14,936 matches
-
mama voastră era mică, oamenii făceau copii de tineri și îi creșteau înconjurați de familia lărgita. Un vechi proverb african spune: It takes a whole village to raise a child, si asta era perfect adevărat în copilăria mea, înconjurată de bunici, bătrâni ale căror vorbe și povești ne țineau loc de televizor în fiecare seară. Ah, serile răcoroase de vară, petrecute la o masă în curte, ascultând poveștile înflorite din care pricepeam doar segmente disparate, voi nu le veți avea, înlocuite
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
a dat rădăcini adânc înfipte în vremuri și aripi diafane pentru atins viitorul. Cei mai îndepărtați de mine au fost bunicii paterni, Gheorghe și Lină, oameni simpli și cumsecade, țărani munciți, născuți încă dinainte de primul război mondial. Pe ea, pe bunica, mi-o amintesc mai vag, în portul zonei, sort negru cu flori cusute pe poale, mai ales stând pe pragul casei de paianta și uitându-se spre poartă. Rămăsese cu obiceiul asta, isi aștepta mereu copiii, născuse opt și crescuse
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
oameni destul de avuți, deținători de povarna vestită, la care, de cum se lasă adierea de toamnă, începeau să curgă căruțele de prin satele învecinate, descărcând butoaie de borhot și primind în schimb damigene burduhănoase de țuică. Legenda familiei spune că înaintașii bunicii erau dezrobiți tătari, stabiliți demult prin aceste locuri, ăsta nu pot ști sigur, dar istoria locală confirmă numeroase așezări tătare în zona Giurgiului. Suferinda de epilepsie, fusese măritata mai dezavantajos, fără mult pământ, dar primise o salba de galbeni drept
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
de durere, una dintre fete plecase cu un an înaintea lui. La pomană, am luat cheia de pe gâtul sobei, am descuiat dulapul alb și am dat deoparte cutia din metal în care-și ținea ochelarii, medalia de mama eroina a bunicii, Biblia rufoasa de atâta citit, până am ajuns la Țiganiada. Mereu îmi spusese să o citesc, am pus-o în rucsacul meu de școală, asta e tot ce mi-a rămas de la Gheorghe al lui Roiu, din Daia, bunicul meu
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
la o bancă / Händelse vid bank - Suedia, 2010, r. Ruben Östlund O reconstrucție detaliată și foarte amuzantă a unui fals jaf armat la bancă. Trofeul Ursul de Aur pentru scurtmetraj și Trofeul Timishort (ex aequo). Frumoasă din Pădurea Adormita a bunicii / Granny O’Grimm’s Sleeping Beauty - Irlanda, 2008, r. Nicky Phelan Bunica povestește Frumosa din Pădurea Adormita din perspectiva zânei bătrâne, pe care n-a invitat-o nimeni la botez. O face oare din răzbunare? Nominalizat la Oscar, la categoria
Noaptea Lunga a Filmelor Scurte, 19 iunie [Corola-blog/BlogPost/95267_a_96559]
-
reconstrucție detaliată și foarte amuzantă a unui fals jaf armat la bancă. Trofeul Ursul de Aur pentru scurtmetraj și Trofeul Timishort (ex aequo). Frumoasă din Pădurea Adormita a bunicii / Granny O’Grimm’s Sleeping Beauty - Irlanda, 2008, r. Nicky Phelan Bunica povestește Frumosa din Pădurea Adormita din perspectiva zânei bătrâne, pe care n-a invitat-o nimeni la botez. O face oare din răzbunare? Nominalizat la Oscar, la categoria animație. Muzică în sânge - România, 2010, r. Alexandru Mavrodineanu O audiție la
Noaptea Lunga a Filmelor Scurte, 19 iunie [Corola-blog/BlogPost/95267_a_96559]
-
după ce le citisem cu asiduitate. Îmi plăceau mult în acea vreme. Sara a găsit albumele mele vechi cu fotografii și s-a așezat în fotoliu să le răsfoiască. Mă tot solicita entuziasmată să mă apropii, să privim, unele fotografii, cu bunicii, cu rude, cu noi când eram copii. Pozele fuseseră făcute cu diverse ocazii de-a lungul anilor și ne aminteau momente din trecut, care până acum se acoperiseră de colbul vremii și de uitare prin cotloanele adânci ale minții. Multe
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
mai văzut! Îți repet Sara dragă, că nu-s eu cea din poză și dacă vrei îți povestesc cine e persoana și povestea ei! - Spune-mi, că mor de curiozitate! Seamănați ca două picături de apă! - Era verișoara primară a bunicii Maria, mama, mamei noastre, era preoteasa Maria, dacă ai auzit pe bunici pomenind-o uneori! Ea a fost soția moartă de tânără, a preotului cel bătrân, care a construit biserica nouă din Vale! Eu îmi amintesc ceva de când eram o
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
poză și dacă vrei îți povestesc cine e persoana și povestea ei! - Spune-mi, că mor de curiozitate! Seamănați ca două picături de apă! - Era verișoara primară a bunicii Maria, mama, mamei noastre, era preoteasa Maria, dacă ai auzit pe bunici pomenind-o uneori! Ea a fost soția moartă de tânără, a preotului cel bătrân, care a construit biserica nouă din Vale! Eu îmi amintesc ceva de când eram o copilă! Veneam zilnic de la școală cu ghiozdanul în spate, pe Linia Mare
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
să se închine. Eu priveam la ei uimită și-mi ziceam în sinea mea, că ori sunt orbi și nu văd bine, ori sunt cam bolânzi. Mă priveam de multe ori nedumerită, în oglindă după ce o privisem cu atenție pe la bunica Maria. Nu vedeam nici o asemănare așa izbitoare, între noi. Ea era micuță de statură, eu mult mai înaltă, ea era brunetă cu părul negru, eu pe atunci eram un șaten deschis la păr și la piele, la trăsături nu-mi
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
confirmat că erau adevărate. Le-am și reproșat că nu mi-au lămurit niciodată aceste lucruri, deși eu le povestisem de multe ori, cum mă privea lumea și că nu înțelegeam de ce se închinau văzându-mă, nici că nu de bunica vorbeau, când ziceau că semăn cu Maria. Tot atunci mi s-au lămurit simpatia aparte și atenția inexplicabile până atunci, pentru mine, de care mă bucurasem de copilă, în fața bătrânului preot. Mă stingherise mereu atenția cu care el mă trata
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
cu adevărat înamorată,de el și am început să fac pe capricioasa,nedorind să mă mai duc la întâlnire. Nu mică mi-a fost mirarea, lovindu-mă de un zid de proteste și reproșuri din partea mamei în special și a bunicii când au auzit ce intenții am. Am realizat cu stupoare, că nu mai puteam da înapoi. Atunci am început să am dubii, că ceva nu e tocmai firesc.Eu eram prea tânără pe atunci și nu eram așa entuziasmată de
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
de când eram copii. Copilărisem în această casă, unde azi locuiește Haralamb cu Lia. Am fost plăcut surprinsă, văzând că Lia a păstrat-o și contină obiceiul de a ține lângă icoană, chite de busuioc uscat, cum îmi aminteam că punea bunica. I-am zis: - Lia, observ cu placer, cum tu continui tradiția familiei și pui buchete de busuioc uscat, la icoană! Îmi place și-mi trezește nostalgii după vremurile copilăriei! -Da Ingrid! Și bunica mea obișnuia la fel și mama! Dealtfel
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
busuioc uscat, cum îmi aminteam că punea bunica. I-am zis: - Lia, observ cu placer, cum tu continui tradiția familiei și pui buchete de busuioc uscat, la icoană! Îmi place și-mi trezește nostalgii după vremurile copilăriei! -Da Ingrid! Și bunica mea obișnuia la fel și mama! Dealtfel, noi am început să punem lângă icoană și frunze de nuc sfințite în biserică, în urma unei întâmplări de anul trecut, de Rusalii! - Da? Sincer nu-mi amintesc de acest obicei! Se vede că
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
ca să-mi povestești de găină și acu băgași frica în mine! -Laasă măiculiță, că-ți făcui un bine, că nu știai și acuma știi! Ia zi, îmi dai o țuică de-a ta, sau nu? Ca să fie primit pentru sufletul bunicilor tăi! -Bine bre hai că-ți dau, ca să fie pomană! Însă matale îmi dai foile de nuc și usturoiul sfințit care zici că le ai în buzunar! -Bine ți le dau, dar îmi dai un grăunte nesfințit de să-l
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
gât punându-și nori șiraguri, Lăsând în urmă verzi meleaguri. S-a dus torcându-și caierul de nea În nordu-ndepărtat de peruzea, Pe nas cu ochelari de gheață, Brumând pășuni în dimineață. Plecarea ei i-a bucurat pe toți: Părinți, bunici, nepoate și nepoți; Sunt sigur, nimeni n-o să creadă, A plâns doar omul de zăpadă!... Referință Bibliografică: BĂTRÂNA IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol
BĂTRÂNA IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373694_a_375023]
-
profil exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de față.” Impresionează, chiar de la început, forța de concentrare și sensibilitatea cu care autoarea își retrăiește copilăria, cu inocența și minunile acestei vârste binecuvântate. O copilărie trăită în lumea satului, în preajma ocrotirii bunicilor, la lumina învățăturii de la școală și biserică. Totul sobru, direct, ca să putem citi și crede, în final: “Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocența copiilor te face să visezi, ignoranța lor te face să surâzi.” În lumea satului de
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL DE RODICA ELENA LUPU, EDITURA ANAMAROL, BUCUREŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373693_a_375022]
-
de mărturii și imagini ale vieții sfinte pe care pustnicii din Munții Bucegi au avut-o. După biografiile lor, realizate din sursele bibliografice disponibile, sunt publicate pagini de amintiri și mărturii duhovnicești ale oamenilor care au păstrat de la părinți sau bunici memoria unor oameni aleși de Dumnezeu a lumina crestele Bucegilor noștri românești cu viețile lor desăvârșite și îmbunătățite. Nu lipsesc din carte nici documentele care au însoțit întregul demers de căutare a mormintelor, deshumare și dăruire a crucilor de lemn
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
Toate Articolele Autorului Mă doare... * Mă doare lutul țării de pe oase Iar Dunărea în ochi îmi stă să plângă Când frământat mi-e sufletul de-angoase Ce-n pumnul lor ar vrea ca să mi-l frângă. * Pustiul ce se-adună-n bătătura Bunicilor, ce ne-așteptau la poartă Cu pâinea caldă și învățătura, Ce-n vorba blândă graiul nostru-o poartă, * Mă doare sângele ce-mi urlă-n vine Cu furia acelor lupi străbuni, Când furi ne șterg istoria, vezi bine Și-ar
MĂ DOARE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373790_a_375119]
-
pământ, pe cer vezi o puzderie de stele, așezate așa ca un șir luminos ce se curbează întins cât e noaptea de lungă, ca un fel de drum pe cer, un drum cu o lumină încețoșată. Ca drumul acela de la Bunica care e plin de praf toată ziua? Poate așa vrei să-l descrii măi Taty. Ca acela, dacă așa vrei tu, îmi confirmă El puțin agitat, sperând că în felul acesta va scăpa de întrebările mele sâcâitoare. Dar sa-mi
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
a făcut mingea. Mamy, te rog, nu-l mai certa pe Taty așa rău, că nu el este de vină. Mingea este vinovată. A sărit așa de aiurea, tocmai când voiam să arăt ce poziție aveam eu când eram la Bunica la Igești în Bucovina și vedeam Calea Lactee în timp ce făceam pipi. Mamy s-a prăbușit pe fotoliu ( Terminată ) cum zice Ea. M-ați terminat, m-ați înnebunit. Mingea este de vină deci. Nu, nu, așa nu se mai poate. Trebuie făcut
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
prșbușindu-se pe canapea. Taty a sărit repede să-i aducă un pahar cu apa, a început să o mângâie, să-i facă un masj pe frunte, speriat de cum arată și ce se întămplă. Mingea, ai. Și tu făceai pipi la Bunica la Igești, repeta Mamy mereu, că începuse să mă sperie și pe mine și riscam un plâns cât de curând dacă nu își revenea. Dumnezeule, ce mă fac eu cu creaturile astea pe care mi le-ai dat? Ce mă
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
Ce mă fac eu cu voi? Dialoga Ea (cu ăla de sus ) cred, cel care zicea că are grijă de noi toți, de familia ei. Încet, încet, parcă își revenea și își înmuia glasul, mai ales când a auzit de Bunica și Igeștiul ei drag. Făceai pipi la Igești, continua Ea dar pe un ton din ce în ce mai domestic, mai romantic, parcă. Mie atât mi-a trebuit, i-am citit imediat slăbiciunea și am început să-i explic mai pe ințeșesul tuturor. Da
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
Făceai pipi la Igești, continua Ea dar pe un ton din ce în ce mai domestic, mai romantic, parcă. Mie atât mi-a trebuit, i-am citit imediat slăbiciunea și am început să-i explic mai pe ințeșesul tuturor. Da, Mamy tu știi că Bunica are VC-ul în curte și noaptea sunt obligat să ies afară să fac pipi. Și deșteptul de Taty, uite cum râde de mine acum pe înfundate, ce crede că nu îl văd. Îl vezi Mamy, pedepsește-l că nu
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
alinta Taty când nu se certau, așa că în curân ne puteam vedea iar de povestitul nostru. Încet, încet, Mamy începea să uite că i-am dat tastatura jos, nu mă mai certa așa de tare de când am adus vorba de Bunica și Igeștiul ei. Treptat își revenea la forma inițială de ( mândră bucovineancă ) cum o răsfăța Taty, cea care (zicea EL ) îl păcălise să se îndrăgostească de ea. Pâna la urmă, Mamy ceda de tot, mă lua în brațe, mă strângea
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]