3,016 matches
-
pentru a asigura o flacără mai durabilă, mai constantă. Sticla cu plumb, conține 12-28% oxid de plumb. Plumbul modifică proprietăților optice ale sticlei, reducând transmisia radiației. Unii artiști, folosind vopsele pe bază de ulei continuă să folosească culoarea alb de carbonat de plumb, motivând proprietățile acesteia în comparație cu alternativele. Semiconductorii pe bază de plumb, precum telura sau selenura de plumb își găsesc aplicații în celulele fotovoltaice și detectoarele cu infraroșu. Producția și consumul de plumb cresc la nivel mondial. Producția anuală mondială
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
asemenea în secolul 18 mineralogul englez William Withering a observat în minele de plumb din Cumberland, un mineral greu. Deoarece nu putea fii minereu de plumb, Withering l-a denumit "terra ponderosa". Minereul este cunoscut astăzi sub numele de witerita (Carbonatul de bariu BaCO). Bariu metalic a fost obținut pentru prima dată în 1808 de către Sir Humphry Davy în Anglia, prin electroliza unui amestec alcătuit din oxid de bariu (BaO) și oxid de mercur (HgO). Numele de bariu i-a fost
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
compuși. Cu o pondere de aproximativ 0,039%, bariu este al 14-lea cel mai întâlnit element al scoarței terestre. Bariu se găsește în barită (sulfat de bariu cristalizat BaSO), din care se și obține cel mai des, și witerită (carbonat de bariu BaCO). Producția mondială anuală de barită a crescut în ultimii 30 de ani de la aproximativ 4,8 milioane tone (1973) la 6,7 milioane tone (2003). Rezervele mon¬diale sunt estimate la 2 miliarde tone. Descompunerea compușilor de
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
de bariu sunt: China, Mexic, India, Turcia, USA, Germania, Cehia, Maroc, Irlanda, Italia și Franța. Anual se obțin 4-6 milioane tone de sulfat de bariu (BaSO). Din această cantitate doar o mică parte este transformată în metal. Obținerea metalului din carbonatul de bariu (BaCO) este mai simplă, dar în natură acesta se găsește mai greu decât sulfatul de bariu (BaSO). Practic se obține bariu din barită, care este transformată în oxid de bariu (BaO) și redusă cu ajutorul siliciului și aluminiului într-
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
BaSO ↓ + 2NaCl Dacă bariu se găsește în asociație cu alte elemente, care formează sulfați greu solubili, atunci această procedură nu poate fii folosită. Separarea și identificarea au loc doar atunci, când există doar metale alcalino-pământoase, după metoda cromat-sulfat (vezi grupa carbonatului de amoniu). Prin acest procedeu soluția de bariu se amestecă cu cea de cromat de potasiu, obținându-se cromatul de bariu, un precipitat galben. Sunt prezente și alte elemente cu sulfați greu solubili, atunci va avea loc o separare adecvată
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
folosit în pirotehnie. Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii bariu formează combinații de tipul BaX. Cu excepția fluorurii de bariu (BaF), ce cristalizează în structura fluorurii, celelalte cristalizează în structura cloruriii de plumb (PbCl). Fluorura de bariu (BaF) are o suprafață transparentă mare, fiind folosită în industria
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
de precipitare a sulfaților, în identificarea și dedurizarea acestora. Nitratul de bariu (Ba(NO)), iodatul de bariu (Ba(IO)) si cloratul de bariu (Ba(ClO)) sunt folosite, datorită proprietăților oxidante și a arderii cu flăcără de culoare verde, în pirotehnie. Carbonatul de bariu (BaCO) este o eficace otravă de șobolani, fiind utilizat și ca materie primă pentru fabricarea sticlei și a feritei. Sulfatul de bariu (BaSO) este din punct de vedere tehnic cea mai importantă combinație a bariului. Spre deosebire de ceilalți compuși
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
în aceleași locuri ca și oxigenul. Dioxidul de carbon are un alt situs de legare, neafectînd formarea complexului HbO. Sub infleunța anhidrazei carbonice, dioxidul de carbon se scindează în acid carbonic instabil care se descompune imediat punînd în libertate ionul carbonat HCO3- și un proton H+. Sîngele încărcat cu dioxid de carbon are un pH acid, și din acest motiv poate lega protonul și dioxidul de carbon determinînd transformări conformaționale în partea proteică și la nivelul capacității de legare și de
Hemoglobină () [Corola-website/Science/304450_a_305779]
-
2,2 m înălțime, urmat de izvorul pârâului care curge printr-o deschiderere din tavanul peșterii. Peștera este amintită pentru prima oară în anul 1555, fiind numită „Mondmilchloch” de Conrad Gesner fiind înregistrată oficial sub numele de "Lac Lunae" calcita (carbonatul de calciu poros) fiind recomandată în cazuri de rahitism până în secolul XIX de medici.
Mondmilchloch () [Corola-website/Science/312015_a_313344]
-
se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă, care cu apa reacționează energic, efervescent cu degajare de căldură formându-se hidroxid de calciu (varul stins). Oxidul de calciu se obține prin tratarea termică (arderea) la 800 °C a calcarului (carbonat de calciu) cu eliberare de dioxid de carbon: Acest proces are o serie de trepte de stingere cu apă a varului calcinat după durata timpului de contact cu apa: Varul calcinat și cel stins este caustic, având o reacție puternic
Oxid de calciu () [Corola-website/Science/311120_a_312449]
-
Perla (în română și "mărgăritar") este un obiect rotund din sidef, produs în interiorul unor moluște bivalve, de obicei stridii. Perla este o combinație dintre carbonat de calciu (aragonită, calcită), cristale care determină prin fenomemul interferență luciul perlei și o substanță organică proteică complexă numită „conchin“ respectiv „conchiolină”. Cuvântul „perlă” a devenit metaforă pentru ceva extrem de rar, foarte fin, demn de admirat și foarte valoros. Etimologia
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
Acest proces poate dura între 10 și 20 de ani. În timpul procesului de formare al perlelor, lumina pătrunde în straturile foarte subțiri de sidef, producând fenomenul de irizație al perlei. Substanțele care compun o perlă sunt aragonitul 85-90% (cristale de carbonat de calciu), conchiolina 4-6%, un compus organic care formează scheletul perlei și apă 2-4%. Fiecare moluscă, secretă o culoare proprie de sidef. De aici rezultă unicitatea și marea diversitate de culori și irizări ale perlelor, fiind extrem de greu de găsit
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
X. De asemenea, perlele false sunt de obicei fie prea grele (interiorul este din sticlă), fie prea ușoare (interiorul este din plastic). Un microscop cu raze X poate examina inele de creștere ale perlei, în cazul în care straturile de carbonat de calciu sunt separate de straturi subțiri de conchiolin. O perlă naturală prezintă o serie de inele de creștere concentrice, în timp ce perla de cultură arată un centru solid cu un strat de sidef variabil. Testarea perlelor naturale se face prin
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
impulsurilor nervoase. Tratamentul este dificil. În caz de intoxicație se pot folosi tablete de „Oxim” sau injecții cu atropina (care actioneaza că hioscina din ciumăfaie). Pentru decontaminare se folosesc substanțe oxidante (Chlorkalk sau hipochlorit de calciu) precum și soluții alcaline de carbonat de sodiu.
Sarin () [Corola-website/Science/310842_a_312171]
-
succes a unei substanțe neuroleptice, clorpromazina, în tratamentul schizofreniei (1952) de către Jean Delay și Pierre Deniker, inspirați de observațiile lui Henri Laborit asupra efectelor farmacodinamice ale prometazinei, un derivat fenotiazinic, a revoluționat tratamentul acestei boli, la fel precum terapia cu carbonat de litiu (1948) a reușit să ducă la remisiune cazurile de psihoză maniaco-depresivă. Începând din anul 1980, neuroradiologia a devenit tot mai mult folosită în diagnosticul bolilor psihice. Studiile de biologie moleculară arată că genetica joacă un rol primordial în
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
altor segmente ale corpului. Aceasta apare după o cură îndelungată și poate persista chiar după întreruperea tratamentului neuroleptic. Medicamentele neuroleptice se obțin prin sinteză chimică, există însă și unele substanțe din natură aplicate în terapia psihiatrică. Un exemplu îl constituie carbonatul de litiu, folosit cu succes în tratamentul episoadelor maniacale. Există trei clase de substanțe antidepresive: În tratamentul stărilor anxioase, inclusiv cele de panică, neliniștei provocată de "stress" se folosesc substanțele zise ""tranchilizante"", în special cele din grupul benzodiazepinelor ("diazepam", "bromazepam
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
prin ridicarea pragului de sensibilitate a receptorilor, o creștere a simpaticotoniei. Creează o stare de euforie și de dependență față de cocaină. Frunzele de coca, după ce sunt puse la uscat mai multe zile pe suprafețe pardosite, sunt amestecate cu kerosen și carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, după care, timp de o noapte, sunt călcate cu picioarele. Cocaina, care este un eter, se transformă în carbonat de cocaină, care se dizolvă în kerosen. Soluția este filtrată și se elimină reziduurile, după care
Cocaină () [Corola-website/Science/310778_a_312107]
-
după ce sunt puse la uscat mai multe zile pe suprafețe pardosite, sunt amestecate cu kerosen și carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, după care, timp de o noapte, sunt călcate cu picioarele. Cocaina, care este un eter, se transformă în carbonat de cocaină, care se dizolvă în kerosen. Soluția este filtrată și se elimină reziduurile, după care se amestecă cu acid sulfuric. Se obține sulfatul de cocaină sau pasta de bază care se precipită și se depune pe fundul vasului. Odată
Cocaină () [Corola-website/Science/310778_a_312107]
-
KCN. Cianura de potasiu se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de migdale amare. Cu acizi slabi ca acidul carbonic se eliberează acidul cianhidric. Dacă se află mai îndelungat în contact cu aerul, formează cu bioxidul de carbon carbonat de potasiu. formula 1 Capsulele folosite de agenții secreți conțineau între 100 și 250 mg de cianură de potasiu, având un efect mortal (140 mg) imediat la om, în contact cu sucul gastric se formează acid cianhidric. La pești este suficient
Cianură de potasiu () [Corola-website/Science/310837_a_312166]
-
unui acid slab cu o bază puternică, o astfel de sare este acetatul de sodiu. Acesta se obține prin reacția acidului acetic cu hidroxidul de sodiu: H3C-COOH + NaOH -> H3C-COONa + H2O. De multe ori, pentru obținerea sărurilor se folosesc în locul hidroxizilor, carbonații solubili. În acest caz, finalizarea reacției este indicată prin terminarea efervescentei, efervescenta fiind datorata degajării de dioxid de carbon. Pentru exemplificare, vedeți reacția dintre acidul sulfuric și carbonatul de sodiu: H2SO4 + Na2CO3 -> Na2SO4 + H2O + CO2.
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
H3C-COONa + H2O. De multe ori, pentru obținerea sărurilor se folosesc în locul hidroxizilor, carbonații solubili. În acest caz, finalizarea reacției este indicată prin terminarea efervescentei, efervescenta fiind datorata degajării de dioxid de carbon. Pentru exemplificare, vedeți reacția dintre acidul sulfuric și carbonatul de sodiu: H2SO4 + Na2CO3 -> Na2SO4 + H2O + CO2.
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
Robinson (1935, 1937) și alții, făcute cu larvele de "Lucilia caesar", "Phaenicia sericata" și "Phormia regina", au demonstrat că ele curăță rănile de țesuturile necrozate, le digeră prin eliminarea triptazei și creează un mediu alcalin prin eliminarea de amoniac și carbonat de calciu, ceea ce împiedică dezvoltarea florei microbiene patogene, stimulează fagocitoza și grăbește regenerarea țesuturilor sănătoase. Cu toate acestea, alegerea speciei și chiar a sușei constituie un element de care trebuie să se țină seama în selecționarea factorului de vindecare, căci
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
ul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă, cenușie sau galbenă. Roca este compusă în special din mineralele calcit și aragonit ambele având formula chimică (CaCO). ele se formează în general din sedimente biogene, dar mai pot
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
sau varianta cu o structură porfirică este numită "marmoră" cu toate că marmorele adevărate din punct de vedere geologic sunt roci metamorfice. Calcarul este compus în mare parte din două minerale, calcit și aragonit ambele fiind din punct de vedere chimic un carbonat de calciu. Mineralele care mai pot să fie prezente în proporții foarte variabile sunt argilele (hidroxilicate metalice sau nemetalice ca aluminiu, magneziu, fier, calciu, potasiu și sodiu), dolomitul (CaMg(CO)), cuarțul, gipsul și alte minerale.Calcarul care conține un procent
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
de calcar biogen sunt scheletele unor animale marine moluște (Mollusca) ca: melci (Gastropode), scoici (Bivalva) sau bureți de mare (Spongieri). Acesta ia naștere în apele cu concentrație mare de hidrocarbonat de calciu, care este mult mai solubil în apă decât carbonatul adăugat ulterior; aceasta este o reacție reversibilă: formula 1 Acesta va fi calciul sub formă de carbonat de calciu, adăugat în apă până la saturație; sau solubilitatea lui în apă va scădea din diferite motive, carbonatul va precipita și se va depune
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]