KorAP: Find »[drukola/base=bucată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...1275 >

31,862 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

să impună „aranjamentul“ pe calea internetului. În urmă cu patru ani, avea peste șase sute de corpuri, care, într-o singură zi, strângeau experiență cât pentru mai bine de doi ani. Asta era cam pe când o găsise pe Scout. * Din noua bucată de lemn, care se înnegrise pe margini, se ridica un fum subțire ca vata. Privirăm toți trei focul, ochii mijiți și somnoroși ai lui Ian deschizându-se brusc atunci când lemnul trosni, aruncând o mică jerbă de scântei, apoi își reluară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Scout, pornind-o din nou printre rafturi. S-ar putea să ajungem într-o oră. Se întoarse și zâmbi. Dacă ai cât de cât habar să citești o hartă. — Să citesc o hartă? — Haide. După câteva minute, am găsit altă bucată de hârtie, apoi alta și-apoi alta. Am urmat dâra din firimituri de cuvinte printre vechile turnuri de cărți și de-a lungul unei scări neîngrijite pătrunzând și mai adânc până în până arhivă. Acolo, cărțile erau și mai vechi; șiruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ăsta-i motivul pentru care eu sunt ghidul și tu ești cel care pune întrebări, dulceață. — Ești cam dificilă uneori, știi asta? — Liniște, acum. Ne-am dat jos hainele voluminoase și le-am îndesat în rucsacuri. Apoi, am folosit două bucăți lungi de sfoară ca să ne legăm clapetele rucsacurile de partea din spate a curelelor, așa încât să le tragem prin tunel, după noi pe măsură ce ne târam. Scout scoase niște bandă adezivă ca să-și prindă lanterna de-o latură a cuștii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de gând să-mi dai harta aia? — Da. Scout scotoci într-unul dintre buzunarele pantalonilor ei de camuflaj și scoase vreo șase bucățele de hârtie. — Dacă suntem în fața tumulului potrivit, și cred că suntem, atunci o să ne-o trebuiască... asta. Bucata împăturită de hârtie pe care mi-o întinse era cam de mărimea unui plic mic de felicitare. — Asta-i tot? — Ți-am spus că e ușor, zise ea, după care se lăsă din nou în genunchi și împinse cușca lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mă cu ajutorul șoldurilor și-al coatelor. Când mă mișcam, hârtii răzlețe foșneau atingându-se de brațele, spatele și șoldurile mele. Totul, totul fusese acoperit cu cuvinte, cuvinte într-o sumedenie de limbi. În jurul meu sau pe sub încheieturile mâinilor mele fluturau bucăți de hârtie acoperite cu un scris pe care îl recunoșteam vag ca fiind în limbile franceză și germană, cu litere grecești și rusești greu de înțeles, cu o engleză străveche, cu f-uri alungite în loc de s-uri și pictograme chinezești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Rucsacul se opri. Ce s-a întâmplat? În față, Scout spuse ceva ce n-am reușit să deslușesc. — Poftim? — Intersecție în formă de T. Vocea ei părea sugrumată și înfundată, aproape plată. — O luăm la dreapta. Am reușit să desfac bucata de hârtie pe care mi-o dăduse și să îndrept lanterna spre ea. ThERa. Intersecție în formă de T. Rucsacul ei se puse din nou în mișcare și eu l-am urmat. Așa cum spusese, tunelul nostru se intersectă curând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie și zăvoare, și altele noi și mirosind a rumeguș dulce, zemos. Au fost incluse și bucăți de plăci dure, placaj și plăci aglomerate, însă mare parte din planul podelei era alcătuit din podele lemnoase. 2. Cutii. O mare porțiune centrală, dreptunghiulară, a planului podelei a fost înălțat la nivelul mijlocului din mai multe cutii. Printre acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cutii. Printre acestea se numărau cutii de carton, cutiuțe de ceai, lăzi de plastic etc. Cele mai multe dintre ele păreau goale, cu câteva excepții însă: o cutie ce servise odată ca ambalaj unui frigider mic era acum plină cu cărți de bucate și o cutie mare de ceai ce fusese placată pe interior cu pagini dintr-un catalog de design interior, în vreme ce alta conținea piese unsuroase de mașină, roți dințate și un acumulator de mașină. 3. Computere. Cinci computere mătăhăloase, din anii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mici antene telescopice. Fidorous spuneau că acestea erau aparate cu formare rapidă a numerelor. A continuat, explicând cu vervă că cele mai bine dintre acele aparate puteau forma până la treizeci de numere telefonice pe minut. 5. Podele de carton. O bucată mare de carton așezată peste unele dintre cutii pentru a crea o „punte superioară“ la înălțimea mijlocului. După grosimea cartonului și dispunerea cutiilor părea improbabil ca puntea aceea să poată suporta greutatea cuiva fără să se prăbușească. 6. Volan. Volanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mutase cumva totul cât eu fusesem la plajă, dar nu. Nu erau decât pământul nisipos netezit și găurile lăsate de cuiele cortului nostru. Hei! Un băiețel pirpiriu, cu o pălărie uriașă pe cap ridică ochii spre mine, întinzându-mi o bucată de hârtie. În spatele lui, o fată cu înotătoare gonflabile roz pe brațe aștepta răbdătoare. I-am mulțumit și am luat hârtia. Amândoi copiii se uitară la mine un moment, apoi o luară la fugă, fata rămânând puțin în urmă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an al algelor și sării. Într-un târziu, doctorul își părăsi scaunul de pescar. Se întoarse cu câteva sendvișuri prost încropite, niște beri și bucăți de carne pentru Ian. Scout coborî ca să mănânce și am crezut că va avea loc o nouă explozie, dar ea își luă farfuria și cutia de bere fără să vorbească și se așeză lângă pisoi la umbra peretelui din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
așa că, da, da, am totul sub control. Acum, dacă ai putea și tu să te controlezi, eu mă duc să rezolv problema. — O defecțiune minoră? Doctore, n-a fost o defecțiune minoră - am auzit toți trei motorul rupându-se în bucăți. Uită-te în jur, dacă vrei, pentru toți sfinții! Adevărul e că suntem în mijlocul oceanului și ne înclinăm. Nu mă pricep cine știe ce la ambarcațiuni, dar știu că atunci când încep să se încline de obicei asta se datorează inundării. — Adevărul e-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și inexistentă. — Pe tine te-a apărat mereu. — Dar lucrurile s-au schimbat. Barca asta e construită pe o buclă conceptuală de zece ori mai puternică decât dictafoanele și ludovicianul tot a făcut găuri în ea. O să rupă cușca în bucăți. — De trei ori mai puternică. Veni la mine și mă prinse de brațe, strângându-mă și zâmbindu-mi. — Crede-mă, dacă mai ai vreo idee, aș fi chiar bucuroasă s-o aud. Nu aveam ce să mai spun. — Vezi? zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de-un imens sentiment de interconectivitate, o relevanță zdrobitor de apăsătoare pe care o simțeam, dar nu reușeam s-o găsesc. Se întâmpla ceva de necuprins. Ceva atât, atât de important... O trâmbă de bule erupse la câțiva pași de bucata mea din Orpheus și am încercat să mă ridic cu totul din apă pe peretele frânt de carenă. Scout, cu masca de scafandru pe față, ieși la suprafața apei și făcu din mână, scoțând din gură tubul de oxigen. — Hei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

au téiat În doué. Printre ele se vézu o pélérie de aluminiu, pe urmé Încé una și pésérele care s-au obișnuit cu hîrÎitul acestora și nu se mai temeau. Se auzi un pocnet și Șasa simți cézînd pe umér bucată de balon legat cu ațé, a cérei capét se termină la el În mîné. Șasa Încé mai simți cé balonul, despre care credea cé nu are deloc greutate, atunci cînd se sparse, Îi ușuré mîna și chiar atunci o mîné

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
poate sé existe viață. De aceea trebuie sé avem grijé de pédure. Pentru cé din pédure se face și mobilé și hîrtie, iar din hîrtie se fac manuale și hîrtie de colorat, că voi sé puteți Învéța. Dupé ce aruncé bucată de tablé În spîni, Șasa se apucé sé rupé iarbă. Rémase o urmé umedé și În pémîntul lipicios și cu géuri erau lipite cîteva fire lungi de iarbé albé. Deasupra creșteau cîteva tufe de alun și umbră lor cédea peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Șasa bégé În guré o bucaté de balon și dupé ce Își rotunji gură foarte tare și-și trase buzele Înléuntru, subse balonul așa că acesta sé i se muleze pe cerul gurii, pe urmé Îl strînse cu buzele și roți bucată de balon rémasé afaré. CÎnd Îl scoase, nu mai scoase o bucaté rupté de balon, ci un balon mic că o cireașé, pe care și-l dédu o daté de frunte, iar dintr-a două oaré Îl sparse. Se aplecé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Variațiunile fierarului de Haendel, Marea poloneza opus 22 de Chopin. Era fanatic în perseverență: exersa zilnic 5-6 ore. Muzica mă vitaliza. Aș fi putut sări, să fi vrut, ca Păstrăvii lui Schubert. Tot din nuc îl urmăream cum pregătește noua bucată, pentru proximul concert. Cu notele în mînă, încruntat, mergînd de colo-colo. Un bărbat masiv, cu gît puternic, gros; cămașa albă, de in răcoros, fără guler, părea că se aprinde de atîta trudă. Ardea pe el. Eram o copilă prea slabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta, tata, deja student la Conservator, acompania, în vara lui 1917, filmele cu Rudolf Valentino. De la trei la cinci. Se chinuia să potrivească peripețiile de pe ecran cu bucățile pe care le știa. Doar îl învăța armonie însuși Alexandru Zirra. Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală. Pînă să li se nască băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații Marievici interpretau, în propriul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc și scînceam ca Tano. Nodul din gît părea a fi o bucată din mărul raiului: bucata abia înghițită din fructul oprit. Am ratat examenul, deși îmi picase subiectul preferat. De Crăciun, a venit cu ea și cu o boxeriță, albă toată. Pe amîndouă le chema la fel: Daisy. Îl așteptasem din ce în ce mai nervoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc și scînceam ca Tano. Nodul din gît părea a fi o bucată din mărul raiului: bucata abia înghițită din fructul oprit. Am ratat examenul, deși îmi picase subiectul preferat. De Crăciun, a venit cu ea și cu o boxeriță, albă toată. Pe amîndouă le chema la fel: Daisy. Îl așteptasem din ce în ce mai nervoasă. Ah, emoția de nedescris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ca un viol. S-o fi gîndit la Courbet, la Originea lumii sau la Picasso, de-construind? Tabloul care m-a șocat atît e un sex de femeie, ocupînd tot cîmpul pînzei. Ca un ochi plesnit, scurs. Uite și șoldurile, bucăți de tors... Titlul? Care altul decît Ceasul izgonirii din grădină? Pe ultima foaie e el. Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Eh, dacă aș fi trăit și io în Renaștere, altfel m-ar fi răsfățat italienii. Tu mă înfometezi cu ziua, 'ștele... Hai, vino încoa. Ne convertim la vegetarianism amîndoi. Mă gîndesc să mă angajez cîine de circ, să-mi capăt bucata de carne fiartă: io știu să număr! Și, strîngînd din ochi a jele multă: Ce-ai să faci cu mine, prea așteptata mea scriitoreasă, cînd am să fiu ros de boală și de purici? O să-mi dai numai o foaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]