6,705 matches
-
sos din fața sa. Voi intra victorios în Roma. Roma va fi a mea - își linse degetul. Bun sos, îi spuse lui Listarius. Iar acum, Antonius Primus, lasă-mă să mă bucur în liniște de munera. Imediat va intra în arenă campionul meu, Skorpius. — Să mergem, zise Errius ridicându-se. Vitellius ți-a dat un răspuns. Mai e ceva de adăugat? Antonius îl opri. — Vreau să-l văd luptând pe Salix. — Ai pariat cumva pe Salix? În mâna lui Vitellius strălucea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul. Punem pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi de sub pământ. Apăru mai întâi capul, acoperit de părul de culoarea paiului, care înconjura chipul inexpresiv și osos, apoi umerii puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urla: „Skorpius!“ — O să-l ucidă pe ticălosul de Salix... Vreau să-l văd mort pe Salix, ticălosul! — Ești un dobitoc! izbucni Valerius. Ridică pumnul să-l lovească, dar își lăsă mâna să cadă, pe când celălalt, indiferent, continua să strige numele campionului lui Vitellius. Pe deasupra capetelor spectatorilor, Valerius îi privea pe cei doi adversari. Îl văzu pe Skorpius apropiindu-se de Salix încet și oprindu-se la câțiva pași de el. Era mai înalt cu un cap. Salix rămase nemișcat, dar deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se asemenea unui monstru închis între zidurile arenei. Strigătele de surpriză se amestecau cu râsetele și urletele euforice. Aceeași mulțime care cu o clipă în urmă era gata să aclame victoria lui Skorpius exulta acum la gândul înfrângerii super-omului, a campionului absolut, a semizeului, protejat al împăratului, care-și învinsese adversarii pe tot teritoriul Imperiului. Oamenii așteptau să-l vadă căzând și se străduiau să schimbe pariurile, preferându-l pe Salix. Skorpius rămase în picioare, pe când Salix se învârtea în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vei pedepsi pe fratele meu pentru că te-a atacat. E vinovat. Deci îl abandonezi? Nu accepți propunerea mea? — Eu fac deosebire între interesele mele personale și interesele statului. — A, deci etica îți impune asta? râse Vitellius. Admirabil. Ești un adevărat campion al tradiției, un adevărat cetățean roman. Râse din nou, amuzat de eforturile lui Antonius de a-și stăpâni mânia. — Nu vei porunci să fie omorât, Vitellius. Îl vei judeca și îl vei pedepsi. Va executa pedeapsa, apoi îl vei lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
retras la Histria - Proculus făcu un gest larg. Gata. Să nu mai vorbim despre asta. — Da, dar... Antonius fu redus la tăcere de un gest al maestrului. Nu mă întorc în arenă. Astăzi, editor-ul jocurilor hotărăște a priori moartea campionului tău. N-ai văzut cum Vitellius a impus uciderea lui Salix? N-a ținut seama de dorința poporului. Așa fac tiranii. Proculus se opri lângă doi luptători cu capul acoperit de o bonetă strâmtă de piele, care se înfruntau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pene mari, roșii, ce făceau statuia să pară și mai înaltă. — Eu am grijă de gladiatorii mei și de armele lor. Nu degeaba școala mea este faimoasă. Nu degeaba Vitellius mi te-a vândut mie, ca să fac din tine un campion. Vrei să afli cum a sfârșit Ferox Tracul? Valerius nu răspunse. — A avut optzeci și două de lupte. A murit sugrumat de cel mai bun prieten al lui. Avea douăzeci și patru de ani. Arătă spre a doua statuie. — Acesta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la rândul meu, gladiator. Eram secutor, ca tine. Valerius se gândea că se afla în fața celui care nu voise să-l vândă pe Salix lui Antonius. Nu voise să-l vândă pentru că pariase pe Skorpius mulți bani, știind că Salix, campionul lui, avea să piardă. — Am auzit că nu te antrenezi cu atenție. Nu ești în stare nici măcar să te aperi cu scutul, continuă liniștit Manteus. Valerius îl întrerupse. — Nu știu de ce am fost ales să devin secutor. De ce nu retiarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apoi se așeză lângă Manteus. Privi în jur. Ochii i se opriră la ceasul acvatic pus pe o coloană scundă, lângă masă. Se uită la Manteus zâmbind. — Văd că ți-a mers foarte bine în ultima vreme. Ai câștigat de pe urma campionilor tăi. Manteus arătă spre ceas: — Chiar ieri l-am cumpărat. Nu-i așa că-i minunat? — Știu că trebuie să fi costat mulți sesterți. Eu încă mai folosesc clepsidra. Să spunem că faptul că i l-am vândut pe Skorpius lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lângă amfiteatru, se aflau destui gladiatori, astfel încât împăratul le putea oferi supușilor săi cremonezi munera de neuitat. Îi expuse împăratului ordinea luptelor. Îi sugeră să-l pună pe Skorpius să lupte cu un secutor formidabil, care se ridica la înălțimea campionului lui Vitellius. Secutor-ul venea dintr-o provincie a Illiriei. Șiret, Manteus îl alesese fiindcă știa cât de mult îi ura împăratul pe dalmați. Impresarul propuse ca Valerius să lupte cu Flamma: cel dintâi ajunsese destul de priceput încât să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ce-i cu tine? îl întrebă acesta, fără să-l privească. N-or să te pună să lupți cu Skorpius, dacă de asta ți-e frică... Ești bun, dar publicul e pretențios... Oamenii ar fi indignați dacă ar vedea un campion luptând cu un începător. — Eram la Augusta când l-a ucis pe Salix. Marcus îl privi. Nu l-a ucis pe Salix. Pur și simplu a învins. Eram și eu acolo, zise, continuând să-și treacă degetele prin ochiurile plasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drumul plasei și privi spre Skorpius, care își ungea corpul cu uleiul pe care i-l dădea un servitor. Arătă spre el. — Îl vezi? Numai el are servitori, numai el se bucură de un asemenea lux. Vitellius are grijă de campionul lui, și bine face. Este invincibil. Acum servitorul îi întindea lui Skorpius niște brățări de piele, pe care uriașul și le puse la încheietura mâinii stângi. — Brățările alea îi reprezintă pe adversarii uciși. Nu-s deloc puține, ce zici? Skorpius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dacă vrei ca gladiatorul cel mai puternic din întregul Imperiu să lupte pentru tine, cumpără-l, zise și Vinicius Crulpus. Eu cred că Orpheus e mai bun chiar decât Skorpius. În locul tău, n-aș lăsa să-mi scape un asemenea campion. Am auzit că însuși Proculus l-a antrenat, adăugă Allius Cerpicus, plecându-și capul în semn de respect. Cumpără-l pe Orpheus. — Proculus, oftă Vitellius. De ce nu mi-a spus nimeni că el l-a antrenat pe medic? — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iau gâtul lui Orpheus? De ce-l lasă să se bucure de faima de care eu ar trebui să am parte? De ce interzice luptele dintre noi? Era furios. — Împăratul a poruncit să nu intru mâine în arenă. Eu, cel mai mare campion din Imperiu, voi fi exclus de la munera și voi rămâne închis aici, ca un animal. Lovi cu pumnul într-un scaun, care se făcu bucăți. — De când ai venit tu, împăratul n-are ochi decât pentru Orpheus. Nici mâine nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aceea. „Viața...“, se gândi, închizând ochii. Iubea cu pasiune viața. Și o iubea cu pasiune pe Velunda. — Sunt gata. Se ridică și-și luă coiful. — Unde-i Skorpius? — Probabil că a fost condus jos... Împăratul adoră să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede, băiete! zise Marcus. — E prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de-acum, zgomotul copitelor invoca zeii infernali de sub pământ. Își dori ca acea minune să se împlinească și ca un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia că va fi în stare să-l învingă pe campionul lui Vitellius, și îndoiala aceea îl neliniștea. Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
membrii catedrei au prezentat materiale științifice sau metodice apreciate de către participanți. În perioada la care facem referire membrii catedrei de matematică au participat în echipe de coautori la apariția unor lucrări metodice adresate elevilor la edituri precum „Paralela 45”Pitești, ”CAMPION”București, ”PIM”Iași. Adaptându-se nevoilor elevilor și ale societății la nivelul catedrei au fost elaborate, propuse și avizate de ISJ obiecte opționale precum: Matematica distractivă, Matematica aplicată, Matematica - de la teorie la practică, Teoria grafurilor și elemente de combinatorică, Teoria
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
pustiit, o Carapace fără Formă. — Pe toți dracii! zise el. O s-o fac oricum. De ce nu? Virgil Jones avea din nou același zâmbet trist, dar care acum era ușor iluminat de triumf. Momentul acțiunii anulează procesul de evaluare. Virgil Jones, campion al îndoielii, nu avea acum timp pentru așa ceva. Plănuia ascensiunea lui Vultur-în-Zbor spre Grimus. — Poarta către Grimus este asemănătoare cu cea prin care ai intrat în Marea Calf. Deși e mai puțin rudimentară. E imposibil s-o găsești dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mama. Dacă vrei, ți-l cânt acu’, deși nu se cântă decât la sărbătoare, când stăm la fereastră și privim cum vine lumina“. Eram în Grădina cu Tei, pe banca noastră din dreptul casei profesorului de sport, tov. Fraki, fost campion național la aruncarea ciocanului. Fraki era singurul din R. care avea televizor. Ca să prindă programele, își instalase o antenă înaltă, mai înaltă decât toți teii grădinii, cu niște sârme în vârful ei, răsucite în cele mai ciudate figuri geometrice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac dulciurile. Nici de băut nu prea beau (voi încerca să par modest). — Ei, lăsați. În seara asta ați fost campion. Ați tot dus la pahare, de parcă aveați focul lu’ Prometeus în burtă. Chiar mă miram. „Mamă, ce bine se ține cetățeanu’, la câtă pileală a lins“, ziceam și vă admiram, în felul meu modest, că nu am cum să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a revenit cinstea și primejdia să lupte cu cel mai tânăr dintre nepoți. Nepotul a primit cu bucurie această însărcinare, încântat că era chemat să susțină cauza familiei. Din tabara lui Carol Magnul, Roland a fost acela care a ieșit campion nici el și nici Olivier nu știau cine avea sa-i fie potrivnicul. Întâlnirea a avut loc pe o insulă a Ronului, iar soldații ambelor tabera se randuiră pe maluri, spectatori ai luptei ce avea să urmeze. La prima ciocnire
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fost curând întrerupt de întoarcerea Brandamantei. Neputându-i ajunge din urmă pe fugari și nevenindu-i să lase altuia sarcina unei lupte care era a ei, se întoarse pentru a o relua. Ea a sosit, însă, tocmai în clipa când ,campionul ei dăduse adverasrului o lovitură atât de puternică ,încât acesta a scăpat atât spada cât și frâul calului. Rogero, nevoind să se folosească de ceastă dezarmare a potrivnicului său, s-a oprit locului în vreme ce calul lui Rodomont își purta stăpânul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcut atâta prăpăd în rândurile păgânilor încât ambele rmate au fost nimicite de spada cavalerului străin. Mandricardo, care încă nu luase parte la bătălie a auzit de aceste isprăvi ale lui și a hotărât să pună la încercare valoarea vestitului campion. El era acela care întrerupse convorbirea dintre Zabrino, Isabela și binefăcătorul lor, după fericita regăsire a îndrăgostițișor, prin vitejia paladinului. Mandricardo, după o scurtă contemplare a grupului,s-a adresat lui Roland cu aceste cuvinte: “ Tu trebuie să fii omul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai mare cu cât vreau să plătesc cu sângele lui moartea regelui Agrican pe care el l-a ucis mișelește. Sunt sigur că prin înșelăciune a făcut-o, fiindcă nu era în puterea lui să învingă în luptă dreaptă un campion ca tatăl meu. -Minți, urlă Roland, și toți cei care spun aceasta mint. Eu sunt Roland, da, eu sunt acela care l-a ucis pe tatăl tău, dar în luptă dreaptă. Privește, acesta este sabia și o vei avea dacă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îi arătă lui Brown cel mai apropiat șir de scaune. Mama muzicanților se întoarse la tejgheaua ei, iar contrabasistul își târșâi picioarele și se lăsă să cadă pe scaun, scoțând o sticlă de Listerine - apă de gură. — Micul dejun al campionilor, zise el. Luă o gură, făcu gargară, apoi înghiți. Danny stătea la două scaune distanță, destul de aproape ca să-l audă, dar îndeajuns de departe ca să suporte duhoarea. — Îl știi pe Marty Goines, Chester? Brown râgâi și întrebă: — De ce ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]