5,219 matches
-
e frică și n-o las singură. Amândoi înfruntăm mai bine veșnicia! ... Am pomenit mai sus de un fost profesor (căruia i-am pus în gură vorbele mele), de o femeie necunoscută care a fost iubita mea, de o crimă bizară care nu intră în prevederile codului penal și de iminența sinuciderii mele. Cine pricepe ceva din toate astea? Citește mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri și după aceea îți vei da seama de tot ce s-a întîmplat și dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu bănci într-adins ascunse. Sau mai bine într-o cârciumioară, vorba cântecului... ― Drept să-ți spun aș prefera decorul de iarnă. Grozav îmi place gerul. Dar, știi, un ger să crape pietrele. ― Hm, ai gusturi bizare. Ce zici, domnișoară Deleanu, pe când te aștept? ― La 6 ianuarie... ― De-ce tocmai atunci? ― Fiindcă e Bobotează, când se lasă gerurile mele preferate. Adică peste vreo zece luni. Deși răspunsul mă înghețase el însuși, nu m-am dat bătut. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
odăi. La parter stau eu. ― Căsătoriți, nu primești? ― Ferit-a sfîntul! Se ceartă mereu și mie îmi place liniștea. Mai bine lipsă. Pe câtă vreme prechile mele cântă, joacă, fac un adevărat rai din casa mea. Nu-mi venea să cred urechilor. Bizar omuleț! Nu-l cunoșteam decât de câteva minute și parcă eram prieteni de când lumea. ― Închiriez camera, domnule Coleșiu. ― Ce Coleșiu? Ce domnule? s-a rățoit la mine. Mie să-mi spui unchiule, iar eu o să-ți spun nepoate, și am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mai întîi nu e o cunoștință dubioasă, cum spui tu. Și al doilea, nu puteam să întorc spatele așa, tam-nesam, unui tânăr atât de curtenitor și cu maniere alese. Doar nu sânt crescută în pădure. Ah, femeia, cu capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit din fire (și ca de obicei când mi se întîmplă așa ceva, cobor în vulgaritate). ― Să-l
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-mi răcoream sufletul care mă ardea, în loc să continui acel joc stupid de om iertător care întoarce răul prin bine? Oare conștiința că era bolnavă (deci într-o stare de inferioritate) să fi fost cauza? Nu știu! Mai mult decât atît: bizarul joc începu să mă amuze cu timpul prin aceea că sâcâia pe Mihaela până la exasperare. Ea nu mai putea întîrzia la infinit explozia explicației. Orice amânare o scotea din fire, îi nimicea până și simulacrul de mândrie ce-i mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după ce ne-am întors din călătoria de la Constantinopol? Era o simplă manieră de a mă scutura de legături sugrumând sentimentele în fașă? Hotărât, nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme când raporturile erau în floare ca să trăiesc acea voluptate bizară când ele veneau să mă roage să revin, să Se umilească în fața mea, cerșindu-mi dragostea. E adevărat, voluptatea se confunda cu bucuria învingătorului, dar nu pentru asta le întorceam spatele, căci odată cu voluptatea mă chinuia și pe mine suferința
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
program mai larg cu întâlniri între literați, actori și lumea culturală, politică și religioasă transilvană? Că-n 5 noiembrie, la vernisajul Ștefan Câlția de la „Galeria posibilă“, era o forfotă amețitoare, cu zeci de persoane, care mai de care mai strălucitor bizară, metafizică și politico-masonică? Și uite că tocmai în acest peisaj de nesaț intelectual, după ce am trăit să-l vedem pe Theodor Baconsky încercând largul mării electorale, Alina Mungiu a lansat Alianța pentru o Românie curată. Când i-am ascultat vorbirea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un subiect anume, iar tu s-o ții exclusiv pentru tine, ori pentru câțiva aleși - toate astea mi s-au părut forme de gândire contraproductivă, când nu de rea voință autodemolatoare. Ce bizară lașitate să-l facă pe un specialist bibliofag să tacă sardonic în fața unei gafe de bibliofilie subtilă, etalată în presă, să-l determine să țină ascunsă o revelație documentară, să tacă un plagiat, să râdă-n barbă de-o cacialma
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ma ter nă severitate, ne taxează periodic megalomania suicidară. Oriunde și oricând te uiți la „știri“, dai peste alergia la bogăție, peste anticapitalism, antiamericanism, antioccidentalism și cultul „justei redistribuiri“, paralel cu fascinația Chinei și-a Rusiei putiniene. Totul în numele unei bizare - de fapt demente - reverii a sărăciei universale. Ură față de multinaționale și de salariile patronilor „vinovați“ de performanță și, deci, de acumulare. Furie asasină pe Wall Street, moarte celor doi sau doișpe la sută care dețin trei sferturi din averea Franței
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o simpatie aproape fraternă pentru Narcis, fără să-mi explic prea bine ce anume o determina. Într-o vreme, chiar am încercat să-l apăr de calomniile celor care-l privesc cu ironie, mirîndu-se de drama sa ca de ceva bizar. Cum de preferă singurătatea un tânăr frumos? întreabă ei. Și, dacă s-a îndrăgostit de sine, cum a ajuns să dorească distrugerea unicului lucru iubit? De ce și-a pus capăt zilelor? Întrucât nimeni nu acceptă egolatria la alții, orice egolatru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
comanzi. Cinăm fără chef, tăcuți, preocupați. Unii nici n-au venit la masă. Sper că voi reuși să dorm la noapte. Prima noapte petrecută pe mare. Bine că n-am uitat să-mi aduc somnifere. Îmi atrage atenția un tip bizar, efeminat și cu un aer absent, ușor somnambulic. Se interesează când începe "seara de dans". Individul e îmbrăcat într-o salopetă albă, elegantă, ceea ce îl distinge imediat de ceilalți. Are toate datele unui dandy. Sau ar putea să treacă, așa cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu Rusia sovietică, după război. Peste câteva zile, mi s-a transmis prin G. B. rugămintea de a scrie altceva, pe altă temă. Am aflat cu această ocazie că articolele mai delicate sunt citite de întreg staff-ul ziarului. Cam bizară mostră de libertate a presei și a opiniei! Am scris un articol, "Statuile din Est", în care am arătat că Estul european e presărat cu socluri goale, pe care nu se știe ce statui vor fi puse în locul celor dărâmate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
amoroase, băiatul să aibă consimțământul fetei. Universitatea Duke impune studierea lui Proust, a lui Oscar Wilde, a lui Byron sau a Emiliei Dickinson nu în contextul general al istoriei literare, ci în cadrul "literaturii devierilor sexuale". Ceea ce sună încă și mai bizar decât teoria unui profesor de la Universitatea Corneli care își învață studenții că vechii egipteni au construit piramidele cu ajutorul "telekinesiei" (mișcarea obiectelor fără să fie atinse). Încă o mostră de eficiență americană. Am uitat o cravată la Nick, din cauza grabei cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
AUDIEREA Tocmai când îmi ocupam locul de lângă fereastră, lam văzut pe locotenentul major Silveșteanu intrând în birou cu dosarul de anchetă sub braț. Chestiunea mă uimi. Ieșea din tipic. Introducea în el ceva nefiresc. Prezenta o notă bizară. De obicei, ne călcau pragul subofițerii. Așa-numiții « tablagii ». Veneau cu adresa pentru repartizarea avocatului din oficiu, o înmânau secretarului, el îl chema pe director să desemneze avocatul, după care întocmea delegația de asistență juridică și le-o elibera, iar
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
când lunecând repede. Cine știe ce luptă a babei cu vreun șoricel sau păianjen. în orice caz, nu părea a se ocupa de ea. Mini avea acolo, în plină zi, o ciudată impresie de mister. jocul acela de umbre era încă mai bizar în plină lumină. Prin storuri, umbra se vedea acum nemișcată. Mini se duse și sună iar, din față, apoi imediat trecu și bătu la ușa din dos. Erau ultimele demersuri făcute în pripă, înainte de plecare. In sfârșit, umbra mișcă spre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nimerii și nimic în lume Elena n-ar fi consimțit să aibă 260 de-a face cu gemenii. Totuși ceea ce aflase de la Lina făcea pe Elena curioasă din cauza casei, pe care o locuise în copilărie. Ce putea fi acea despărțire bizară? Trecând prin apropiere, Elena cotise, într-o zi, automobilul. In poarta caselor părintești sta o femeie. O chemase și îi spusese numele chiriașului - un inginer. - Acolo, în cucurigul acela stau doi tineri stricați, care trăiau amândoi cu o fată pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Mari, pe când Sia cu mâini tumefiate ghemuia cearceafurile. Cum la Drăgănești în ultima săptămână nu se mai aflase nimic despre Sia, se credea și acolo că merge mai bine, mai ales că Rim venea regulat, deși cu un cap mai bizar ca de obicei. Repetiția generală trebuia să fie luni, și joi 16 aprilie marele concert. Pentru repetiție Elena invitase un număr de intimi pentru a avea impresia publicului, iar distanța între repetiție și concert o voise Marcian ca o experiență
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de la Bihor." Ca goniți, gemenii plecase pe jos, apucând, fără să-și vorbească, aceleași străzi, mereu mai laterale, mereu schimbate, într-un fel de cursă parcă în care urma să le fie pierdută. Ajunși pe drumul ăsta întortocheat în fața feliei bizare de casă ce le era proprietate, se opriră printr-o aceeași mișcare, uitîndu-se în sus spre camera sechestratei, apoi unul la altul. - Nu mai trebuie femeie! mormăi încet unul sau cellalt, pentru amândoi. Apoi intrară în cucurigul ciudat al locuinței
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se opriră printr-o aceeași mișcare, uitîndu-se în sus spre camera sechestratei, apoi unul la altul. - Nu mai trebuie femeie! mormăi încet unul sau cellalt, pentru amândoi. Apoi intrară în cucurigul ciudat al locuinței să-și plănuiască mai departe riturile bizare ale îngemănării lor respingătoare. Lică așteptase plecarea tuturor pentru a porni și el după cortegiu, pe care-1 zărise curând de la distanță, înaintînd încet pe șosea; era dricul și trei trăsuri, cea cu preoții, cupeul Rimilor și o birjă cu moșica
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făgaș. Uneori, mă întreb dacă am avut niște idealuri autentice. Aș putea enumera unele vanități mai puțin obișnuite și chiar mă mir că un om atât de greoi ca mine a cochetat cu ele. Am în urma mea și unele proiecte bizare, pe care, treptat, le-am abandonat, fiindcă n-am dus aproape nimic până la capăt. Despre altele, mai bine nu vorbesc. Porneau de la convingeri prea "categorice", ca acea carte în care doream să demonstrez că istoria nu e decât "o poveste
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
limbii care se vorbea la București. Cam trei sferturi din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin", în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrănită", "palan", "recăl", "pocie" sau "părușcă". Încă nu auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-și lăsa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetăriei. Ne-am îndreptat către ușa ei cu clopoțel. În vitrină erau bom boane de ciocolată înfășurate în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
adevărat în tine. Am un amic care se consideră infailibil. E uimitor cum își convertește mereu eșecurile în victorii, cum își justifică gre șelile, cum le uită sistematic pe cele ce nu se pot justifica. Dacă-l asculți, ai senzația bizară că ai întâlnit singurul om care n-a greșit niciodată. Tot ce-a făcut vreodată a fost perfect, toată lumea-l admiră, numai părerile lui sunt juste în legătură cu toate subiec tele posibile. Mecanismele lui de apărare sunt hipertrofiate și mereu în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
corp, poți ajunge să crezi că ființele cele mai apropiate, soția sau tatăl tău, de exemplu, nu mai sunt ele însele, că au fost înlocuite cu cineva care doar le seamănă și care conspiră-mpotriva ta, sau poți să ai bizara sen zație că te vezi pe tine însuți din spate, de la un metru distanță, ca în anumite jocuri pe computer. Cam așa ceva simți și când nu creierul tău, ci lumea înconjurătoare se-ntoarce cu susu-n jos. Mergând invers pe șosele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
poate tocmai de aceea, păreau să se dis treze amândoi de minune. Cealaltă zăcea-n celălalt colț, în spate, lângă mine, și se uita pe geamul opus. Eram un puști pe lângă ele. Nu știu cine gândise o combinație româ nească atât de bizară. Cele două se urau de moarte, și până atunci, pe aeroport în Otopeni, apoi în cursa Tarom până pe Heathrow, și-n cele din urmă cu Lingus până la Belfast, nu-și vorbiseră nici un moment. Dac-aveau s-o țină tot așa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]