4,790 matches
-
ajungem pe Beulahdrive 4351, e trecut de miezul nopții. Dacă doriți, puteți să telefonați la București, să anunțați că ați ajuns cu bine", ne invită doctorul. După "telefoane", îmi duc valiza în camera "mea". Băcanu doarme în living, pe o canapea. Blandiana, într-o altă cameră. Îmi desfac bagajul, îmi aranjez lucrurile în dulap și, în sfârșit, mă întind în pat. Sunt exact douăzeci și patru de ore de când ne-am îmbarcat, în avion, pe aeroportul din București. 20 august Mă trezesc devreme
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se afla trenulețul, iar fetițele, fiecare, păpușa preferată. - Urcați în mașină, îi pofti doamna, să faceți cu mine o plimbare! Sfioși, temându-se să nu murdarească cu hăinuțele și ghetuțele lor, frumoasa mașină, se urcară și se așezară stingheri pe canapelele plușate. Șoferul opri în fața unei vile bogate și aici doamna îi rugă să urce cu ea în casă, căci nu poate duce singură cadourile. Copiii intrară în vilă și nu le venea să-și creadă ochilor. Era atâta bogație, căldură
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Odăile de culcare, acum separate, erau de o parte și de alta a camerei de baie. cabinetul de consultație, foarte spațios, era prevăzut cu tot confortul. Se opriră aci mai mult. Cristalul meselor și dulapurilor, uneltele variate străluceau; erau acolo canapele felurite cu resorturi complicate. Lina manevră una din ele, care se înălță și se întinse tocmai ca masa operatorie. Mini avu o mișcare de spaimă în fața acestui laboratoriu al celor mai intime dureri. Lina, dimpotrivă, se gușă de mîndrie: - Asta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de trăit! De-o săptămână parcă i-a luat cu mina. Norocul Siei! Are mai puțin de lucru. - E de mult nepoata la voi? - Numai de vreo cincisprezece zile. Se opriră în salonaș. Mini se așeză pe o margine de canapea, fără să-și găsească bine locul. Lina trase un scaun de fantezie, mult prea fragil pentru ea, și păru dispusă la confidențe, dar intimitatea lipsea încă. - Așa cum vezi casa asta, mi-a scos sufletul și m-a sărăcit. A fost
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe o margine de canapea, scobora mereu mai mult în mizerie. Scobora așa de mult în umilință până la gândul de a întîlni pe Lică și a-1 face aliatul plecării lui la Leysins. Pe Lică, nu pe Marcian. De vărul lui se jena: cu Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
intervenise încă pe când era în prag, mărindu-i palpitația cu vocea ei neașteptată: - Ești bun! Spune Noricăi să intre să ia ceaiul cu noi. Drăgănescu făcuse semn fetei, ce se strecurase în spatele iui, ascunzîndu-se stupid și dispărând îndată după o canapea, pe când Elena, cu o ușoară încruntare de sprincene, așteptă pentru a redeveni olimpică să se termine cu intrarea ridicolă a acelei mici imbe-rile, incapabilă să se deprindă cu manierele de lume. In ziua aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ultimele vești rele de la Leysins, Elena se simțise rău. Luau gustarea după repetiție în cerc intern, când feciorul, lăsând brusc jos o tavă, avusese numai timpul să se repeadă spre stăpână pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am prostit de tot, declarase Elena. Nu vroise însă să consulte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Plouă Stau relaxat pe canapea Și mă gândesc:”Ce repede trece vremea” Sunt nostalgic,ascult ploaia de afară Din când în când mai tuna iară Ce senzație,acum parcă timpul s-a oprit Toate gândurile mi-au pierit Iubesc clipa asta,dar parcă este rece
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93441]
-
nu numai, are perfectă dreptate, să-i numească, pe colaboratori, fie încă în viață, fie dincolo de aceasta, sfinți. E dreptul său, cel mai de preț, pe care nu i-l poate răpi nimeni. Stinge lumina. Aprinde veioza. Se așează pe canapeaua din fața dulapului de sticlă și se apucă de sfat. Cu exemplarul-autograf al autorului în mână. Sfaturile iau forma concretă a unor întâlniri, discuții, dispute, de aduceri aminte plăcute și dragi. Sau invers atât cu viii cât și cu trecuțiiîn lumea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și aceeași. Ba nu. Nici una, nici aceeași. Măi băieți, s-a ridicat în picioare, Druia ăl Mare, conchizând:întrucât văd că ne-am cam cherchelit, propun să mai tragem câte o dușcă-două, după care, să ne retragem, la umbră, pe canapelele alea, și, acolo, mâine dimineață, să reluăm, totul, de la capăt, trejitreji, și să concluzionăm: alcoolsmul duce la beție, ori, doamne ferește, invers? Care e de acord? Când a căutat cu privirile împrejur, cu toții, membrii legendarei trupe, sforăiau, de abinelea. Să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tristă. ― Singurătatea, află de la mine, n-o poate umple lumea, ci o singură ființă. Una care te poate ridica sau nimici. Deodată, obrazul roșu al bătrânului deveni palid. Speriat, Julius l-a întrebat dacă nu vroia să se întindă pe canapeaua din bibliotecă. Doctorul a scuturat din cap. ― Scuză-mă, am avut o ușoară amețeală. E din pricina căldurii. Si a mai cerut un pahar de apă ca să înghită un medicament, după care și-a luat bastonul de lângă ușă ca să plece. 53
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să vorbească din nou ca Înainte, cînd cineva a aprins radioul Într-o bună zi, atunci a murit tata. Nimeni nu l-a putut opri pe Julius să se instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica, așezat pe canapeaua ruptă de catifea albastră tivită cu aur, trăgînd necontenit asupra guvernantelor și majordomilor care cădeau În fiecare zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În spate stăteau ei doi, muți, Înspăimîntați din ce În ce mai tare pe măsură ce se apropiau de casa familiei Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea cu picioarele pînă jos și stătea cu mîinile lipite de trupul Înghețat și cu călcîiele Împreunate tremurînd În aer. În sfîrșit au ajuns. Vilma Îi luă În brațe și-i puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drum spre casă, În sfîrșit se terminase Încă o onomastică la verii Lastarria, neisprăviții ăștia. Și acum se Întorceau acasă, o să meargă Întîi la baie și pe urmă la culcare. Și mama la fel, ce frumoasă era stînd acolo pe canapeaua din față, Întorcîndu-se din cînd În cînd să-i privească: cîtă bătaie de cap Îi dădeau copiii ăștia doi, mereu neastîmpărați, mereu bolnavi, seara asta o să rămînă acasă, n-o să iasă nicăieri, o să-l cheme la telefon, fiindcă de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sili să-i răspundă printr-un zîmbet. Erau prea mulți În Mercedes; frații lui, Santiago și Bobby, se așezau tot mai comod Înghesuindu-l pe el, Îl făceau să se afunde din ce În ce mai mult, Încă un pic și-l Încrustau În canapeaua din spate. În față, Susan plîngea, dar numai Carlos și Vilma, care stăteau lîngă ea, puteau să-și dea seama. CORPAC. „Corporația Peruviană a Aeroporturile Civile“, Îi explică Cinthia lui Julius care, În ultima parte a drumului, se mai Înviorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
indigenii ajungeau cel mult la capră pentru ca el, dinăuntru, să Întindă brațul pe fereastră și să-i Împuște dintr-un singur foc. Dar Într-o după-amiază ajunse la trăsură și-l găsi, spre marea lui surprindere, instalat Înăuntru, dormind pe canapeaua veche de catifea, „De ce stai aici?“, Îl Întrebă, naiv și răspunsul veni Îndată, Însoțit de un pîrț: „De pișicher“. Și se puse din nou pe sforăit, iar el ieși glonț s-o anunțe pe Vilma, care tocmai se scula de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clătină pînă la portiera mașinii, Juan Lucas Îl ajută să se urce. — Acolo o să ne Întîlnim cu toții, Îi spuse din nou, Închizînd portiera Înainte ca arhitectul să apuce să Întrebe de Susan. Taxiul porni În timp ce arhitectul se prăvălea fericit pe canapeaua din spate, sigur că acolo se va Întîlni cu ea. Intrară În ultima săptămînă de vacanță școlară. Vara era pe sfîrșite și venise vremea să se ocupe de uniforme. Ca În toți anii În perioada aceea, Susan Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Bobby se Încăpățîna să stea În față lîngă fereastră. Așa Încît pînă la urmă Carlos mergea așezat Între ei. Soluția asta Îi mulțumise pe amîndoi frații, fiindcă toți colegii lor de liceu considerau că e rușinos să stai pe canapeaua din spate, mai ales că la spate stătea guvernanta, Imelda, așa o chema pe cea nouă, venită În locul Vilmei. Nu prea era simpatizată Imelda asta, nu se Înțelegea de loc cu ceilalți servitori, nu le arăta nici un pic de afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de loc cu ceilalți servitori, nu le arăta nici un pic de afecțiune, parcă n-ar fi avut inimă, se vedea limpede că de Îndată ce va termina școala de croitorie avea să-i părăsească pe toți fără nici un regret. Alături de ea, pe canapeaua din spate, stătea Julius, Îmbrăcat cu o uniformă albastră, impecabilă dimineața și murdară după-amiaza, cu gulerașul alb scrobit și strălucitor, la fel ca toți ceilalți copii de la colegiul Inmaculado Corazón. Călugărițele veniseră toate din America de Nord și erau cu adevărat bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai lipsească În ziua următoare. Se ținu de cuvînt și la șapte fără un sfert dimineața erau amîndoi În Mercedes, În drum spre biserică. Susan Îi vorbea căscînd tot timpul și el Îi răspundea mort de frig și ghemuit pe canapeaua de piele. Era prea devreme pentru ea să poată fi duioasă, În schimb, Julius era treaz complet și avea grijă să-și aleagă bine cuvintele pe care i le adresa maică-sii, le alegea În așa fel Încît să Însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acasă nu se mai aude, Juan Lucas, unchiul Juan Lucas, Juan Lucas, mămico, să nu uiți să Întorci capul la fel ca ieri, auzi foșnetul?, ține de cînd Începem să coborîm scările și eu Îți deschid poarta de la garaj, cînd canapeaua Mercedesului e Încă rece, ca În fiecare dimineață cînd Întorci cheia de contact și eu stau lîngă tine și mașina nu pornește și eu te las să te descurci singură; și nu-ți spun frîna de mînă sau treci Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce ieșeau cu toții grăbiți, Îndreptîndu-se spre automobile. Carlos, Bobby și Julius Îi așteptau de cîteva minute În Mercedes. Juan Lucas Îi spuse lui Bobby să treacă pe canapeaua din spate și se așeză lîngă șofer ca să-l dirijeze pe drumul cel mai scurt și mai puțin aglomerat. Susan se așeză În spate. Își deschise Îndată poșeta, scoase o oglindă și spuse Înspăimântată că arăta Îngrozitor și-i rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era un duel critic plin de iubire și de ironie, În care o mică frază tăioasă sau o comparație exactă avea să distrugă mobila aleasă de celălalt; un duel fără Învingător și fără Învins, de vreme ce Începeau lupta stînd alături pe canapea cu paharele În mînă, ciocnind și spunîndu-și „cin-cin“ Înainte de a bea, deschizînd revista și Îmbrățișându-se Încă o dată. Erau zile În care totul te poartă spre un delicios echilibru sufletesc și În care singura ta dorință ascunsă ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vrut să nu se mai termine niciodată mutatul ăsta. Era Încîntat cînd ieșea din hotel Înconjurat de hamali În uniforme care zîmbeau servil și depozitau pentru cîteva clipe pe trotuar geamantanele lui din piele de porc care semăna cu pielea canapelei de la Rolls Royce și așteptau să le poruncească să le așeze În portbagajul Mercedesului sau Jaguarului, asta pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură, ce face?! Mai Întîi invoca faptul că mai avea de adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]