3,396 matches
-
de creațiile literaturii sau ale muzicii aflate în zonele eterate ale spiritului. Opera de artă ideală trebuie să inducă atât sentimentul finitului cât și al infinitului. Pe de o parte, sentimentul certitudinii existențiale prin certitudinea formei perfecte, a tiparului care captează onticitatea în modelul de ființarea a lumii umane; pe de altă parte, deschiderea, eliberarea către infinit, către indefinit, pe care o induce sentimentul inefabilului. Armonia formei este domeniul sensibilității, actul eliberării aparține intelectului. Certitudinea armoniei îmbinată cu certitudinea eliberării: acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la originea marilor creații ale artelor în general înțelese ca poezie, și anume poezie reflexivă; dar și a filozofiilor care sunt gândire poetică, precum presocraticii, hinduismul, Platon, Nietzsche. Eul poetic ultima tentativă creatoare a spiritului poetic, scrie Hölderlin însemnează a capta individualitatea poetică originară cea a lui Dumnezeu "dacă poetul o poate realiza vreodată." Eul poetic nu se poate manifesta decât prin contrast, făurind o lume a lui, o lume în lume, "voce adresată veșnicului de către veșnic." Reușindu-i un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sfâșiat de cuvinte. Melosul contribuie decisiv la a crea un continuum, o integralitate capabilă să fie receptată nemijlocit de intuiția noastră poetică. "Un factor armonizator indispensabil al poemului este euritmia complexul sistemelor de ritmicitate. Ritmul este cel care, ordonând haosul, captează posibilul: el înfăptuiește geometria de arhitecturare a oricărei ontologii. Unul dintre aceste sisteme este ritmicitatea tensională dintre sensurile componentelor unui poem și tonurile fonemice. Iată poezia La steaua. In primul vers vocala repetată a semnează prezența luminoasă a stelei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ce drum am apuca, atât de adânc ele se afundă", afirma la rândul său Heraclit din Efes. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a spus de la Marc-Aurel la Eminescu, trupul este un străin în care a fost captată conștiința, spiritul. b. Absolutul ontologic eternitatea entităților ontice, nici ea nu poate fi atinsă. Ființa se află într-o devenire continuă, o moarte de la o clipă la alta, urmând o nouă renaștere, iar pe de altă parte, entitățile individuale poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la unison în patos poetic ar reuși să instaureze în sfârșit prezentul absolut eternitatea ? Energia, de o calitate superioară, dezvoltată de actul poetic fie artistic, fie al transformării unei secvențe de viață într-un poem viu, nu ar putea fi captată într-o zi așa cum se captează undele hertziene, și reutiliza pentru o finalitate, de asemenea superioară ? Știm noi dacă, în realitate, această energie nu se pierde ci, după un mecanism necunoscut, este captată și se află la originea unor acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reuși să instaureze în sfârșit prezentul absolut eternitatea ? Energia, de o calitate superioară, dezvoltată de actul poetic fie artistic, fie al transformării unei secvențe de viață într-un poem viu, nu ar putea fi captată într-o zi așa cum se captează undele hertziene, și reutiliza pentru o finalitate, de asemenea superioară ? Știm noi dacă, în realitate, această energie nu se pierde ci, după un mecanism necunoscut, este captată și se află la originea unor acte cosmice ? Marile destine creatoare nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gîndirii sale; de altfel, puțini scenografi importanți ai lumii s-au Încumetat să Încredințeze tiparului programul lor estetic. Artistul grec o face Într-un mod compensatoriu, parcă: „Teatrul există Începînd din momentul În care greutatea nu se mai vede, cînd captează spiritul aerului”(p.11); Dacă un spațiu (teatral) nu ia În considerare ceea ce nu se vede, nu are nici o putere de sugestie. Concep Întotdeauna un decor pornind de la ceea ce nu se vede pe scenă”(p.13); CÎnd joacă un actor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o rețin, sè-i simt mirosul de premier jour, ziua de ieri, ziua dintâi! Îi explic ce se deruleazè pe ecran, s-a întors din nou la Matei care, oferindu-i detalii despre fiecare operațiune pe care o face, reușește sè-i capteze întreaga atenție, Ea și-a tras celèlalt scaun și, cu mâinile împreunate în poala fustei, ascultè, odatè pornindu-se Matei nu se mai poate opri, despre Internet îi vorbește, ce minunat lucru poate sè fie Internetul, cum îți aduce totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
treptat imaginea, citesc, Ăn incredible instant Kodak photo, hotèrât lucru numai cu un aparat Kodak și cu filme clasice se poate surprinde miraculosul, cât despre Sony al meu, digital, ce sè mè mai mir cè n-am reușit niciodatè sè captez invizibilul, Digitalul omoarè miraculosul! taken at the February 1st, 1979 Vigil by Roy Welchof Hartfort, Connecticut, St. Francis miraculously appears (there wasn’ț even a statue of St. Francis on the grounds) above, and alongside of, the Vigil statue of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
intervin atât de mulți factori, de la timp și disponibilitate gastronomicè pânè la ce nu-i place și ce-i place fiecèruia din familie, Eu strèduindu-mè s-o conving cè acolo la piațè voi avea mai multe șanse decât aiurea sè captez realitatea concretè dupè care tânjește cu atâta ardoare sufletul meu, flèmând de lume, cè viața zgomotoasè și trepidantè a pieței mi-ar putea reda apetitul existențial pe care, în ultimul timp, dedicându-mè în totalitate lumii virtuale și programelor de calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
carne sforăitor. Aterizarea forțată declanșă o tobă de eșapament spartă. Un patinaj țipător de pneuri frânate brusc, plescăit, bolborosirea bulelor de gaz din vulcanii noroioși. Releul talamusului a preluat într-o milionime de secundă informațiile intero și exteroceptive, cortexul le captă și le analiză discriminativ, punitiv chiar, proiectându-le răzleț pe spațiile topografice ale scoarței, 10432 de nuclei talamici răspunzând rapid impulsurilor auditive și tactile (desigur, invers), producând, cum era de așteptat, reacția firească de trezire a Alimentarei. Recul P ata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parcările goale, chioșcurile mute, blocurile cu miile de uși încuiate, cu miile de ecrane TV din spatele lor, sau ale laptop-urilor. Fiecare dintre acestea devenea un flux energetic, o undă electromagnetică, un mănunchi consistent de șuvoi informatic, o cascadă luminoasă captată într-un imens baraj de unde, măsurat la anumite ore, hotărâri, anotimpuri și cicluri de viață aveau să se scurgă prin ecluze, ca frânturi de informații despre lumea aceasta. Aici, Povestitorul se opri. Găsise, în sfârșit, finalul Toscăi. Înlocui gloanțele oarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
kilograme în săculețele de celuloid legate în jurul burților și-așa suprasaturate cu glucidele îngurgitate de-a lungul zilei, fără să știe că din fecalele lor răsărea pe lângă garduri un strat de iarbă cu însușiri miraculoase, care emana, în afară de idei politice, captate de radarele Primăriei, și note muzicale masacrate în solfegiile guriștilor din cartierul Hipodrom prin partituri numite manele care, să fim sinceri, erau adormite în codul genetic al brăilenilor de pe vremea turcilor, pentru că miroseau prea puternic a tânguire de cadâne torturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în cer Shakespeare i-a lăsat pe Romeo și Julieta morți și plânși de cei dragi, eu voi continua jurnalul iubirii în cer, moartea nu o va întrerupe, ci va trasa mai clar calea multicoloră a dragostei, paginile vor fi captate de antenele celor vii și decodificate pe ecranele computerelor, de brokeri sensibili și astfel lumea ne va cunoaște așa cum suntem: Iubire perpetuă. Parcă nu era ea, toate acțiunile parcă erau ale altcuiva și gândul parcă îl mai avusese, deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am sărit, viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus, un marcaj al teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine, ignorând oprirea, ocolind ceea ce mă putea capta sau alunga. O experiență la care renunțasem și, datorită personajului meu, Mioara, m-am reîntors în tărâmul fără umbră, necreat, dar existând, pentru că era ascuns orbilor. Fusesem orb. De-acum înainte, chiar dacă uit, Mioara, oprește-mă! Dacă refuzi, transformă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dumnezeu pentru că nu-i lipsea nimic, în schimb Iisus nu avea puterea de a-și păstra bogăția divină, risipind-o fără discernământ peste tot. Adevărat. Ești cel mai sărac OM, DOAMNE! Lipit, Mioara! Și toată Ființa Sa lucea de sărăcie, captată de stele sub hota nopții. La ușa unei farmacii un câine aștepta să-și cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva. Cine ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
5.000 de kilometri, dincotro venise duhoarea, fără să știe, nici unul, nici celălalt, că trec în contrasens și în contratimp, cu viteza Dorului, pe care, chiar atunci, în cealaltă parte a Lumii, un savant iluminat (fost repetent la Matematică) o captă și o zăvorî pe veci în formula: E=mc2. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ Sublumea a VI-a, sfera scufundată a lui Jupiter. Adjutant, Diavol Andramelec. Lumina de bază infraroșul. Locatari de 150 de ani. Îngropați în Cimitirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stătea un băiețel negru, îngrijit, cu trăsături frumoase. Nu era îmbrăcat în uniformă, ceea ce m-a făcut, pe moment, să-mi pun unele semne de întrebare. Ceea ce m-a șocat a fost faptul că, odată ce a știut că mi-a captat atenția, a început să fredoneze, destul de tare ca să pot auzi eu, cântecul pe care mi-l aminteam înainte de a mă culca în fiecare noapte. Îl mai auzisem undeva... nu știu când și nici unde. Nici vocea nu mi-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cât mai curând, să alcătuiești o echipă din vreo zece colegi de-ai tăi, mai puternici, și să-i rogi să sape, în al doilea nivel al subsolului, chiar sub laboratorul de biologie. Vor da de ceva ce îți va capta atenția și care te va duce la o întâlnire cu cineva foarte special. Omul care a venit mai devreme face, după cum ai ghicit și tu, parte din personalul extins al Ministerului. Va înainta o sesizare spre superiorii lui. Datorită birocrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care o vom urma. "Drum principal de alimentare", "Rută rapidă la centru", "Continentul negru", "JAD", "Paza Ieșiron", toate plăcuțele aveau câte ceva deosebit, atât în aspect, cât și în cuvintele ce le aveau inscripționate pe ele. Dintre toate, una mi-a captat atenția, "Alimentare Ieșiron". Vagabonzii, băieți, spusei eu acoperind conversațiile existente, sunt niște himere. Visuri. Dacă Împăratul avea așa ceva, fiți siguri că ar fi trebuit să fi prevenit decăderea Imperiului. Și încă un lucru... Împăratul e mort. De cine să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
recent. Ajunseră la destinație mai curând decât ar fi crezut. Nici nu apucară să se plictisească cum trebuie. Convoiul se opri subit și violent. Pășiră afară și se uitară în jur. Văzură aceeași hartă cu trasee subterane, dar ceva le captă atenția. Nu mai erau scări care duceau în sus, ci uși etanșe. Le deschiseră și dădură de altele, de sticlă. Le deschiseră și pe astea și se pomeniră într-un coridor din sticlă în afara căruia domnea întunericul. În depărtare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la recitat atâta cât puteai atunci, când erai mic și-l ridicai pe Shakespeare în mâini, deasupra capului tău, ce lecție, mă, mamă, mă!!!... Fuseși un copil extraordinar de ascultător, maică, de bun și de cald!!! Vocea lui caldă o captează, o închide în ghiuleaua de foc pe fată, e udă toată. Dar n-ar vrea s-o cunoască pe mama aia a lui. Nu, nu, deloc. O îngeriță?, păi, astea știu tot! * — Odată, îi povestise femeia, pe când erai tu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sinergii alternative... Până acum n-am făcut decât să stau, să dau din cap a Încuviințare și să mă gândesc că toată aventura asta cu Întâlnirea de afaceri e o chestie extrem de lejeră. Dar acum vocea lui Doug Hamilton Îmi captează Încet-Încet atenția. Ce tot zice ăsta aici ? — ...două produse divergente... care devin incompatibile... Ce-a fost chestia asta cu devin incompatibile ? Și aia cu reconsiderarea totală ? Mă trece un fior de alarmă. Poate că nu vorbește doar ca să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de unde să Încep. Ziua mea, spun În cele din urmă. Ziua mea a fost cam un coșmar. Pe bune ? spune Lissy, ridicând ochii mirată. — Nu, retractez. A fost chiar un coșmar În toată regula. — Ce s-a Întâmplat ? I-am captat Întreaga atenție. Spune-mi ! — OK. Trag aer În piept adânc și-mi netezesc părul spre spate, Întrebându-mă de unde naiba să Încep. OK, Îți aduci aminte când ți-am povestit de zborul ăla cumplit În Scoția, de săptămâna trecută ? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tăcerea din noi un strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las în seama podoabelor toată frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]