3,702 matches
-
bisericesc (15 aprilie 1991-27 septembrie 1993). Este membru și copreședinte al Conferinței Biblice Catolice din Szeged de la înființare în 1990. La 19 iulie 1991 a fost numit de către papa Ioan Paul al II-lea administrator apostolic al Ordinariatului pentru Armenii Catolici din România. În această calitate a fost înscăunat la 1 martie 1992 în Catedrala armeană din Gherla de către nunțiul apostolic John Bukovsky. După demisia din cauza de boală a arhiepiscopului Lajos Bálint a fost pentru o scurtă perioadă, începând din 4
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
fiind probabil finalizat în secolul X d.Chr. Faptul că Bosnia s-a aflat pe linia de demarcație dintre catolicism și ortodoxie a influențat istoria acestei țări. În secolele XI-XIII pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina populația era divizată între catolici și ortodocși. În această perioada se formează și biserica bosniacă, formațiune considerată eretică atât de către catolici cât și de ortodocși. Divizarea religioasă și lipsa de atenție a celor două biserici creștine față de acest teritoriu a favorizat islamizarea unei mari părți
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
de demarcație dintre catolicism și ortodoxie a influențat istoria acestei țări. În secolele XI-XIII pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina populația era divizată între catolici și ortodocși. În această perioada se formează și biserica bosniacă, formațiune considerată eretică atât de către catolici cât și de ortodocși. Divizarea religioasă și lipsa de atenție a celor două biserici creștine față de acest teritoriu a favorizat islamizarea unei mari părți a populației slave în secolele XV-XVI, ceea ce a fost determinant pentru demografia Bosniei. Pentru perioada otomană
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
și 80%). Proporția musulmanilor a diminuat semnificativ dupa secolul XVI, probabil în special datorită participării la războaiele contra Austriei și Veneției (creștinii serveau în număr mic în armata otomană). Populația creștină a continuat să reprezinte o proporție semnificativă a provinciei. Catolicii au fost prezenți în mod tradițional în Herțegovina occidentală (regiunea de la vest de orașul Mostar) și în centrul Bosniei, iar ortodocșii au avut o prezență semnificativă pe tot teritoriul Bosniei. În perioada otomană în Bosnia s-au așezat și comunități
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
și declararea limbii materne: sârbo-croată sau alta. Primul recensământ indică faptul că pe teritoriul Bosniei - Herțegovina (actualul teritoriu a statului), trăiau 1.158.164 de persoane. Dintre acestea 42,88% erau ortodocși (altfel spus sârbi), 38,75% musulmani, 18,08% catolici (croați). 0,31% aparțineau altor confesiuni (în special evrei). Ultimul recensământ organizat de austrieci în anul 1910, arată că populația crescuse semnificativ, la 1.898.044 locuitori, din care 43,49% ortodocși, 32,25% musulmani, 22,87% catolici și 1
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
18,08% catolici (croați). 0,31% aparțineau altor confesiuni (în special evrei). Ultimul recensământ organizat de austrieci în anul 1910, arată că populația crescuse semnificativ, la 1.898.044 locuitori, din care 43,49% ortodocși, 32,25% musulmani, 22,87% catolici și 1,39% alții. Se observă scăderea accentuată a populației musulmane, cauzată de emigrări masive spre Imperiul otoman, creșterea semnificativă a populației catolice, determinată de sosirea unui mare număr de croați din Dalmația și Croația, precum și a unui număr mai
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
natural și unui număr redus de imigranți din Muntenegru sau din regiunea Novi Pazar (cunoscută în prezent sub numele de Sandjak). Trebuie subliniat că, în perioada stăpânirii austro-ungare, populațiile creștine se identifică în mod ireversibil cu sârbii (ortodocșii) și croații (catolicii), în ciuda încercărilor administrației de a promova ideea unei identități bosniace. Această auto-identificare persistă până în prezent, deși în timpul comunismului s-a încercat promovarea identității "iugoslave", iar administrația internațională instituită după acordul de la Dayton sau autoritățile centrale de la Sarajevo au încercat să
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
iugoslav" și "alții". În aceste condiții, structura etnică poate fi dedusă din examinarea componenței populației din punct de vedere religios. În anul 1921 în Bosnia-Herțegovina trăiau 1.890.440 persoane, din care 43,87% ortodocși, 31,07% musulmani, 23,48% catolici și 1,58% alții. În 1931 rezultatele indică 2.323.555 locuitori, din care 44,25% ortodocși, 30,90% musulmani, 23,58% catolici și 1,27% alții. Se observă creșterea numărului populației și a proporției ortodocșilor și catolicilor, în ciuda migrării
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
în Bosnia-Herțegovina trăiau 1.890.440 persoane, din care 43,87% ortodocși, 31,07% musulmani, 23,48% catolici și 1,58% alții. În 1931 rezultatele indică 2.323.555 locuitori, din care 44,25% ortodocși, 30,90% musulmani, 23,58% catolici și 1,27% alții. Se observă creșterea numărului populației și a proporției ortodocșilor și catolicilor, în ciuda migrării masive, fie spre alte regiuni ale Regatului Iugoslaviei, fie în străinătate. În perioada statului comunist iugoslav între 1948 și 1991 au fost organizate
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
23,48% catolici și 1,58% alții. În 1931 rezultatele indică 2.323.555 locuitori, din care 44,25% ortodocși, 30,90% musulmani, 23,58% catolici și 1,27% alții. Se observă creșterea numărului populației și a proporției ortodocșilor și catolicilor, în ciuda migrării masive, fie spre alte regiuni ale Regatului Iugoslaviei, fie în străinătate. În perioada statului comunist iugoslav între 1948 și 1991 au fost organizate șase recensăminte în Bosnia-Herțegovina (1948, 1953, 1961, 1971, 1981, 1991). Compararea lor este dificilă, deoarece
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
continua reducere a drepturilor constituționale ale Parlamentului. Țarul a reacționat trimițând trupele imperiale în Polonia. Rebeliunea a fost înăbușită, Nicolae abrogând Constituția, transformând Polonia într-o provincie a Imperiului (Привислинский Край - Privislinski Krai), totodată declanșând o politică de represiune a catolicilor.. În 1848, când o serie de revoluții a zguduit Europa, Nicolae a fost vârful de lance al reacțiunii și a intervenit în ajutorul Habsburgilor pentru înăbușirea revoluției din Ungaria. De asemenea, a făcut presiuni asupra Prusiei să nu accepte o
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
cu Clotilda, fiica regelui Piemontului în ianuarie 1859, consolidând alianța cu Piemontul și Sardinia. Rusia nu se opune unirii italiene, iar Regatul Unit susține acest deznodământ. Mai multă opunere a existat pe plan intern, din partea intereselor de afaceri și a catolicilor, îngrijorați de creșterea în putere a regatului piemontez în defavoarea Statelor Papale. Când Austria declară război Piemontului, în mai 1859, Franța intră de partea italienilor. Napoléon al III-lea conduce în mod nominal armata, însă deși în tinerețe cochetase cu milităria
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
maronite din regiune, persecutată de Druzi, nu reuși să stingă opoziția acestei părți a societății. Repercusiunile tratatului de liber schimb cu Regatul Unit, semnat în ianuarie 1860 pe baza politicilor lui Richard Cobden și Michel Chevalier, au făcut ca nemulțumiților catolici să li se alăture și reprezentanți ai intereselor industriale franceze, acum amenințate de competiția cu bunurile produse în Regatul Unit și importate în Franța, care se afla la un stadiu de dezvoltare mai puțin avansat. Astfel, atât catolicii cât și
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
ca nemulțumiților catolici să li se alăture și reprezentanți ai intereselor industriale franceze, acum amenințate de competiția cu bunurile produse în Regatul Unit și importate în Franța, care se afla la un stadiu de dezvoltare mai puțin avansat. Astfel, atât catolicii cât și protecționiștii își găsesc în absolutismul moral al Imperiului un inamic atunci când interesele lor nu se regăsesc în politica guvernamentală. Împăratul căută să contracareze pierderea de popularitate în rândul electoratului de dreapta cu un câștig de imagine în rândul
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
deschideri comerciale a porturilor în China. Ca rezultat al concesiilor făcute de guvern, alegerile din mai-iunie 1863 produc o alianță a partidelor de opoziție, respectiv facțiunile catolice, liberale și republicane, numită Uniunea Liberală. În treacăt, interesele liberalilor și cele ale catolicilor coincideau mai puțin pe termen lung decât aversiunea lor mutuală față de bonapartism. Adolphe Thiers avea să conducă această Uniune, ce aveea patruzeci de reprezentanți în Corpul legislativ.
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
care sfoara este prezentă printre atributele sale iconografice, așa cum sunt și coșul (amintind de fuga lui din Damasc) și sabia (amintind de moartea sa de martir). Reformatorii secolului al XVI-lea au văzut în Pavel opozantul lui Petru, venerat de catolici. Această preferință a avut urmări destul de însemnate în iconografia din perioada Contrareformei. Figura lui Pavel apare destul de rar în țările și-n lăcașurile de cult catolice, în timp ce, în ambientul reformat (mai ales în Germania) iconografia s-a îmbogățit cu noi
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
la dezvoltarea economică a regiunii. Până la sfârșitul secolului, aici au mai venit și alte grupuri de coloniști germani, originari din Europa centrală și de vest. Procesele de maghiarizare din secolele XIX-XX au avut un mare impact asupra șvabilor sătmăreni, fiind catolici și în biserica catolică folosindu-se limba maghiară. După 1945 foarte mulți s-au refugiat de regimul comunist, emigrând în Germania. Totuși, comparativ cu alte grupuri de germani din România, emigrarea către Germania a fost mult mai redusă, această comunitate
Șvabi sătmăreni () [Corola-website/Science/303215_a_304544]
-
denumirea orașului drept "Catarama Centurii Bibliei" (Buckle of the Bible Belt). În anul 2000, întreaga zonă metropolitană Tulsa număra 364.533 de creștini protestanți, incluzând aici cei 166.550 de baptiști sudici și 78.221 de metodiști, 43.854 de catolici, 2.650 de evrei, 2.200 de musulmani, și 1.590 de universaliști unitarieni, cea mai mare congregație din lume a unitarienilor universaliști cu o singură biserică. Zona Metropolitană Tulsa, regiunea din imediata vecinătate a orașului și cu legături puternice
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
său la tron, Francisc al II-lea, moare și el, la 5 decembrie 1560, după o domnie scurtă, iar tronul Franței este ocupat de Carol al IX-lea, care domnește sub regența mamei lui, Caterina de Medici. Cu toate că este botezat catolic, Henric, viitorul rege, primește o educație protestantă. Ambii unchi ai lui Henric, Francisc și Carol de Guise, caută să limiteze influența politică a Caterinei de Medici, care îl reține pe Henric la curtea regală. Frustrați de pierderea influenței politice, cei
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
La Rochelle, unde Henric, având vîrsta de 14 ani, îl întâlnește pe unchiul său, Ludovic de Bourbon-Conde și pe Gaspard de Coligny, aceștia fiind unii dintre conducătorii trupelor protestante. În august 1570 se încheie pacea de la Saint-Germain dintre hughenoți și catolici. Mama lui Henric moare (9 iunie 1572), după unele zvonuri, otrăvită. În același an, la 18 august, Henric se căsătorește cu Margareta de Valois, sora regelui Carol IX-lea, căsătorie care asigură pacea de la Saint-Germain. Cununia a fost celebrată în
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
în catedrala Notre-Dame din Paris, fiind prezenți mulți protestanți. Sărbătoarea a fost umbrită de atentatul neizbutit (22 august) asupra amiralului hughenot Gaspard II de Coligny, care începuse să-l influențeze pe regele Carol IX-lea, lucru ce-a declanșat dezaprobarea catolicilor în frunte cu Caterina de Medici. O dușmănie care mocnește între cele două tabere și care, din porunca regelui Carol (sfătuit de mama lui, Caterina), duce la masacrul hughenoților invitați la Paris (3000 - în Paris și 30.000 - în Franța
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
Bisericilor tradiționale. Constă în mărturisirea păcatelor de către penitent în fața unui preot, primind dezlegare de la acesta din urmă, precum și confirmarea de reintegrare în "trupul Bisericii" de care omul se desparte prin păcat în viziunea creștină. „Pocăința” („Penitența”) a fost introdusa de Catolici, având la bază cele spuse de evanghelistul Ioan (). Reformații au interpretat altfel cuvintele lui Ioan, considerând că Isus n-ar fi impus penitență pentru iertarea păcatelor. Penitența se compune din 2 faze: a) spovedania și b) iertarea păcatelor de către preotul
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
și un mare val de coloniști în Ucraina, ascuțind tensiunile dintre țăranii polonezi și ruteni, cazaci, evrei și șleahtici. Tensiunile erau agravate și de discriminările pe care le sufereau creștinii ortodocși din partea greco-catolicilor ucrainieni, (după Unirea de la Brest) și a catolicilor dominanți , ca și de răscoalele căzăcești. În vest și nord, numeroase orașe erau locuite de o importantă minoritate germană aparținând bisericii reformate. Uniunea statală polono-lituaniană avea și cea mai numeroasă diasporă evreiască din lume. Până la Reformă, șleahta poloneză era în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
1054 va influența istoria Bosniei. Teritoriul se află la limitele ortodoxiei și catolicismului. Din acest motiv, populația este divizată sub aspect confesional. În perioada respectivă se formează și Biserica Bosniacă, o grupare considerată eretică atât de către ortodocși cât și de către catolici. Datele despre Biserica Bosniacă sunt foarte sărace și sunt exclusiv prezentate de către clericii catolici. Unii autori (în special istoricii croați), susțin că membrii ei erau susținători ai bogomilismului. Alți autori (în special cei occidentali) susțin că Biserica respectivă respecta în
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Biserica Bosniacă sunt foarte sărace și sunt exclusiv prezentate de către clericii catolici. Unii autori (în special istoricii croați), susțin că membrii ei erau susținători ai bogomilismului. Alți autori (în special cei occidentali) susțin că Biserica respectivă respecta în principiu ritualul catolic însă ieșită de sub autoritatea Papei. În mod cert clasa feudală din Bosnia, deși a profesat catolicismul, a păstrat legături strânse cu Biserica Bosniacă locală. În această perioadă apar primele formațiuni statale bosniace. Primul monarh, banul Kulin este instaurat pe tron
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]