KorAP: Find »[drukola/base=ceașcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...149 >

3,719 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

damigeană de vin. Am luat volumul subțire pe care mi-l dăruise Onkel Rodolph, am deschis cartea și am pășit din nou în odăile paginilor ilustrate. Era de-ajuns să privești și să zăbovești, ca să pui piciorul în barca de pe ceașca rotundă și plată ca o felie de pământ, barca din al cărei centru ieșea un butaș de vie ca un catarg, care prindea vântul între ramificațiile lui încărcate de ciorchini de struguri. Și Dionysos mă purta pe valuri și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
luam volumul cel subțirel, îl deschideam și mă cufundam în privitul pozelor cu vase, pe care nu le știa nici unul dintre băieți. Nici Felix și nici Karl nu fuseseră niciodată acolo și știau la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam eu despre ce se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
rădăcini era suprafața de „odinioară“ a unui prezent trecut. Ne-am aplecat asupra brazdelor și a bulgărilor de pământ, căutam mănunchiurile de spice de-a lungul gropilor. Și în fața mea se afla, toată murdară de pământ, o porțiune dintr-o ceașcă, mare cât mâna. Și am ridicat bucata aceea de Terra sigillata în văzduh, am curățat-o de humă - și am văzut o grădină în care crescuseră plante spiralate, într-o corolă răsucită cânta o pasăre și sub un copac dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
mei, cu conștiința perfect împăcată că aveam tot dreptul ca, în loc să mă duc la școală, să mă las tras împreună cu alți vizitatori amatori de sporturi de iarnă într-o telecabină, printre stânci și brazi, sus de tot, până la marginea unei cești pline ochi de zăpadă. Acolo se înălțau, alături de cabane modeste de lemn, hotelurile. Mirosea a ceară pentru schiuri și cremă împotriva arsurilor solare, oamenii se așezau într-un „Tea Room“, cu fața la soare, priveau în sus spre crestele munților și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
ei, adaptat timpului actual. Nu mai vorbea de exil, nu mai spunea nimic de emigranta care ar fi fost, mai povestea, ce-i drept, din când în când, despre România și făcea cafea turcească, dar la fel de firesc cum își privea ceștile de mocca sau paharul bunicului din sticlă de Boemia, care-și aveau locul lor în vitrină. Încăperile mirosind a vopsea și solvenți, cu „osatura“ lor încă despuiată la început, își însușiră nuanțele de culoare calde și moi din lumea mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

știm ce gândește celălalt. Mark a dat tonul. —De ce nu iei tu setul de cafea? (Îți amintești când l-am cumpărat în Creta? M-am îmbătat și am început să jonglez cu piesele, de aceea avem șase farfurioare și patru cești.) —OK. Dar atunci cred că ar trebui să păstrezi tu farfuriile alea oribile în formă de varză. (Îți amintești când le-am câștigat la tombola aceea de la târgul de Crăciun? Am încercat să schimb pe furiș biletul cu unul pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Până s-a întors Mark cu cafeaua, Lisa și Lynn terminaseră rezerva de reproșuri. Dacă ar fi văzut tot atâtea filme cu procese câte am văzut eu, ar fi putut continua mult mai mult timp. Mark se complică teribil aducând cești, lapte, aparatul pentru făcut spumă de lapte, zahăr, biscuiți și ciocolată cu mentă, obiecte aduse unul câte unul. La un moment dat, mă întrebam dacă nu cumva o să aducă și grătarul George Foreman numai pentru a mai trage de timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
că te vei concentra asupra carierei. Alături o să găsești ceva care să te ajute până când intri în pâine. Cu foarte mult drag, mătușa Lynn. Acel „ceva“ era un cec de 10.000 de lire. Mi-a luat câteva ore, trei cești de cafea, două felii de pâine prăjită, două pastile de ibuprofen și niște tablete efervescente care m-au făcut să râgâi toată dimineața, dar mi-am recăpătat în cele din urmă controlul complet asupra membrelor și parțial asupra creierului. 10

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
jenată, conștientă fiind că Mark nu era niciodată foarte bine dispus când era trezit dintr-un somn adânc. I-am urmărit expresia feței trecând de la iritată la veninoasă. Poate că era mahmur, ai răbdare. O să-și revină după ce bea o ceașcă de ceai și după ce-i spun veștile bune. Nu mă invită înăuntru, omisiune pe care am pus-o pe seama stării sale proaste, așa că am împins ușurel ușa și am trecut de el, atentă în continuare să nu-l ating. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Tu vezi-ți de problemele tale, draga mea. Nu-ți face griji pentru mine și Harry sau pentru bani. Oricum, Mark pare foarte încrezător că-și va recupera banii de la Clive. —Zău? am făcut eu, sceptică. Lynn îmi întinse o ceașcă în care o văzusem punând pe furiș câteva bucăți de zahăr cubic. Se pare că sunt în stare de șoc. — De fapt, continuă ea, i-a spus lui Harry că un prieten comun se ocupă de treaba asta și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
merg până la baie înainte de a pleca. Eu am pus niște farfurii unele peste altele și le-am dus la bucătărie, în timp ce Lynn și Ed mai citeau niște întrebări, certându-se veseli pe răspunsuri. Danny veni imediat în spate cu niște cești de cafea. I le-am luat din mână și am început să le pun în mașina de spălat vase. —Mulțumesc. Danny mă ajută cu pusul vaselor. Nu, eu îți mulțumesc. A fost o seară minunată. Chiar încep să-mi placă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
a face diferența între săruturi, după numai o zi ca adult adevărat, cu riduri și tot tacâmul. Ce naiba faci? i-am șoptit aruncând o privire spre ușă. Știu că și tu simți la fel. Danny încerca să-mi ia o ceașcă murdară din mână. După seara trecută, amândoi am simțit asta. Apoi ai venit din nou joi. Și când ne-ai invitat la tine în seara asta, am știut. Maria mi-a spus că nu ai invitat-o aproape niciodată pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
chinuit noi în acea groaznică zi când le-am spus că divorțăm. Făcea parte din ritual, unul dintre multele ritualuri pe care le împărtășeau cei doi, echivalentul alegerii unei casete de către mine în timp ce Mark punea floricelele la făcut. Lynn aranjă ceștile și farfurioarele; Harry turnă cafeaua. Lynn servi cafeaua; Harry servi prăjiturelele. Apoi Lynn se așeză pe fotoliul din răchită, iar Harry se sprijini de brațul vechii și desfundatei canapele de lângă fotoliu. Mark și cu mine ne-am făcut cu ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
și tot nu aș fi remarcat. Și atunci de ce ai mai pus uleiurile? — Nu-mi mai pune întrebări complicate. Sunt prea bolnavă ca să gândesc. Mi-e și foarte foame și am nevoie de scones 1, frișcă și cel puțin 15 cești de ceai. Ed își scoase mâna din apă și-și împleti degetele cu ale mele. Crezi că ai fi dispusă să-ți faci puțină poftă de mâncare mai întâi? În scurtul răstimp de când mă cunoști, am avut eu vreodată nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
avea legătură numai cu boala care-și făcea de cap în trupul meu și nu cu o vină sufocantă. Sosirea celui de-al doilea ceainic cu ceai înțepă și sparse balonul acestui gând. Ed mă urmări turnându-mi încă două cești cu o bucurie nedisimulată. —Deja îmi imprim în memorie acest moment ca unul dintre cele mai fericite din viața mea. Aproape că am scăpat ceainicul din mână de emoție. —O, Ed, și eu! Mi-a fost groază că nu o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
prăjiturele și jumătăți de sanvișuri fără coajă. Dar când a adus o farfurie de scones calde, iar m-a pălit. Amintirile mele au fost întinate încontinuu de weekendul petrecut cu Ed. În ciuda anilor în care am băut cu Mark nenumărate cești de ceai, peste tot în Marea Britanie, experiența asta va evoca mereu o dezamăgire sordidă, din care eu am ieșit umilită și trădată. Chiar și atunci când durerea va fi trecut, lucru pe care aveam nevoie să-l cred, amintirile vor supraviețui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ajung la sală în fiecare zi. Dacă nu sunt eu acolo sau Kieran ca să-i motivăm cu biscuiți digestivi, nu se țin de treabă. Harry a tușit. — Sper că nu te vei supăra prea tare. — Știam eu! exclamă Mark trântind ceașca de masă. Știam eu că e ceva în neregulă. E vorba de inimă, așa e? — Nu e nimic în neregulă cu mine. Sunt perfect sănătos. Mark se așeză la loc, stânjenit de ieșirea sa. Inmormântarea ne sensibilizase un pic pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

Aveam din fericire armistițiul ce se încheie de obicei, odată cu vacanța cea mare. Mama băga într-o pânză de sac pe care o cosea apoi cu undreaua, - perinele, plăpumile și îmbrăcămintea groasă, între care strecura, cu socoteală, cratițe, farfurii, pahare, cești și tacâmuri, închipuind astfel balotul imens care cuprindea o gospodărie întreagă. În ziua plecării la „băi” se citea în ochii ei blajini bucuria cu care întâmpina luna de odihnă, cu toate că pe pleoapele ei ușor lăsate, stăruiau încă grijile. În fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
și norocul. Zic eu: Ce-ar fi să întrebăm pe Ramses, să vedem ce crede el. Dar Laura a izbucnit în plâns și n-a mai scos nici o vorbă. Madam Fișic, după ce suflă în ibricul afumat, răsturnă cafeaua în două cești și spuse mai departe: - Tânărul a îmbrăcat-o din cap până în picioare. S-o vezi, parcă-i o prințesă. Aseară au venit acasă cu trăsura. S-a strâns tot hanul împrejur, că muscalul n-a mai avut loc să întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
mari vânătorești înrămate în stinghii netede și negre, prinse de pereții zugrăviți cu flori și clopoței albaștri, pe fondul de culoarea oului de rață. Pe pânza albă și curată de pe masa simplă și pătrată din mijlocul camerei, erau puse patru cești de porțelan, cu urechile și marginile aurite, înghirlandate cu viorele, ca și farfurioarele. Ceștile erau pline cu lapte cald încă. Oamenii casei, înspăimântați de contopire, fugiseră cu puțin mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
și clopoței albaștri, pe fondul de culoarea oului de rață. Pe pânza albă și curată de pe masa simplă și pătrată din mijlocul camerei, erau puse patru cești de porțelan, cu urechile și marginile aurite, înghirlandate cu viorele, ca și farfurioarele. Ceștile erau pline cu lapte cald încă. Oamenii casei, înspăimântați de contopire, fugiseră cu puțin mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea și bine zăvorită a camerei vecine. Apăsă pe mâner, o zgâlțâi, se dădu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
borșul meu. Expresia aceasta nu există în vocabularul iubitei mele. Trebuie să fiu cinstit până la urmă și să recunosc că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
vocabularul iubitei mele. Trebuie să fiu cinstit până la urmă și să recunosc că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

ea. Se Întâlniră din nou o săptămână sau două mai târziu, la una dintre după-amiezele organizate de familia Gosse În casa cu vedere la canalul Regent’s Park. Kiki se apropie de el de Îndată ce pătrunse În salonul aglomerat, ținând o ceașcă de ceai Într-o mână și vânturând o țigară În cealaltă, cu chipul radiind. — Henry, felicită-mă! Am scris deja patruzeci de pagini - sau mai degrabă Emma le-a scris. Eu le-am dictat. — Deci te-ai apucat de povestire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
nu fu lăsat să uite cu totul de Guy Domville: gazdele citiseră cronica din The Times și, În moduri diferite și pline de tact, Își arătară compasiunea. Arhiepiscopul era o companie mai puțin vioaie decât fiii săi, dar, la o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu fantome, care atrase, menținând-o trează, atenția lui Henry. Era vorba despre un cuplu de servitori dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]