5,189 matches
-
Ura mirosul de fum de țigară. În fiecare zi când ajungea acasă, se dezbrăca imediat de haine pentru a scăpa de mirosurile oribile de la Café Kundera. Totuși, nu protesta când ceilalți fumau. Și nici nu Înceta să mai meargă la cafenea. Venea acolo În mod regulat, atât pentru că Îi plăcea să facă parte din acest grup pestriț, cât și pentru că se simțea atras, În secret, de Caricaturistul Alcoolic. Nu că Gazetarul Homosexual Ascuns ar fi vrut să aibă o relație fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca și când i-ar fi fost temă că o mulțime de oameni i-ar putea zdrobi cu bâte și ghiulele. — Străzile le aparțin, piețele le aparțin, bacurile le aparțin. Toate spațiile deschise sunt ale lor. Poate că În câțiva ani această cafenea va fi ultimul lucru care ne va rămâne. Ultima noastră zonă liberă. Ne grăbim Într-aici În fiecare zi ca să ne punem la adăpost de ei. O, da, ei! Dumnezeu să mă apere de propriul meu popor! — Ce poetic!a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sub forma unui vid fără sens. Existența noastră e un kitsch, o minciună frumoasă care ne ajută să Învingem realitatea morții și a mortalității. Exact asta e... Însă cuvintele sale au fost Întrerupte de un clinchet de clopoțel fiindcă ușa cafenelei s-a deschis cu zgomot și Înăuntru a intrat o tânâră ce părea mai obosită decât o arăta vârsta și extrem de furioasă. — Hei, Asya, a strigat scenaristul de parcă aceasta ar fi fost salvatorul multașteptat ce avea să pună capăt acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ronțăit biscuiții cu vanilie care Îi erau aduși la ea, deși frustrarea sa devenea deja vizibilă. Oricum, nimic nu era făcut În armonie și, totuși, În acea disonanță exista o cadență neobișnuită. Asta Îi plăcea cel mai mult Asyei la cafenea: indolența ei letargică și dizarmonia absurdă. Acest loc era desprins de spațiu și timp. Istanbulul se afla Într-o agitație continuă și, totuși, la Café Kundera predomina doar letargia. Oamenii de afară se lipeau unul de celălalt pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
galben. În mijlocul ecranului se afla o săgeată luminoasă care Îți arăta pe ce trebuia să dai clic ca să intri În camera de chat. Trabuia să te Înregistrezi cu o parolă ca să poți trece mai departe. La fel ca multe alte cafenele reale, și aceasta era teoretic deschisă tuturor, Însă practic rezervată clienților obișnuiți. În consecință, deși numeroși chatter-i neaveniți treceau pe acolo zi de zi, grupul de bază rămânea mai mult sau mai puțin același. După ce reușeai să te Înregistrezi, contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spre casă. Întocmai ca acesta, Café Constantinopolis era un sanctuar În care Îți puteai lăsa la intrare adevăratul Eu banal, ca pe o haină de ploaie udă ce trebuia să se usuce mai Întâi În vestibul. Secțiunea Anoush Tree a cafenelei consta din șapte membri permanenți, cinci armeni și doi greci. Nu se Întâlniseră niciodată personal și nici nu simțiseră nevoia s-o facă. Toți proveneau din orașe diferite și aveau profesii și vieți diferite. Toți aveau porecle. Porecla lui Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
continui să o sun zilnic pe mama, iar pe tata o dată la două sau trei zile, pot să țin totul sub control. Bun plan! După ce ajungi la Istanbul, a sugerat Doamna Peacock/Siramark, ai putea să trimiți rapoarte zilnice la cafenea. Uau, ai să fii reportera noastră de război, s-a entuziasmat Anti-Khavurma, Însă a urmat o pauză și mai lungă fiindcă nimeni nu a gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scene, Armanoush și Asya au rămas fără grai, urmărind din priviri barca aceea cu motor până când toate baloanele au dispărut În zare. — Hai să ne așezăm undeva, vrei? a Întrebat Asya de parcă ceea ce văzuse o obosise. În apropiere era o cafenea În aer liber, destul de mizeră. — Ia spune-mi, ce muzică Îți place? a Întrebat Asya imediat ce au reușit să găsească un loc liber și au comandat băuturile - Asya, ceai cu lămâie, Armanoush, cola dietetică cu gheață. Întrebarea era o Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de cărți citea, fiindcă ficțiunea era principala ei conexiune cu Întreaga lume. — Cărțile. O, da, mi-au salvat viața, știi. Îmi place să citesc, dar nu ficțiune... Un grup gălăgios de băieți și fete și-a făcut brusc apariția În cafenea și a fost condus la masa de vizavi de Asya și Armanoush. De Îndată ce s-au așezat au Început să-și bată joc de toți și de toate. Au râs de scaunele de plastic vișinii, de vitrinele de sticlă ce afișau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mi-ar da ditamai medalia pentru că am reprezentat țara atât de bine! Au râs Împreună pentru prima oară de când se Întâlniseră. — E un loc În care mi-ar plăcea să te iau cu mine cândva, a spus Asya. E o cafenea micuță unde ne Întâlnim de obicei. Se numește Café Kundera. — Adevărat? E unul din scriitorii mei preferați!a exclamat Armanoush Încântată. De ce se numește așa? — Ei bine, e o Întreagă dispută pe tema asta. De fapt, În fiecare zi elaborăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Fiica lui Sapho. De fapt, nu am avut Încă ocazia să vorbesc cu nici un bărbat, i-a răspuns Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit, dându-și seama de asta abia atunci. Însă Într-una din zile Asya o să mă ia cu ea la o cafenea la care se Întâlnesc de obicei. Presupun că acolo am să reușesc să fac cunoștință măcar cu câțiva bărbați. Fii foarte atentă dacă bei Împreună cu ei. Alcoolul scoate la iveală tot ce e mai rău În oameni. Era Alex Stoicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și obsesiilor; era un loc pentru cei care nu voiau să aibă nimic de-a face cu imaginea de ansamblu, dacă exista Într-adevăr așa ceva. În scurtele pauze dintre Întrebări, Armanoush a cercetat locul și oamenii, intuind de unde venea numele cafenelei. Tensiunea constantă dintre realitatea vulgară și fantezia Înșelătoare, noțiunea de persoane dinafară versus noi, cei dinăuntru, reveria locului și, În cele din urmă, expresia mohorâtă de pe chipurile bărbaților, de parcă s-ar fi gândit disperați ce să aleagă - fie să care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chinuie mergând pe vârfuri, Înțelegi? — Ce-o fi fost În capul lui? a adăugat cineva și apoi s-au pus cu toții pe râs. — Spune-ne, Amy, de unde ești? a Întrebat-o Poetul Extrem de Netalentat pe Armanoush peste murmurul obișnuit din cafenea. — De fapt, Amy e o prescurtare de la Armanoush, a intervenit Asya, aflată Încă Într-o dispoziție provocatoare. E armeancă americancă! Cuvântul armean nu surprindea pe nimeni Într-un loc precum Café Kundera, Însă armean american era cu totul altă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al cărei conținut le era necunoscut. Înăuntrul cutiei putea fi un cadou la fel de Încântător ca și ambalajul sau o bombă. Armanoush a ridicat umerii de parcă s-ar fi oțelit Împotriva unei lovituri, Însă, fiind de atâția ani niște obișnuiți ai cafenelei, membrii grupului se pătrunseseră mult prea mult de apatia locului ca să se agite prea mult timp. Totuși, Asya nu a lăsat agitația să scadă. — Știați că familia lui Armanoush era din Istanbul? a spus Între două migdale. Au fost supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
puțin În filmele tale, ți-aș fi pus Încă la Îndoială punctul de vedere, dar cel puțin nu sinceritatea. Scrii scenariile alea pentru mase. Scrii, vinzi și câștigi o grămadă de bani. Și după aia vii aici, te ascunzi În cafeneaua asta și Îți bați joc de filmele alea Împreună cu noi. Asta e ipocrizie! Scenaristul s-a albit dintr-odată la față, expresia i s-a Înăsprit, iar privirea i-a devenit glacială. — Cine te crezi ca să-mi vorbești mie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o victimă de război, s-a holbat mai Întâi la gazetar, apoi la caricaturist, apoi Într-o parte. Însă la urma urmei, Café Kundera e o cafenea comfortabilă, Îngrozitor de intelectuală, unde ritmul vieții nu e, din fericire sau din nefericire, niciodată tulburat. Nu e un loc pentru bătăi Între bețivi. Chiar Înainte ca fruntea scenaristului să se oprească din sângerat, toți cei din cafenea se Întorseseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Kundera e o cafenea comfortabilă, Îngrozitor de intelectuală, unde ritmul vieții nu e, din fericire sau din nefericire, niciodată tulburat. Nu e un loc pentru bătăi Între bețivi. Chiar Înainte ca fruntea scenaristului să se oprească din sângerat, toți cei din cafenea se Întorseseră deja la ceea ce făceau Înainte de a fi Întrerupți - unii strâmbându-se, alții sporovăind la un vin sau o cafea, iar alții evadând În fotografiile Înrămate de pe pereți. CAPITOLUL UNSPREZECE Caisele Uscate Zorile stau să mijească, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Siramark. Spune-ne mai multe despre el. Însă se pare că cineva dă incidentului o interpretare cu totul diferită. Haideți, oameni buni, nu e nimic grozav sau interesant În ceea ce-l privește pe el sau pe orice alt personaj din cafeneaua aia mizeră. Nu vedeți, sunt doar fețe și nume din partea boemă, avangardistă, cu pretenții artistice a Istanbulului. O elită tipică de țară din lumea a treia care se urăște pe sine mai mult decât orice altceva pe lume. Armanoush a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tată În ultimii șase ani. — Nu știu ce să fac, a spus. Aștept... În drum spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
La ce bun hiperbola asta? Era frumos, era deja de ajuns. Îl ispitise gîndul să se ducă să ia loc la o terasă, În piața Maubert de pildă, unde Își amintea că eroul primului său roman se ducea adesea. În locul cafenelei din care personajul lui iscodea frumoasele hoinare se afla acum o bancă. Nu avea timp de pierdut: trebuia să se Întoarcă acasă, era o nebunie că ieșise cînd avea atîta de lucru, cartea trebuia să fie gata săptămîna următoare. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e de mirare că sîntem cam năuci cînd deschidem ochii. „Dacă azi e la fel de frumos ca ieri“, gîndi François, cu obrazul afundat În perna nedeformabilă, „ar fi bine să mă duc să mă așez cu un ziar pe terasa unei cafenele, la soare, Într-un loc În care să nu fie prea multe mașini, și să beau cîteva pahare spunîndu-mi că voi lucra altă dată“. Zero cărți publicate În răstimp de cinci ani. Se putea pune la plural un cuvînt precedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de noiembrie și era deja Întuneric. Sosisem la Geneva În ajun În compania lui Jennifer, o tînără americancă pe care o cunoșteam de opt zile. Jennifer era singura femeie pe care am abordat-o vreodată pe stradă. Eram Într-o cafenea de pe Champs-Élysées după ce vizionasem un film la spectacolul de la miezul nopții, iar ea intrase, cu picioarele goale În espadrile, purtînd un mantou vechi de blană cam tocit, o pereche de blugi și una din acele cămăși de mătase despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
intrase, cu picioarele goale În espadrile, purtînd un mantou vechi de blană cam tocit, o pereche de blugi și una din acele cămăși de mătase despre care am aflat mai tîrziu că erau singura ei cochetărie. CÎnd a ieșit din cafenea, m-am uitat pe geam cum se Îndepărtează, copleșit de ideea că n-aveam s-o mai văd niciodată. Nu m-am putut abține: am ajuns-o din urmă În dreptul stației de metrou Georges V și i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un automobil ultimul răcnet, pe drumurile prăfoase ale cîmpiei din Basse-Durance. Să fi luat cumva o trăsură ca să se ducă la Fontaine-de-Vaucluse? Pe la mijlocul anilor treizeci, mai existau oare trăsuri care ieșeau din Avignon prin poarta Limbert și te lăsau la cafeneaua Pétrarque-et-Laure, așa cum citit el Într-un ghid tipărit În 1914: „Birjarii din stațiile de trăsuri fac traseul pentru suma de 12 pînă la 15 franci“? Nu cred că cei doi tineri și-ar fi putut oferi un asemenea lux, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trei nopți. Scriam la mașină În fața celor două uși ce se deschideau spre balcon și spre mare. Lucram noaptea, ca de obicei, și mă duceam la culcare cînd răsărea soarele. Spre sfîrșitul după-amiezii, mergeam să mă așez pe terasa unei cafenele care dădea spre piazza. Acolo am Întîlnit-o pe Laura, venită să se instaleze la singura masă rămasă liberă, chiar lîngă a mea. M-a rugat să-i Împrumut ziarul: voia să vadă ce filme rulau la Paris. Era studentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]