4,874 matches
-
s-a îmbolnăvit, nu a durat mult și a murit. Izabel s-a simțit vinovată de moartea mamei sale și a renunțat la coroană, părăsindu-l pe Mex. Într-o seară, Izabel o visă pe mama sa care îi vorbea calm și dulce: Draga mamei, nu fi supărată, nu ai nicio vină! Ba da, mamă, din vina mea, din cauza mea m-ai părăsit. Scumpa mea, îmi pare rău. Nu am realizat cât de mult îl iubești pe alesul tău, dar nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cunoscute și aici știm cum să ne servim idolii. Să plecăm va însemna să murim. Sunt sigură de asta. Se lăsa tăcerea. Bilha era singura care se încumeta să vorbească: - Fiecare loc își are idolii lui, zicea ea, cu vocea calmă a unei mame care încearcă să-și liniștească copilul. O să fie zei și acolo unde o să ne ducem. Dar Zilpa nu voia s-o audă și nici nu se uita în ochii Bilhei, doar dădea din cap și șoptea: - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
altarul, toți idolii. Sunt aici. Am stat pe ei. Terafim-ul familiei noastre se scaldă acum în sângele meu lunar, din cauza căruia zeii tăi sunt murdăriți fără putință de salvare. Poți să-i iei așa, dacă vrei, a continuat Rahela la fel de calmă, ca și cum ar fi vorbit despre niște fleacuri. O să-i caut și chiar o să-i spăl, dacă vrei, tată. Dar să știi că de-acum nu te mai protejează, ba dimpotrivă. Ești lipsit de protecția lor oricum, de acum înainte. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îndurase și bătălia cu armata de îngeri erau doar semne ale bătăliei înfricoșătoare care avea să vină. Devenise suspicios cu oricine încerca să-i calmeze temerile și nu-l mai suporta în preajma lui pe Ruben, care era de felul lui calm și delicat. Căpătase în schimb un fel de dependență de Levi, care îl asculta la nesfârșit și care dădea din cap îngrijorat și aprobator ori de câte ori tata își expunea profețiile sumbre. Femeile între ele vorbeau despre înțelesul ultimului vis al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lângă el ca să vadă împreună cum copiii zeiței Taweret stropeau și mugeau în trestii. În a treia zi de călătorie, am pus fusul la o parte, m-am așezat liniștită și am privit cum apa mângâie țărmul, cu mintea la fel de calmă și de fără cuvinte ca suprafața fluviului. Am tras adânc în piept mirosul argilos și am ascultat sunetul apei care se lovea de burta vasului, ca într-un murmur continuu. Mi-am ținut degetele în apă și am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că dispare chipul infirmierei, se ridică fără grabă, apucă o pernă pusă pe un scaun și se apropie de Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu răspundă, ca o justificare. - Fratele tău n-ar fi trebuit să vină... Ce ți-a putut povesti, ia zi! Apropie perna de obrazul Mariei, dar Își opri gestul auzind monitorul dînd semnale de panică. - Sst, nu te agita, fetițo... Calmă, se uită la aparat și Întinse mîna spre pupitrul de comandă... Chiar În clipa aceea Fersen dădu buzna furios În Încăpere, o văzu pe Yvonne alături de Marie, cu perna În mînă. - Nu mișca! ȚÎșni asupra ei, Îi Înșfăcă Încheieturile mîinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie, și atunci ai să afli cum e adevărata suferință. Irisul pupilelor ei se Întunecă, ajungînd albastru Închis. - Dacă vei avea vreodată copii, preciză ea. De fapt, ce vești mai ai de la skipperul tău? TÎnăra femeie Își impuse să rămînă calmă spentru a continua cu glas ferm. - Loïc a primit, se pare, o copie a acestui articol Înainte să moară, la fel ca Gildas și Yves. Moartea lor se leagă desigur de aceea a femeii... - N-ai decît să-i Întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din comun, cel puțin egale cu ale tatălui ei, asociate cu un caracter foarte independent. Își pierdu virginitatea la vârsta de treisprezece ani (cu totul neobișnuit, În vremea și În mediul ei), apoi Își petrecu anii de război (mai curând calmi În Algeria) participând la principalele baluri ce aveau loc la fiecare sfârșit de săptămână, mai Întâi la Constantine, apoi la Alger; totul fără a Înceta să adune, trimestru după trimestru, impresionante rezultate școlare. Prin urmare, Înarmată cu un bacalaureat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Îndrăgostise sincer de Marc. Era convinsă că are stofă de mare cineast, ceea ce, de altfel, era probabil adevărat. Lucrând În condițiile reportajului, cu un material de ecleraj ușor, deplasând câteva obiecte, el crea scene tulburătoare, În același timp realiste, calme și profund disperate, ce aminteau de stilul lui Edward Hopper. Marc plimba o privire indiferentă peste celebritățile cu care venea În contact, iar pe Bardot sau pe Sagan le filma cu tot atâta considerație ca pe niște calmari sau raci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
codul genetic al celulelor vecine, să secrete toxine. Specialiștii care l-au consultat se contraziceau În destule privințe, afară de una, esențială: avea să moară curând. Cancerul lui nu era operabil, continua să producă metastaze, ineluctabil. Cei mai mulți doctori recomandau o agonie calmă și, cu ajutorul unor medicamente, scutită până la capăt de suferințe fizice; În fapt, până acum nu simțea decât o mare oboseală generală. Cu toate astea, nu accepta verdictul; nici nu-și putuse imagina o acceptare. Pentru occidentalul contemporan, chiar și sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sunt de-a dreptul niște tâmpiți. În secundele de după coborârea din jeep, Bruno pricepu că făcuse o eroare. Domeniul cobora În pantă domoală spre sud, ușor vălurit, erau arbuști și flori. O cascadă curgea Într-un mic lac, verde și calm; chiar lângă lac, Întinsă pe o lespede, o femeie goală se usca la soare, În timp ce alta se săpunea Înainte de a plonja. Mai aproape de ei, Îngenuncheat pe-o rogojină, un bărbos Înalt medita sau dormea. Tot gol, și foarte bronzat; părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
recentra pe grup. Se ridicară În picioare și formară un cerc, luându-se de mâini. Fără nici un chef, Bruno luă mâna bețivancei din dreapta, iar În stânga pe a unui bărbos bătrân și respingător ce semăna cu Cavanna. Concentrându-se, rămânând totuși calmă, Învățătoarea yoghinică emise un „ooom!”* prelung. Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de instructor de schi Îi pipăia de zor fesele. Mai avea la cort o conservă de ravioli. Înainte de a pleca, dintr-un reflex de pură disperare, Își consultă robotul telefonic. Avea un mesaj. „Probabil ai plecat În vacanță..., enunța vocea calmă a lui Michel. Caută-mă, când te Întorci. Și eu sunt În vacanță, și pentru multă vreme.” 4 Merge, ajunge la frontieră. Păsări de pradă se rotesc În jurul unui centru nevăzut - probabil un stârv. Mușchii coapselor răspund cu suplețe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
câțiva metri de fete; Îi povesti despre verile din casa tatălui său. Christiane asculta mângâindu-i părul. Își petrecură săptămâna Împreună, iar În ajunul plecării lui Bruno cinară la un restaurant din Saint-Georges-de-Didonne, specializat În fructe de mare. Aerul era calm și cald, flacăra lumânării ce lumina masa aproape că nu tremura. La picioarele lor se Întindea estuarul Girondei, În depărtare se zărea capul Grave. Când privesc luna strălucind deasupra mării, spuse Bruno, Înțeleg mai clar ca oricând că nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
va veni. Era sâmbătă, 1 august. 9 Contrar obiceiului său, Bruno o luă pe drumuri lăturalnice. Puțin Înainte de Parthenay, făcu o pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de spus. Liniștea era tulburată de vagi țârâieli - În aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic: canalul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
improbabil să fi Întâlnit bărbați - Bruno avea impresia că Anne renunțase la absolut orice relație cu bărbații. Câteva minute, vor discuta Între patru ochi, ea va dori să știe „cum a fost”. El Îi va răspunde: „Bine”, pe un ton calm și sigur de sine, cum le place femeilor; dar va adăuga cu o nuanță de umor: „Victor s-a uitat cam mult la televizor.” Foarte curând, se va simți prost, Anne se lăsase de fumat și nu mai suporta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi amândoi un trup. Este o taină mare, vă spun, legată de Cristos și Biserică.” Într-adevăr, era o formulă bine găsită: și vor fi amândoi un singur trup. Michel medită un timp la această perspectivă, o privi pe Anne: calmă și concentrată, părea să-și țină respirația; era aproape frumoasă. Stimulat probabil de citatul din Sfântul Pavel, pastorul continua cu o energie crescândă: „Doamne, fii bun cu roaba ta: În clipa În care se leagă cu bărbatul ei prin căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
propunerile sociologice aplicate la Cap d’Agde să fie prezentate cetățenilor din alte țări care de regulă prețuiesc aceste valori culturale (Japonia, Coreea). Oricum, atitudinea respectuoasă și legalistă care-i asigură fiecăruia, dacă respectă termenii contractului, numeroase momente de plăcere calmă, pare să aibă o mare putere de convingere, de vreme ce se impune, fără greutate și În afara oricărui cod explicit, elementelor minoritare aflate În stațiune (bizoni frontiști din Languedoc, delincvenți arabi, italieni din Rimini).” Bruno Își Întrerupse articolul aici, după o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atunci douăzeci și trei de ani, dar Încă mă gândesc la asta, uneori. Annabelle Îl Însoți până la gară. Se Însera, era aproape ora șase. Se opriră pe podul de peste Grand Morin. Se vedeau plante acvatice, castani și sălcii; apa era calmă și verde. Corot iubise acest peisaj, Îl pictase de mai multe ori. Un bătrân, nemișcat În grădina lui, semăna cu o sperietoare. Acum suntem amândoi În același punct, zise Annabelle. La aceeași distanță de moarte. Chiar Înainte de plecarea trenului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu dintr-odată. Acum părea senin, aproape extatic. Michel se uită la ceas, apoi privi În jur. Muribunda nu mai făcea nici un zgomot. Era aproape amiază; atmosfera era extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea centrală. Lăsându-și baltă morcovii, Hipiotul-Cărunt dispăruse. Își turnă o bere, merse la fereastră. Se vedea la mai mulți kilometri, până la pantele acoperite de brazi. În depărtare, Între culmile Înzăpezite, se zărea scânteierea albăstruie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
continuau să putrezească În mormintele lor, să se transforme puțin câte puțin În schelete. Michel petrecu seara acasă. Era prea departe ca să audă ecourile sărbătorii din sat. De mai multe ori, Îi reveniră În memorie imagini ale Annabellei, estompate și calme; imagini, de asemeni, ale bunicii. Își aminti că pe la treisprezece-paisprezece ani cumpăra lanterne, mici obiecte mecanice pe care Îi plăcea să le demonteze și să le monteze Întruna. Își aminti și de un avion cu motor, dăruit de bunica, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că ai regulile tale și tot restul, și le respect, dar ideea e că am nevoie de mobil. Bag mâna sub prosop după telefon. — Lasă-l ! Strigătul Mayei mă ia prin surprindere. Samantha, spune, făcând eforturi vizibile pentru a rămâne calmă, dacă ai ascultat măcar vreun cuvânt din ce am zis, vei închide imediat telefonul. Mobilul vibrează din nou în mâna mea. Mă uit la identitatea apelantului și simt un nod în stomac. — E de la birou. — Pot să-ți lase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
curând, și să sortez toate teancurile de contracte vechi, pe podea. Imediat ce-o să am timp. — Întâlnirea e în zece minute, zice, uitându-se la ceas. Vreau să ai gata documentația legată de partea financiară. — Categoric, răspund, încercând să rămân calmă. Însă propria lui prezență e destul pentru a-mi da nervi la stomac. Ketterman e în cel mai bun caz doar enervant. Emanează o putere cerebrală care te bagă în sperieți, așa cum alți bărbați miros a aftershave. Însă azi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
patru și că o s-o sun să vorbim după prânz... — De la altă Joanne, mă întrerupe Maggie. Joanne, noua ta menajeră. Vrea să știe unde îți ții sacii de aspirator. O privesc fără expresie. — Ce anume ? Sacii de aspirator, repetă Maggie calmă. Nu dă de ei. — Dar de ce să bage aspiratorul într-un sac ? zic mirată. Pleacă undeva și vrea să-l ia cu ea ? Maggie se uită la mine de parcă nu știe dacă glumesc sau nu. Sacii care se pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]