4,944 matches
-
nu-i mai părea adevărat - nici Roma, nici seara, nici copiii, nici măcar el Însuși. În piața Colonna, Kevin Împietri În fața vitrinelor de la Romastore. Ghete cu crampoane, mingi cu autograf, eșarfe roș-galbene, steaguri. Și tricoul cu numărul 10. Cel al căpitanului blond, Totti. — Nu-mi spune că ții cu AC Roma, zise Antonio, care fusese dintotdeauna juventin. Nu poți să schimbi echipa, Kevin. Poți să schimbi orice În viață, țara În care trăiești, meseria, partidul politic, mașina, totul, dar nu echipa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adolescentă la geamul mașinii Fiat Tipo a lui Buonocore - zâmbește-i lui tati, iubire, bravo; fetiță cu câțiva ani În urmă, cu o bocceluță În brațe, nou-născut creponat, cu ochii Încă Încețoșați. Fetiță osoasă Îngenuncheată pe nisip, la stânga unei tipe blonde, În costum de baie, lângă care se Îngrămădește un copilaș sașiu. Toți trei zâmbesc bronzați și orbiți de lumina soarelui de amiază, cea mai proastă pentru fotografii, după cum știe orice diletant. Plajă puțin aglomerată, cu umbrele de forme și culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și surâde pierdută, Îndrăgostită, minunată, Înspre Buonocore, În costum de baie - probabil boxer supraelastic, pentru a scoate În evidență coapsele și fesele -, patru pași În fața ei, atletic, bronzat, mândru, pentru că tot ceea ce Încadrează - prosop, copil sașiu, fetiță Îmbufnată, stereo portabil, blondă corpolentă, dotată, nu slabă, epatantă - toate acestea sunt ale lui. Erau ale lui, pentru că le-a pierdut și acum aparțin unei alte vieți. Hipnotizat de surâsul femeii fericite și pierdute, indecent de dezbrăcată, goală toată cu excepția unui triunghiuleț de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pe Ioniță să care, mai mult așa, ca să nu-l pună în inferioritate. Își dădea seama că ar fi putut să ducă singur cele trei vase, dar îi plăcea să-l vadă asudat și chinuit de efort pe băiatul blond și umflat care acum îl trata cu tot respectul. Bubele de pe gât aproape că nu se mai cunoșteau. Se făcuseră ca două puncte maronii, abia vizibile. Popa Barbu era de părere că, orice ar fi fost, ieșise de mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
două săptămâni în sat, ajutând de la una la alta și ascultând seara povești despre crime înfiorătoare și magie. Într-o seară auzise și despre întâmplarea din pădure, ceea ce îi tăiase pofta de viață. Povestea Leșea, un țigan ciolănos și aproape blond. - Am auzit de la frate-meu, care știți că e dat dincolo de pădure. Zicea că era o fiară cu ochii roșii, care le-a ieșit în cale cam pe la Stejarul lui Colțea. Era o arătare care ajungea până la vârful copacilor. Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fața lui buboasă, de fleică stricată, îi trece prin minte că ar fi un bun subiect pentru Andrei Ionescu, iar gândul lui străbate fulgerător cartierul Colentina, până în apartamentul din blocul C4 în care Andrei Ionescu plăsmuiește povestea unui violator mărunțel, blond și nemulțumit până la refuz de fața lui acneică. Îl cheamă Dănuț și are 23 de ani. De trei zile pândește în holul unui bloc, așteptând o femeie singură, nu are importanță cine, o femeie care vine seara singură, intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
privea săpând și își aducea aminte de noaptea de aprilie în care îl mutase din patul lui și îi părea rău. Iscru însă nu avea idee de gândurile lui Zogru. Făcuse o groapă cam de un cot. Părul șaten, aproape blond, bătea pământul, așa cum sta așezat în genunchi și aplecat asupra lucrului său. Se gândea încă la drumul anevoios pe care îl făcuse. După ce spătarul își dăduse sufletul în brațele lui, coborâse iadul. Din toate părțile se auzeau vâjâituri și încleștări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îl apuca demența, gândindu-se la această parte întunecată a vieții lui. Prima oară fusese în timpul facultății. Hălăduia prin oraș, pe la Terasa actorilor, la Taifas, prin Cișmigiu, și în unul dintre aceste locuri o cunoscuse pe Cateluța, o femeiușcă vioaie, blondă și care vorbea fără oprire. Povestea că își petrecuse trei zile în Buftea, la un film al lui Daneliuc, în care juca un rol episodic, deși Andrei își dăduse seama că era cel mult în trupa figuranților. Era din Dorohoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a apărut prin cartier unul dintre frații Elizei, care fusese plecat mai bine de doi ani prin Olanda. Îl chema Cristi și era acum, la întoarcere, cu totul altul, îmbrăcat cu un costum roșcat de piele lucioasă, cu părul vopsit blond și ochelari negri, cum nu mai văzuse nimeni din cartier. De el s-a îndrăgostit prima oară Giulia. La început, Cristi apărea pe neașteptate oriunde se duceau ele, apoi a început s-o aștepte pe Giulia seara, când ieșea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că am uitat de ea, ia-o-nainte că vin și eu în juma’ de oră. Apartamentul de bloc era aproape gol. Într-un colț se aflau o dormeză veche și o femeie slabă, cu fața încrețită și cu părul blond tuns ca o caschetă. - Ai adus banii? Bine, lasă-i aici-așa jos, lângă pat. Femeia nu părea prea bătrână, ci mai curând terfelită. - Ce te uiți așa la mine? Sunt asistentă medicală, să nu crezi că sunt vreo jangheliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
șpagă pentru o autorizație de construcție, iar la colțul străzii Gelu Căpitanul, a dat de Feliatu, fericit că reușise să dosească două sute de mii în betelia pantalonilor. A intrat plutind pe fereastra deschisă, pe care stătea cuibărită fantoma unei femei blonde. În sufrageria Giuliei a rămas pironit de televizor. Andreea Esca citea dând din cap ca la conferințe: - Se pare că înțepăturile, provenite de la o insectă, cel mai probabil o specie de țânțar, conțin o substanță toxică. Aceasta se manifestă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
despre sine de parcă ar fi fost altcineva, se distrase de minune, chiar dacă mama lui spunea consternată, în fiecare seară, înainte să-l culce, prietenul ăsta al lui tati e mai nebun decât el. - A! Tu erai Josh, băiatul mic și blond, acum îmi aduc și eu aminte de tine. S-ar putea chiar să mă vezi, nu-i așa? - Chiar foarte bine, domnule. - Hai să facem o probă, se entuziasmase Zogru. Am să ies puțin din animalul ăsta, pe-aici pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Florentina Bârză, o femeia ca un cocoloș de unt: - Flori, dragă, nu te-am mai văzut de-un veac, arăți superb, ce-ai făcut de arăți atât de bine? Flori se ridicase și ea zâmbind. Era o femeie alunecoasă și blondă, îmbrăcată într-o roche neagră, de stofă, peste care purta o vestă militară kaki. - Iubi, dragă, dar și tu arăți nemaipomenit! Se sărutaseră, apoi Andrei rămăsese la masa lor. Erau trei persoane tinere, un bărbat gras și alte două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
puțină întârziere, așa cum își programase. Andrei era deja pe podium, îmbrăcat ostentativ „studențește“, cu un tricou roșu și cu jeanși negri, ca să câștige simpatie. L-a salutat fluturând două degete și a rămas pe loc. Lângă el era o femeie blondă, genul cu bocanci și fustă, dar care n-a fost în viața ei la un concert rock. Apariția o făcea să-și piardă respectul pentru Andrei Ionescu. Din sală se vedea bine cum o pipăia din când în când, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la întâlnirea cu Andrei Ionescu, se gândea la un film pe care i-ar fi plăcut să-l facă. Aparatul arăta un panou înconjurat de plăci transparente, prin care se vedeau cerul și câmpurile verzi. Eroul era acum un puști blond, ca un șoarece beat, care se lovea de zidul nevăzut, luându-l la rând, metru cu metru, convins că trebuie să fie o breșă. Imaginea se repetă, personajul este izbit, o dată și încă o dată, apoi din ce în ce mai repede, derulată cu viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îmi vine în gând O imagine frumoasă, Ce se va împlini curând. Și pornind pe drumul lung Prin pădurea de stejari Întâlnii în a mea cale O priveliște încântătoare. Lumina mea Din acea zi însorită Ți-am văzut acel păr blond Strălucind pe fața mea Și-am început atunci să zbor. Ești un înger luminos, Ce răsari de dimineață Luminându-mi a mea ziuă Dându-mi pofta de viață. Tu ești doar a mea iubire Tu ești Sfântă pentru mine Tu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai numeroase de altfel, dar pe acestea vi le-am istorisit și sunt printre preferatele mele. Corozel Ella-Anelisse, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Poveștile copilăriei A fost odată... o fetiță cu părul blond ca razele soarelui, frumoasă ca luna și luminoasă ca vara. Poate cu genunchii puțin juliți și cu pistrui pe vârful cârn, dar totuși drăgălași și zâmbitoare. Cât era ziua de lungă, alerga după fluturi cu aripi diafane, privea printre gene
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumina acelor a-dâncuri albastre să-mi pătrundă în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a debutat cu venirea altui ghid (o moldoveancă blondă de Buzău cu statut de femeie măritată cu un cretan), care s-a dovedit a fi inteligentă, simpatică și bună vânzătoare de gogoși. După o foarte atractivă prezentare a posibilităților turistice (la un moment dat aveam senzația că am nimerit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ici colo ivindu-se câte un val mic care se spărgea de țărm în mii și mii de cioburi de apă. Luna de argint se oglindea în apa cristalină. O adolescentă privea fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant, ochii, de un albastru superb, erau ațintiți asupra ceasului de la mâna, fața era albă, ca de porțelan și obrajii trandafirii, buzele fiind îmbrăcate într-o nuanță subtilă de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Octavian Gheț Floare de vânt... Ce grăbit eram în acea dimineață. Parcă simțeam cum avea să se schimbe scenariul meu. Parcă vroiam mai repede să te introduc! Mă îmbrăcam mașinal și mă priveam în oglindă. Într-adevăr, eram înalt, părul blond îmi era puțin lunguț, șuvițele îmi umbreau chipul, ochii molatici, două smaralde șlefuite de prea mult citit. Mi-am luat pălăria și am plecat condus de mama mea. Eram student în ultimul an la medicină, nerăbdător și dornic să ajung
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pat și am privit fața tânărului. Ochii îi erau deschiși și priveau în gol. Abia atunci am putut observa culoare lor: erau grideschis spre albastru și mă întrebam dacă nu cumva tragedia și frica le-au șters culoarea. Părul lui blond dansa în valuri datorită brizei ce intra pe geam. Într-adevăr era frumos. Buzele i se mișcau, murmurând același lucru: Vreau să merg la Jeffrey-Bay! Mă privi țintă și spuse: Ai fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
drumuri i se deschid, noi oportunități i se ivesc. Dar tot aceeași privire blajină și angelică parcă că spune: “Vreau să fiu copil din nou!“ Oare acest adolescent poate să redevină copil? Îmi aduc aminte de un băiețel cu părul blond, cu ochi albaștri cristalini cu pantaloni scurți, ce alerga fericit prin grădina bunicilor lui, dornic de a cunoaște răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niște spinări de amurg. Era ultimul tablou
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
departe aud basmul vechi al izvorului al cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam la mingea roșiatică și la jocurile ei de raze, stând la pieptul bunicii, aceasta mângâindu-mi părul blond. Priveam grădinile înflorite și viile cu mireasma lor ce-și trimiteau ciorchinii grei ai zeilor în butoaiele muritorilor, prin care alergam, mă jucam și mă ascundeam de bunicul, dar acesta când mă găsea mă lua în brațe și mă arunca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perdea, la dușuri, pândind astfel vreo cincizeci de femei, iar când m-am strecurat înapoi era să fiu prins, dar pentru că eram plin de săpun, le-am alunecat printre mâini, și atunci Feri m-a întrebat dac-am văzut și blonde sau roșcovane, iar eu i-am zis că sigur că da, și atunci m-a întrebat dacă ele au părul de la păsărică de aceeași culoare cu părul de pe cap, și eu i-am zis că sigur că da, are exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aia. În cameră, cu toate că perdelele erau trase, era suficientă lumină, pe masă, o sumedenie de flori, zambile și liliac alb, în vaze de cristal, în aer plutea un parfum greu de flori, bunica stătea în pat, păru-i lung și blond era răsfirat pe pernă, un picior îi ieșise de sub plapumă și am văzut că unghiile de la picioare-i erau date cu ojă roșie. Când am închis ușa, bunica s-a trezit și s-a uitat la mine fix, eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]