11,767 matches
-
să înghițim stegulețele și alte cuvinte ce nu merită a fi reproduse. A fost un gest de provocare și noi nu am răspuns în nici un fel. Directorul școlii ne lăsase deschis la cancelarie să ne uitam la televizor dacă vrem, cancelaria era la etaj și în jurul orelor 21 cineva a aruncat cu pietre în geam. Noi am stins lumina și televizorul. Nu mult după asta niște indivizi, prin întuneric, au tras de ușa școlii, forțând-o. Am stat cu grijă în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
meu Radu mi-a cerut să fiu de față la discuția de principiu pe care voia s-o poarte înaintea examenului cu profesorul miop și buhăit. „După cum probabil știți - i-a zis Radu când am rămas numai noi trei în cancelarie -, am făcut pușcărie din motive politice. Deși am fost închis opt ani, păstrez aceleași convingeri, ca în ziua în care am fost arestat. Deoarece nu-mi pot permite să capăt altă notă decât zece, am învățat cursul dumneavoastră pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
istorie, Vasile Bujdei-matematica, etc. cu care împreună au ridicat prestigiul școlii din Rădăuți. Profesorul Traian Galan era un foarte bun jucător de șah, care repurta dese victorii în disputele cu alți colegi, în partidele care se desfășurau în timpul liber în cancelarie. A participat la multe acțiuni științifice, prin Societatea pentru răspândirea științei și culturii, conferențiind cu talent în diferite localități, bucurându-se de aprecieri elogioase din partea auditoriului. A fost căsătorit cu Vera Tiron, care a funcționat că profesoară de geografie la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
ani și jumătate de închisoare și, eliberându-se, continuă studiile la Alba Iulia, fiind sfințit preot la 8 decembrie 1954. Ca preot a fost paroh la Nisiporești, județul Neamț, apoi solicitat la Arhiepiscopia romano-catolică, a ocupat funcția de director al Cancelariei timp de mai mulți ani. Reîntorcându-se în Moldova, a fost vicar parohial la Barați, județul Bacău și la Luizi-Călugăra. În timpul său liber s-a ocupat mult cu istoria, dezgropând multe lucruri importante privitoare la originea catolicilor din Moldova și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de aceste șicane, el era acela care ne mustra dintr-o privire foarte severă, de intrăm în pământ, iar dacă mai spunea scurt și două vorbe tunătoare înseamnă că soția depășise limitele și era grav, dar spre norocul nostru, în cancelarie, avea un cuvânt greu de spus, acolo întotdeauna ne-a ținut partea. Paharul s-a umplut și a deversat la o oră de limbă română când am intrat în conflict cu doamna profesoară Aurelia Andreescu, care a găsit clasa goală
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
tot ce se predă și poate mai mult, iar când au venit și ultimii eliminați, spre marea surprindere a profesoarei, chiar de la prima oră a clasei întregite, toți știau atât de bine la limba română încât s-a dus în cancelarie și a spus ce minune se întâmplă cu noi. A urmat teza la limba română, unde spre surprinderea profesoarei, au fost numai note mari și foarte mari, au urmat alte rânduri de note mari, care în final au estompat pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
mai mult la limba română. Era o acțiune de pregătire generală la limba română, ca pentru un examen important, iar când au venit și ultimii eliminați, spre marea surprindere a profesoarei, toți știau atât de bine, încât a spus în cancelarie ce minune se întâmplă în clasă. A urmat teza la română, unde au fost numai note mari și foarte mari, apoi alte note mari, care le-au anulat pe cele rele din perioada “grevei”. Acest fapt a demonstrat că toată
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93328]
-
mai avem de ce ne teme în ce privește ereditatea. Mama, cu lacurile, munții și urșii ei, arată prost - noi, fiii, noi toți, să batem în lemn... Noi toți, și anume: Acei care jucăm zilnic - la birou, în bucătărie, la piață și în cancelarii - Hamlet; noi toți, și anume: cei care zilnic îl ascultăm pe Polonius sfătuindu-ne să rămânem credincioși nouă înșine; noi toți, și anume: cei care avem o Ofelie pe cap, îndemnând-o fără folos să plece la mănăstire; noi toți
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lungi, eventual vaporoase, făcute la comandă, uneori bluze perfect transparente, pe sub care se zărea sutienul asortat. Nici nu știusem până atunci că există sutiene mov. Avea un bărbat cu reputație de Făt-Frumos, la care se uitau cu jind colegele de cancelarie, mamele elevilor și jumătate din restul populației feminine a orașului Focșani. Una peste alta, avea toate motivele să exerseze la clasă mecanismele biologic-sociale de afeminizare a unor copile de 10 ani. Patru ani de spaimă săptămânală sper că m-au
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
grădina de pomi, iar Muntean consimți să lărgească curtea școlii, din pământul lui până la 600 de mp Curând după darea în folosință a clădirii școlii celei construite în 1873, una din cele două săli se dă în folosință ca drept cancelarie comunală, adică un fel de primărie, cealaltă sală rămânând singurul spațiu rezervat învățământului, total necorespunzătoare, umedă, cu tavanul dintr-un rând de scânduri. Învățătorii care au funcționat la această școală la început au fost cantorii bisericești, menționăm dintre ei pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
două sate au format o singură comună, de câte ori s-au divizat, de câte ori au cooptat în administrare comună și Arpașul de Sus, de câte ori s-au desprins de acesta. Până ce a existat iobăgia, treburile obștei se rezolvau la «Curte», mai precis la cancelaria grofului, de către unul dintre administratorii domeniului, așa cum credea acesta de cuviință, de cele mai multe ori după legi proprii. Nici după desființarea iobăgiei primăria na fost luată în considerație a fi o adevărată instituție de stat cu obligații ferme și precise în ce privește
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru cancelarie și un hol, necesita multe îmbunătățiri. Pregătirile pentru începerea cursurilor au continuat într-un ritm alert în toate zilele până la 15 septembrie, astfel că în ziua inaugurală a anului de învățământ, școala și împrejurimile ei arătau mulțumitor. În scurtă vreme
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
își arată timid chipul palid prin ceața lăptoasă și printre ramurile copacilor încărcate cu promoroacă, alcătuind un tablou hibernal a cărui frumusețe nu o întrece nici cel mai iscusit artist. Dumitru Dascălu și-a isprăvit orele și, rămas singur în cancelarie, privește pe geam urmărindu-și gândurile care îl asaltează tot mai mult în ultima vreme, transportându-l înapoi spre începuturile carierei sale didactice. Când a părăsit băncile facultății, a fost repartizat la o școală de cartier, cam dărăpănată, cu un
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lumea”, spunea Dostoievski. Pe Vasile Fetescu, un adept nedeclarat al convingerii lui Titu Maiorescu („nu sabia, ci pana susține popoarele”) l-a salvat scrisul. Scrierilor apărute în anii de activitate li s-au adăugat, (după părăsirea sălii de clasă, a cancelariei, a biroului directorial) altele (și nu puține), menite să-l facă pe autor să rămână în memoria celor care l-au cunoscut. „Ridicarea statuii personale las-o în grija posterității”, spunea domnia sa în cartea de maxime Gânduri diamantine. Numai că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
numai în clădirea acesta ci și într-o alta, care nu mai există de demult și care se găsea de partea cealaltă a străzii, pe locul ocupat de clădirea actuală a liceului. De o parte erau externatul, sălile de studiu, cancelaria și repetitoriul internilor; de cealaltă, internatul. Iar între amândouă, ca element de legătură, "Arcul", faimosul arc, cu coridorul de trecere de la un corp la celalt, care a dat străzii numele pe care-l poartă până azi. (Ce minune, ce minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
colegi, deoarece eu cunoșteam de multe ori cu mult timp înainte lecția care se preda la ore. Și din acest motiv, eram considerat elev cu probleme și primeam note mici. Așa am ajuns să fiu chemat într-o zi la cancelarie de directorul școlii, dl. Florea, care mi-a pus o mulțime de întrebări. M-a pus să dau extemporal la materiile predate la clasă, mai ales la matematică. Desigur că am început să scriu și să socotesc și în circa
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care m-a trimis în clasă. La sfârșitul orelor am fost chemat din nou la directorul școlii, care mi-a spus că dorește să discute cu părinții mei. În pauză colegii încercau să afle de ce am fost chemat la cancelarie. Deși le-am spus ce am făcut nu m-au crezut. Dorința directorului, de a sta de vorbă cu părinții mei, a căzut peste mine ca un duș rece. Dar ce să-i spun? Am străbătut împreună drumul spre casă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
parcă o revelație, am simțit că totul va fii bine. Așa a și fost. Directorul școlii a scos din servieta de care nu se despărțea niciodată, foile pe care eu le-am recunoscut imediat, fiind cele scrise de mine în cancelarie. Am observat imediat că aveau unele mici corectări cu cerneală roșie, iar în colțul din dreapta sus era notat 10 atât în cifre cât și în litere între paranteze, lăsându-mă din nou cu gura căscată. Însă mi-am revenit repede
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unul dintre cei care au crezut în mine, ce păcat însă că era doar profesor de muzică. Evenimentul descris a avut loc în clasa a V-a, la începutul primăverii. Și mult mai târziu am aflat că lucrarea dată în cancelarie a fost corectată de diriginta mea Urban și de profesorul de fizică Grozav. Așa am renunțat la orele suplimentare. Aveam mai mult timp liber, pentru joacă și celelalte preocupări, ca de exemplu: confecționarea diverselor obiecte din lemn, carton și alte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
spuneam noi, s-a prăbușit la pământ iar din genunchiul ei țâșnea sânge. Ceilalți băieți care s-au angrenat cu mine la aruncare la țintă, au dat drumul pietrelor din mână și au dispărut din jurul meu. Am fost chemat la cancelarie și muștruluit. Sora mea era chemată la școală, nu mai știu a căta oară numai în acel an școlar. Eu nu mă consideram vinovat, îmi părea foarte rău că am rănit-o pe Traude, dar evitam să-i acuz pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de fapt vreau să te aduc cu orice chip în câmpul activității și vieții mele. Îmi pare că trăiesc o altă viață în care sunt spectator și actor în același timp, dar nu mai sunt eu. Azi dimineață, școală. O cancelarie absolut alta, cu figuri noui și atâtea și atâtea dificultăți de început de an. 4 ore în picioare, cu lecții bune și personale. O întoarcere penibilă din pricina pantofilor marron cu tocuri joase care hotărât nu-mi merg. Și apoi orânduirea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
salada de vinete“ faimoasă; cele două țigări închid ziua și mă lasă în pragul nopții în lunateca și halucinanta mea singură tate. Nu am pe nimeni, Monica. Lumea se mișcă în jurul meu inexistent; vorbele cad de cele mai multe ori alături. În cancelarie, nimeni; acasă, nimeni, în viață, nimeni. Nu am mai cetit ni mic. Aș vrea să mai cred în influența estetică a lui Baudelaire. Nu mai pot. Trec iar printr’o passă teribil de proastă, fără orizont, fără nicio posibilitate de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai pot. Trec iar printr’o passă teribil de proastă, fără orizont, fără nicio posibilitate de evazie. Preocupările didactice mă mai îndepărtează din sumbrarea în melancolie, deși cum sună și ies din clasă mă duc pașii mecanic spre ascensor, spre cancelarie... De o săptămână, mâine, nu am mai primit nimic de la tine. În afară de Maria, cu care azi am cetit Jeanne d’Arc, și căreia ar fi bine să-i scrii aici, acasă la noi, două rânduri, nimeni... „Sburătorul“ va începe duminecă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru ca aceste pagini, scrise cu o nuanță de libertate mai reală, să-ți poată ajunge, mai repede. Fii atentă la sănătate, te rog mult, mult. Nu fuma mult; aș avea oroare să știu că miroși a tutun, ca doamnele din cancelarie care îmi dau nausées. Gândește-te că ești singură, străină, și că ceea ce aici era uneori îngăduit, având ca decor de fundal casa, familia, numele, acolo ar fi tratat de bohemă (sic), rasta, métèque și nu aș vrea niciodată ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
facă mizerii fiindcă situația din primii ani, când eram la Miercurea-Ciuc, nu e prea clară; dar știi că fac parte din rasa luptătorilor, sunt în stare să rabd, am suportat totul foarte bine, chiar și lovitura asta recentă, în plină cancelarie, de față cu toată lumea. O secretară, cam stupidă în împrejurarea asta, a venit la mine zâmbitoare (din timiditate?) și mi-a spus: „Știți că ați fost pensionată?“ Am mai stat acolo preț de vreo oră, povestind vrute și nevrute, vorbind când serios
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]