15,206 matches
-
Titina Nica Țene este intradevar prodigioasa, deosebit de variate teme alese, șlefuite până la strălucire. Poezia doamnei Titina are, cum este și natural, un specific propriu, de fapt acea lege pe care o pronunța clasicul B.P.Hașdeu, asemuind literature română cu o câmpie unde e loc suficient pentru fiecvare flaore cu mirosul și culorile ei.” (Ioan Miclău, „Cărticica românească de copii”); „Învățătoare, soție și mama, si nu în cele din urmă poeta, una cu un grad sporit de sensibilitate, gingășie și grandoare inocentă
PREMIUL PENTRU POETA TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361999_a_363328]
-
De deasupra mării, culege-mi valul știi că el este tezaurul de semne al unei geometrii secrete ce poate să însemne nașterea/renașterea zbaterea, modelarea remodelarea... Apoi, mai caută prin păduri câteva suspine tremurate de fiorli vântului adulmecate iar în câmpii... din câmpii adună-mi așteptările lungi cu zvon de luceferi și risipă de lună plină pe lunci toate stropite cu un dor neînțeles de înfricoșată/neînfricoșată eliberare, libertate. Când bate vântul și te-mpresoară Dă-i fuga înapoi! Oprește o
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
mării, culege-mi valul știi că el este tezaurul de semne al unei geometrii secrete ce poate să însemne nașterea/renașterea zbaterea, modelarea remodelarea... Apoi, mai caută prin păduri câteva suspine tremurate de fiorli vântului adulmecate iar în câmpii... din câmpii adună-mi așteptările lungi cu zvon de luceferi și risipă de lună plină pe lunci toate stropite cu un dor neînțeles de înfricoșată/neînfricoșată eliberare, libertate. Când bate vântul și te-mpresoară Dă-i fuga înapoi! Oprește o adiere ușoară
ANOTIMPUL IUBIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362018_a_363347]
-
decembrie 2012 Toate Articolele Autorului “Robul zarului” de Dumitru Dănăilă ÎN MANTIA PARADOXULUI În cel de-al patrulea său volum, “Robul zarului”, Editgraph, Buzău, 2012, Dumitru Dănăilă ne propune să urmăm cursul unui izvoraș, plecat de la munte, pe tot traseul câmpiei devenirii sale în râu puternic și viguros. Cosmin Zisu, eroul principal, acesta este izvorașul. Un copil rămas orfan de părinți, luat de lângă surorile sale, pentru a fi crescut de rude la oraș. Autorul ni-l prezintă alintat Tinică, de la Martinică
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
paradisului, unde fericirea se plimbă în calești de argint și moartea ia chipul monalizei, iar satirii joacă îndrăcit pe piei luciferiene de draci împielițați în jurul unor focuri de tabără, am legat cerul cu funii de nori, sub el am așezat câmpia , munții și dealurile, am strâns păsările cerului, le-am umplut cu sentimente și le-am dat drumul să zboare spre țara nimănui, plină de cetăți ai căror pereți sunt desenați cu grafitti, vreau să-mi duc până la cap propozițiile, mă
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
ROMÂN de Lucaci Năzărel Sunt fălos că sunt român. Acestea o știu și-o spun fără pic de resemnare, cu mândrie celui care vrea să știe cine sunt pe acest imens pământ. Țara mea-i grădină vie: munți semeți, mare, câmpie, râuri mult bogate-n pești, holde, codri ca-n povești, iar în nopțile cu lună, ciute, la izvor, s-adună. Însă cea mai mare-avere ce-mi face sfântă plăcere este bravul meu popor ce își are-al său izvor de la
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
folclor, consecvențe și de prolificitate remarcabilă, interpreta Tita Bărbulescu are azi adunată o comoară de piese, dintre care pe multe le-a luminat cu propriul glas. Ele au zburat că vulturul din munte în munte, din văzduh în văzduh pe deasupra câmpiilor românești, s-au răsădit în flori ale melosului și au sporit frumusețile cântecelor noastre. Au rămas în memoria afectiva a iubitorilor de muzică folclorica românească și vor dura absorbite în eternitatea muzicii zidite pe temelii și rădăcini culturale și artistice
TITA BĂRBULESCU. ARTISTĂ ÎNSTELATĂ CA CERUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365916_a_367245]
-
în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Cărarea salvatoare Întins și sălbatic este districtul Kostroma din nordul Rusiei. Dar mai sălbatice și mai neumblate sunt unele sate de la marginea acestui ținut, cu cât ne apropiem de câmpiile fără de sfârșit din nord. Aici iernile sunt lungi, friguroase, iar vânturile bat năprasnic dinspre Oceanul Înghețat către satele rare împrăștiate prin Câmpia Rusă. În lunile de iarnă, zilele sunt atât de scurte, când soarele de-abia mijește pe la orizont, răsare
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Dar mai sălbatice și mai neumblate sunt unele sate de la marginea acestui ținut, cu cât ne apropiem de câmpiile fără de sfârșit din nord. Aici iernile sunt lungi, friguroase, iar vânturile bat năprasnic dinspre Oceanul Înghețat către satele rare împrăștiate prin Câmpia Rusă. În lunile de iarnă, zilele sunt atât de scurte, când soarele de-abia mijește pe la orizont, răsare târziu și apune prea repede, lăsând noaptea stăpână peste sălbăticia fără de sfârșit a pădurilor și a câmpiilor înzăpezite, prin care se întrevede
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
către satele rare împrăștiate prin Câmpia Rusă. În lunile de iarnă, zilele sunt atât de scurte, când soarele de-abia mijește pe la orizont, răsare târziu și apune prea repede, lăsând noaptea stăpână peste sălbăticia fără de sfârșit a pădurilor și a câmpiilor înzăpezite, prin care se întrevede câte o căsuță de prin satele puține și rare din aceste ținuturi. Vara, în schimb, este o mare binecuvântare pentru locuitorii acestor ținuturi. Cât vezi cu ochii, câmpiile și pădurile prind viață, iarba crește din
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
sălbăticia fără de sfârșit a pădurilor și a câmpiilor înzăpezite, prin care se întrevede câte o căsuță de prin satele puține și rare din aceste ținuturi. Vara, în schimb, este o mare binecuvântare pentru locuitorii acestor ținuturi. Cât vezi cu ochii, câmpiile și pădurile prind viață, iarba crește din belșug, florile umplu poienile de parfumul și culorile lor, albinele zumzăie voioase prin fânețe și prin livezile din jurul caselor. Nici prin păduri nu este mai puțin frumos, arborii drepți și înalți de molizi
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
suflare, o strig în românește, franceză, rusește și bine-nțeles în ivrit, atât de greu și la scris și la citit... Inima mea o ia razna din loc cuprinsă de-amoc și tot fug după ea s-o întorc, prin câmpii și păduri fără drum, sau cărare, mă urzică hain buruieni pe picioare, n-am odihnă nici spor nu-s bună de nimic și de orice m-apuc mai mult stric. Dar când vara începe cu zile fierbinți, iar păsări prin
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
zglobiu al soarelui Ce mă mângâie pe creștet Cu pălmile razelor sale... Ah, ce vânt rece adie Când gâdul îmi zboară la tine... Ce nevăzute poteci străbate Noaptea când pleacă Să lase ziua să se așeze Ca o zână peste câmpie.. Câte mistere ne împresoară Ca pe o cetate vrând să ne asedieze.. Cu voințele lor încleștate. Ce-a fost, a fost...! Visele nu se deșteaptă... Dorm ca și troienile iernii Înghițite de pământ.. Dacă e primăvară în mine și-n
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
aer precum ecoul din hăul imens, mâinile mele se ridică spre cer și fac semne cu câte un deget pe rând până se împietresc. Soarele scoate un ochi printre nori și lăcrimează câteva picături de ploaie pe obrazul supt al câmpiei. Sărbătoarea înălțării curge în sus, eroii necunoscuți se mișcă sub pământ își dau încă odată suflul în rădăcini, un fulger despică arcul orizontului, femeile se-nchină din pragul casei și intră să prăznuiască după amiaza. Bărbații binecuvintează vinul plimbându-l
SĂRBĂTOAREA ÎNĂLŢĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366003_a_367332]
-
nevoie de voi la hotar Să păziți fiece slovă, fiece cânt? De dați cu piciorul la ce primirăți în dar, Veți fi umiliți de întregul pământ. Ce-mi pasă mie că ești ardelean Cu vorba domoală ca un râu în câmpie! La ce-ți servește că unii te cheamă oltean, Dacă vorbiți ca o slugă la sapă de vie? Ori crezi tu, moldovene, că ești mai cu moț, Doar pentru ca auziși de Eminescu mai ieri? Opriți-vă! că sunteți țărani, ingineri
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
adună strigăte în frunza purtată de vânt Și cad licurici peste roua din iarbă. Nimeni nu cere, nu se uită în sus, nu întreabă. E secetă, Doamne, s-a abătut apocalipsa pe cânt! Pictez cu lacrimi păduri, și cer, și câmpii Și-mi desenez continuu o mască de zâmbet. Va trece și asta! Am, cel puțin, un portret Cu care pășesc printre stânci crescute-ntre vii! PUNCT ȘI DE LA CAPĂT Gândurile n-ar trebui ucise, doar pentru că se nasc necontrolat! Sunt
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
trei anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și alerga spre tatăl ei, aproape ... Citește mai mult Seară târzie de mai își așternea năframa peste sat. Toate în jur se pregăteau pentru
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
trei anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și alerga spre tatăl ei, aproape ... XIII. DULCE DORUL TĂU, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 608 din 30 august 2012. Azi am
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de ciudă sângerând în palmele copiilor fluieră craterele noaptea
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de ciudă sângerând în palmele copiilor fluieră craterele noaptea pe lună iar în crânguri boncăluiesc cerbi cu coarne de mătase a venit vara în câmpie mușcată în cer parcă de un câine turbat căci aleargă desculță pe ... Citește mai mult CALULstatuie a zvâcnetuluicalul reazemă bolta în năriși copita stemă a libertății luisudează nervos cerul de pământnobilă dăltuire de curajdoar fluturele roșu îl inimiibate temătorîn pupila
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Citește mai mult CALULstatuie a zvâcnetuluicalul reazemă bolta în năriși copita stemă a libertății luisudează nervos cerul de pământnobilă dăltuire de curajdoar fluturele roșu îl inimiibate temătorîn pupila uleioasă și dilatatătrădându-i ancestralateamă de zăbalăNĂUCA VARĂ, CÂINE TURBATa venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soareleîn anafoarele ochilor minciunile lor vestimentarefac flăcăii să calce în străchinicând vântul mai scapădin câte-o crâșmăce închide peste programcireșii își mușcă buzele de ciudăsângerând în palmele copiilorfluieră craterele noaptea pe lunăiar în crânguri boncăluiesc cerbicu coarne de
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care ... XVII. ION IANCU VALE - MARȘUL SUICIDAR AL PROTEZELOR, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
asupra minunatelor locuri din Bărăgan. O adevărată lecție de educație plastică au fost cuvintele rostite de profesor în deschiderea competiției. Așadar, elevii au fost încurajați de către organizatori să surprindă în desenele lor imaginile atât de frumos dăruite de natură Bărăganului, câmpia înverzită, zăpezile viscolite, spuma valurilor dunărene, zborul păsărilor, umbra unui copac, macii înfloriți, scene din perioada sărbătorilor de iarnă (Plugușorul, Sorcova etc.), imaginea unei nunți, a unei mirese însoțită de nuntași sau a unui bunic ce deapănă povești nepoților. Căci
CONCURSUL JUDEŢEAN DE PICTURĂ CULORILE BĂRĂGANULUI, EDIŢIA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366057_a_367386]
-
din ce în ce mai mare și mai larg, pe o distanță de peste șase sute de kilometri, să se îmbrățișeze cu Dunărea, ca împreună să se dăruiască mării printr-o încrengătură de brațe. Era o zi plăcută de primăvară târzie, când vara cea toridă la câmpie, mai răcoroasă la munte, bătea la porțile anului. Trăia din plin mulțumirea că a părăsit monotonia vieții din capitală, care cel puțin pentru el se referea doar la orele de curs, grădinărit și problemele diurne ale întreținerii casei sale. Aici
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]