la vârf, cu niște plăcuțe de plastic alb deasupra ușilor de la intrare, unde scria titlul filmului, regizorul și orele de turnare. Pe lângă ei trecură în trombă actori pe biciclete - cowboys, indieni, jucători de baseball, soldați în uniformele Revoluției Americane. Cărucioare motorizate transportau aparatele de filmat. Tehnicienii erau adunați ciorchine lângă un cărucior cu gustări, unde un centurion roman servea gogoși și cafea. Platourile interioare se extindeau aproape jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frumoasă. Deve nise înaltă, avea pă rul lung, unduit pe umeri, ochi focoși, albaștri, picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită într-un mic vas negru. Era începutul carierei mele de pictoriță! Am făcut niște decoruri 45 de teatru pentru un unchi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de război și făcea zboruri de recu noaștere. Îmi punea scrisorele adorabile în geanta de la bicicletă, iar din când în când se rotea cu avionul dea supra moșiei, să-mi arate că e lângă mine. Am păstrat de la el mii de scrisori, legate între coperți, ca foile unei cărți. Când a venit să mă ceară, tata
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
deveni periculos. La școală, în recreație, pui o piedică unui coleg fără să-ți treacă prin cap că celălalt ar putea să-și spargă țeasta. Nepoata mea 121 JUCĂRII cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot Dalai Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și petrece timpul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
el, atenționându-l și apostrofându-l din minut în minut: - Andrei, fii cuminte, nu alerga! - Andrei, vino la mama să-ți așez puloverul! - Andrei, oprește-te și termină-ți tartina! - Andrei, lasă fetița în pace, că ai să-i strici bicicleta! Nedumerit și contrariat, am întrebat-o pe cicălitoarea mamă de ce nu-i lasă băiețelului libertatea de a se juca așa cum dorește el? De ce îi îngrădește plăcerea de a alerga în voie? Răspunsul tinerei doamne a venit prompt și cam țâfnos
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Se decide să renunțe la acest gând. Pe când se întorc la zenana, pe holurile palatului se observă mișcare. Khwaja-sara îl ascunde vederii în spatele unui discobol de marmură în mărime naturală, în timp ce o fată goală, o europeancă, trece în viteză pe bicicletă cu o oglindă așezată orizontal, într-un echilibru precar, pe ghidon. Este urmărită de un număr de bărbați și femei, mai mult sau mai puțin dezbrăcați. Dintr-un motiv oarecare, femeile par să poartă pălării militare; kepi, shako, căciuli din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate duce pe Riviera, atunci trebuie să vină Riviera la Mohamed. Chiar și invitaților săi le place schimbarea de peisaj. Cu câțiva ani în urmă, a redecorat încăperile sale în Jugendstil. Acum, casa răsună de glasurile femeilor care merg pe bicicletă și de lacrosse, îndeletniciri care se desfășoară în interior. Dar intențiile sale sunt subminate de o întâlnire urâtă cu maiorul Privett-Clampe , care refuză o solicitare pentru fonduri suplimentare pentru redecorare. Deși Firoz este mai risipitor ca fratele său, rămâne preferatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]