3,531 matches
-
Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica mîna să și-o aranjeze la loc. MÎinile Îi erau la fel de bronzate ca fața. Unghiile erau tăiate scurt, dar străluceau de parcă ar fi fost lăcuite. Părea atît de matur și Încrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
declanșă, clipi și pierdu șirul celor spuse. În tot acest timp, Fraser dădea din cap și zîmbea, făcînd eforturi să audă, uitîndu-se concentrat la orice lucru care Îi era arătat, și, o dată sau de două ori, Își duse la loc bucla neunsă, căzută pe frunte. — Da, Îmi dau seama cum merge, zise el. M-am prins, desigur. Nu-i luă decît un minut să explice. Duncan puse felinarul pe care-l făcuse În mijlocul benzii rulante, foșnitoare, și acesta fu dus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mari de la picioare, apoi pe celelalte; le propti În palmă și le Împinse ușor. Julia ofta de plăcere. Îi căzuse din nou o șuviță și iar i se agățase de gît - neagră, plată, lucioasă, ca o iarbă de mare sau bucla unei sirene. Oare de ce, se Întrebă Helen, aveau sirenele pe care le vedeai În cărți și-n filme părul auriu? Ea era convinsă că o adevărată sirenă ar trebui să fie brunetă ca Julia. O adevărată sirenă ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd atinse pielea fierbinte a scaunului. Reggie se urcă lîngă ea și-i dădu batista lui - o Întinse sub Încheietura genunchilor pentru a se feri de arsură. După ce făcu asta, se aplecă și-i sărută șoldul. Ea Îi atinse capul, buclele negre, unse, scalpul alb care se zărea palid. Se mai uită la luminișul verde strălucitor și zise Încet: — Mi-aș dori să stăm aici. El Își lăsă capul În poala ei. — Și eu, spuse el. Cuvintele se auzeau Înăbușit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era jos, În bucătărie, sau cu un etaj mai jos, la baie. Helen o văzu alergînd pe treptele Înguste pînă la biroul ei, Încălțată În espadrilele pe care le purta pe post de papuci; o văzu Îndesînd la loc o buclă rebelă care-i ieșise de după ureche, Întinzînd mîna spre telefon cu respirația tăiată... Apelul contiuna. Poate că Julia se decisese să nu răspundă. Helen știa că face asta cînd era În toiul unei scene pe care o scria. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În oglindă. Dumnezeule, uite În ce hal sînt! Ai pudră la tine? — Poftim, zise Caroline. Scoase o pudrieră și i-o Întinse, și după ce Viv o folosi, o luă Înapoi și se pudră și ea. Apoi stătu În fața oglinzii, aranjîndu-și buclele, oprindu-se din mestecat o clipă; vîrful roz al limbii i se vedea Între dinți, iar fața Îi era netedă, plesnind de sănătate, de tinerețe și lipsită de griji. Viv se uita la ea și se gîndi nefericită, Ce groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Închise portțigaretul și-l vîrÎ În buzunar. Mai turnă cafea În ceașca lui Helen și o duse În dormitor. Helen Își pusese sutientul, juponul și ciorapii. Acum Își pieptăna părul - cu mare atenție, Încercînd să dea o formă lejer ondulată buclelor. Pijamaua era pe pat, foarte atent Împăturită. Kay puse ceașca pe toaletă. — Helen, zise ea. — Da, iubito! — Pari teribil de distrasă. N-ai vrea să mergi undeva anume? Nu vrei la castelul Windsor sau undeva de genul ăsta? La Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și albi, părînd și mai albi În comparație cu bărbia nerasă. Figura lui devenea brusc frumoasă. Îi observă ochii căprui și genele dese și negre. Avea părul brunet, chiar mai brunet decît al ei; Încerca să-l netezească folosind Brylcreem dar cîteva bucle răsăreau peste stratul de ulei și stăteau ondulate. Uniforma, Însă, arăta de parcă ar fi dormit În ea. Haina Îi era pătată și Îi cădea prost. Pantaloni aveau cute orizontale ca o concertină desfăcută. Dar Întindea pachetul de Woodbine, implorînd-o, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de jazz, cu voci ascuțite. Jonathan a apucat să escaladeze jumătate din zid, când observă un chip urmărindu-i dintre copaci. Este un chip de heruvim, pe care nu-l poate confunda. Este Waller, Târfa Casei, cu fața încadrată de bucle castanii și priviri calculate, viclene. Când Gertler aterizează lângă el mormăind și căzând pe o parte, Jonathan i-l arată cu degetul. Waller sesizează c-a fost observat și se ascunde după un tufiș. Se vede cum fuge printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de câteva săptămâni, gândindu-se doar la Star. Un proiector interior derulează scena din bar, pentru a nu știu câta oară: Sweets se așază la masa lor, o sărută. Se așează. O sărută pe Star. Star, sărut, Star, sărut; o buclă continuă, grețoasă. Nu mai suportă confuzia creată de acel sărut. Bănuiala s-a insinuat în avanposturile minții sale; cu genunchii striviți de plușul roșu al rândului de scaune din față, se uită pe furiș, dorindu-și să poată pleca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi concomitent cu avansarea gradului de metisare asemănarea genetică cu rasa maternă scade ajungându-se la 8,7% în anul 1986. Însușiri morfologice Principala însușire a ovinelor Karakul de Botoșani o constituie producția piloasă de pe corp, înrulată sub forme de bucle, iar pe extremități sub formă de jar moarat. Producția principală este pielicica obținută prin sacrificarea mielului în primele zile după naștere, iar secundar în urma exploatării rasei Karakul de Botoșani se obțin cantități apreciabile de lapte și lână mixtă. Conformația este
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
și ușor mai reduse la mioare. Producția de pielicele Principalul obiectiv urmărit în creștere și exploatarea ovinelor de rasă Karakul de Botoșani este reprezentat de producția de pielicele. În scopul îmbunătățirii calității pielicelelor, prioritară în selecție este ameliorarea tipului de bucle, precum și a celorlalte însușiri care influențează în mod direct calitatea buclajului în ansamblul său. De asemenea, în scopul îmbunătățirii calității pielicelelor nu trebuie scăpate din obiectivele selecției nici calitatea fibrelor, însușire de care depinde foarte mult luciul și mătăsozitatea buclajului
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
platiniu, chihlimbariu și antracit. Simbolul varietății este KS. Varietatea albă Îissyk - kullă este datorată prezenței fibrelor de aceiași culoare pe toată suprafață corporală. Pielicelele de culoare albă au buclajul mai desfăcut, fibrele mai lungi și un grad de închidere, al buclei, mai redus. În funcție de unele caracteristici, principalele nuanțe de culoare întâlnite sunt: hermin, normal, untiu, gălbui, cretat și alb murdar. Simbolul varietății este KA. Varietatea guligaz Îculoarea ceruluiă este roz cu reflexe cenușii de nuanțe diferite, determinate de amestecul fibrelor albe
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
mobilat de la Habitat/John Lewis. Foarte ordonat și nici un fir de praf. Ar fi bună ca soție de polițai. Și de futut. Cam unu șaiștrei, da peste șaptejde kile, mai curând voluptoasă decât grasă, păr brunet cârlionțat și aranjat În bucle cum ar avea o femeie mai tânără (Bunty probabil că are În jur de treișcinci de ani) și mai multe bijuterii ostentative: colier, cercei, brățări care-i dau un aer de târfă și nu se asortează cu alura ei arogantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
celule moarte. Îi era rușine însă amintindu-și că i-au trebuit doi ani de război ca să ajungă acolo de unde a pornit împotriva sfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului și ale tuturor, afară de Marta... La gât purta un medalion cu o buclă blondă și chipul unui căpșor fermecător. I le-a dat când a fost acasă, în concediu, șoptindu-i "eroule", cum de altfel îi zicea și în scrisori. "Marta e vina tuturor...", încercă să-și zică în taină, ca o scuză
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l dea afară. A fost găsit cu gura deschisă și nasul zdrobit într-o ceață groasă de început de aprilie datorată aici ploilor care biciuiesc atunci cerul și transformă pământul într-o mâzgă cleioasă. Se întorsese până la urmă de unde venise. Bucla se închisese. Banii nu-l ajutaseră prea mult. Murise ca un băiat de fermă oarecare. Iar fiul rămase atunci cu adevărat singur. Singur în casa cea mare. Dacă își păstrase obiceiul de a privi lumea de sus, în schimb se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iar țesătura deschisă la culoare a rochiei învolburate în jurul taliei m-a dus cu gândul la unele dejunuri în iarbă din picturi. Pajiștea și florile ce o-mpodobeau păreau create special pentru ea. Vântul îi răsfira din când în când buclele înspumate ce aruncau asupra gâtului ei o umbră delicată. Privea drept înainte la ceea ce noi, ceilalți nu voiam niciodată să vedem. Se uita cu un zâmbet frumos, față de care surâsurile pe care ni le adresa zilnic, și Dumnezeu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu mă simt bine. Ochii ei îmi aruncă priviri acuzatoare, văzând cum inima mea se înăsprește dinaintea ei, contractându-se ca o piatră, cum pumnul ezitării mă lipește de zid. Hohote de plâns violente îi cuceresc una câte una toate buclele părului, iar eu strig, de ce îmi îngreunezi și mai mult situația, nu știu ce să mă mai fac cu tine, iar ea urlă, nici eu nu știu ce să mă mai fac cu tine! Se ridică furioasă și parcă ar vrea să deschidă gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aproape că nici nu se simte, vânt de după Pesah, în curând copiii vor călca în sucul acela, iar urmele lor se vor descompune pe trotuar până să se întoarcă ei la prânz; și Noga se va întoarce atunci obosită, cu buclele ei pale căzute pe spate, cu o singură propoziție pe limbă, o propoziție pe care o rostește încă de pe scări, din care eu nu aud decât sfârșitul, tati, tati, tati. Mă ridic cu greu, mi se pare că ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clădirea în care locuiam noi, la marginea cartierului, îl privesc, poartă un pulover alb de lână cu găuri peste maioul negru și pentru prima dată îmi dau seama că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă dezbrac? El încuviințează în tăcere și iese din cameră, iar eu mă dezbrac emoționată, îmi împăturesc frumos hainele și le pun într-un colț, parcă aș fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imediat se trezește, mami, mi-e foame, mă ridic greu din pat ca să-i fac un sendviș, dar refuză să mănânce, voi mânca doar atunci când tata se va însănătoși. În fața școlii împrejmuite asemenea unei închisori, mă despart de ea, de buclele ei care se micșoraseră de foame, încadrându-i fără vlagă fața, în ochii strălucind ca două flăcări ardeau încăpățânarea și slăbiciunea, o văd pășind singură, prin fața ei trec grupuri-grupuri de copii, împărtășind hohote de râs și secrete, nici unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apară, așa cum aștepți o mamă fără de care nu poți trăi, în ciuda răutății sale, conturul copacilor devine din ce în ce mai clar, păsările își încep dialogul pe voci ascuțite, iar eu îmi întorc privirile spre răsărit și aștept cu încordare, câteva raze calde poleiesc buclele plopilor aurii, dar soarele încă nu apare, privește dindărătul copacilor asemenea unui ochi uriaș ascuns în spatele unei șuvițe de păr. Degeaba îl aștept, ce îmi imaginasem, că va răsări și va urca în mijlocul orașului, întreg și roșu, ca altădată, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja ne văd pe mine și pe Noga încercând să plutim prin mlaștina densă a amărăciunii lui, ierburile grele ni se vor agăța de picioare, ne vor trage în jos, iar noi nu vom avea de ce să ne mai prindem, buclele ei sunt deja negre, murdare de noroi, și eu încerc să îi apuc mâna cu ultimele puteri, Noghi, nu te scufunda, însă mâna ei scapă, alunecă din mâna mea, deget după deget. Mă doare, Naama, își retrage mâna din palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce are ea în comun cu însingurarea adevărată, totală, nimic, este doar Noghi a mea, singura mea copilă, care sparge zgomotos între dinți pizza aceasta crocantă, fața ei este încă albă ca laptele și moale, câți pistrui noi o pătaseră, buclele ei aurii îi încadrează fața ca o aură, Noghi, care nu mai are ce să îmi spună, care își ascunde singurătatea de mine, care nu îmi permite să mă apropii de ea, de parcă aș avea o boală contagioasă sau parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care o înfășura din cap și până în picioare la petrecerile de Purim, și când încercam să o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca membrele unui iepuraș vânat. Dar aerul acesta lipicios din jurul meu nu poate fi tăiat, întind seara hainele, iar dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]