46,651 matches
-
prim-secretar, nu de la municipiu, de la județ, mă! Participam la o întâlnire tovărășească, primisem indicații să luăm și femeile... Am petrecut toată noaptea. Ne-a cântat o artistă. Frumoasă a dracului, o dă și la televizor... am uitat cum o cheamă. De ce stai, cumnățică? Toarnă, că acuș se face ziuă. Și ce ne face cumnățica voastră, sfânta lu’ mama!? O invită tov prim la dans, o dată, de două ori, poate de zece, de câte ori a vrut omul. Pentru mine, că mă stimează
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mersi. Știi că nu suport, mormăi Gheorghe. Dar fetele, Elena, ce fac, mamă? Ele de ce nu au venit? Ce să facă? Decât că-s sănătoase, au tot ce le trebuie și... te rog, ține minte, acum pe noră-ta o cheamă Ilona. Pe Elena s-o uiți, nu mai există pentru familia noastră. Pe băiatul mai mic, Petrache, îl îmbrățișă fără nici o reținere, tot plângând. Spre nedumerirea lui Gheorghe, și frate-său începu să se smiorcăie. Spune-mi, Petrică... așa îi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ce să le păzească? Copii, însă, da, cinci băieți și pe Lucica. Cu Petrache nu a vorbit prea mult, doar câteva luni. I-a făcut repede un copil, pe Mihai... La nuntă i se cunoștea burta. Maria Tălparu, așa o chema pe bătrână, era o femeie cu frică de Dumnezeu. Nu pierdea o slujbă la biserică. Atunci când a aflat că Lucica așteaptă un copil, deoarece biata fată cui era să-i spună, maică-sii? a certat-o crunt, pe Petrache l-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ascuțită. Fusese crescută de un moșier, părinții îi muriseră în primul război. În satul lui Tălparu a adus-o dragostea. A fugit cu Dumbrăveanu, cum povestea ea. Un bărbat frumos, dar fără pământ. A iertat-o greu Tudoriță, așa îl chema pe moșier, dar, totuși, el le-a dat pământul. Nu patru hectare. Cinci. Unul l-au vândut în 1947, în timpul foametei. La conac nu a mai primit-o niciodată. S-a dus ea, când boierul a murit. A paralizat într-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
colectiv, oamenii au fost mulțumiți. Împărțeau totul, iar la stat nimic. Apoi s-a făcut o singură gospodărie, pe toată comuna. Au apărut tractoarele și a început tăierea cailor. Oamenii erau fie nedumeriți, fie dezorientați, fie entuziasmați. Cei nemulțumiți erau chemați la miliție, iar dacă nemulțumitul sau cârtitorul fusese legionar ori țărănist, în comună își făcea apariția și un bărbat mic și uscățiv, despre care se vorbea că era de la Securitate și că prelua personal ancheta... Să ne trăiască tovarășul prim
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nici politic și nu doresc să dau naștere la discuții. Apoi, nici nu m-ar asculta. A ta te ascultă? Pe Lili eu am adus-o, era învățătoare într-o comună din apropiere. La o chermeză, primarul de acolo a chemat-o seara, să ne cânte la chitară. Dimineață m-am trezit cu ea aici, pe canapeaua unde stai tu. De atunci... a înfiat-o partidul. Cei doi secretari cu probleme speciale părăsiră primăria cam după o oră. Se urcară într-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
parcă mirat că nu spune ceva, apoi se conformă invitației. Directorul își continuă pentru câteva minute lectura, apoi dădu un telefon, își aprinse o țigară și deschise un dosar, parcurgând și subliniind aproape o pagină. Am înțeles că m-ați chemat, domnule general... Directorul se ridică brusc, strânse un maldăr de hârtii, le așeză într-o mapă de piele, apoi îi făcu semn unui subaltern, apărut pe neobservate în birou, să se apropie. Ia-le de aici, eu așa ceva nu semnez
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
plece la casele lor... Asta vor ei, Petrescule, nu să mă ure pe mine sau pe tovarășii... Acum pleacă și spune-i secretarei să intre. Secretara era în ușă, nu apucase să iasă, sau poate știa că șeful o va chema. -Te rog, nu mai primi pe nimeni, adu-ne niște gustări, două-trei sticle de vin, apoi du-te acasă la copii... * * * Două zile mai stătu Gheorghe la rude. Plecă tot noaptea, cu același tren. Îl conduse numai Petrache, Lucica rămânând
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
doi se atinseră. Ale Elenei erau reci, ale fostului soț calde și moi. Mulți ani, Elena, măcar tu să fii fericită! îi ură blând Gheorghe, privind-o în ochi... Eu am ratat totul. M-ai întrebat de Ilona, așa o cheamă. Nici ea nu știe ce face, eu, nici atât. Ne-am separat, eu dorm acum în camera fetei... Ne salutăm, când ne mai vedem, și atâta tot. Aș alunga-o și mâine, dar aș avea greutăți... Sau aș lăsa-o în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o întrebă pe bătrână, dintr-o dată calm și cu un aer de gospodar la casa lui: Unde ții lemnele, mamă, tot în spate? S-a răcit soba, vrei să te îmbolnăvești? Dacă-l mai dau pe tovarășul Iliescu, să mă chemați... Nu-i răspunse bătrâna. Își așeză broboada, care-i descoperise părul alb și rar, apoi îl întrebă timid: Pe Petrache de ce l-ai lăsat să plece, dacă se înhăitează cu... și îl omoară? Am vrut să te întreb încă de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe cumnatu-tu, au prins un terorist, voi nu vedeți!? Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă, fără să murmure, mai-mai să-l dărâme pe Gheorghe, care tocmai intra cu un braț de lemne. Ce-i, cumnată? Vorbește
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Stai binișor, domnule primar, la mine e loc destul... ești flămând? îl întrebă bătrâna, aranjând cuvertura de pe pat și făcându-i semn Lucicăi să se așeze pe un scaun. Nu-mi mai spune primar, mătușă, spune-mi Ioan, cum mă cheamă, de când mă jucam cu Gheorghe prin curte... Nu mi-e foame, cu toate că n-am mâncat de ieri, de când a început prăpădu’... Dacă este ceva de băut... nu refuz. Gheorghe se așeză lângă primar. Dădu din cap spre bătrână, care deja
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
s-au umplut de oameni... Dumbrăveanu nu-i răspunse imediat. Părea că nu știe cum să înceapă și-și mai turnă un pahar. În jur de 12, la ceas nu m-am uitat, de asta îmi ardea atunci? m-a chemat femeia de serviciu. Eu eram în curte, încă nici nu mă dădusem jos din șaretă. Haideți repede, domnule primar, la televizor e prăpăd mare! În București, l-au tihoit pe Ceaușescu... a fugit cu un avion, de pe palat !”. Mam prostit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
gât purta o cravată vișinie. De spătarul scaunului acestuia, în partea dreaptă, era agățat un pistol mitralieră, iar în stânga bărbatului se afla o femeie tânără, tunsă scurt, îmbrăcată în blugi. Bărbatul elegant era Petrache Tălparu. Pe femeia în blugi o chema Mimi și era profesoară de sport, divorțată de vreo doi ani. O lăsase bărbatul, inginer la Combinat, bărbat serios, de perspectivă, după ce o prinsese cu șeful său, pe care îl considera cel mai bun prieten. S-au despărțit repede, căci
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și terminând cu băieții de la intrare, i se adresau cu ,,dumneavoastră’’ și chiar se ridicau în picioare când îi vorbeau. Asta în primele zile, ca apoi să-l tutuiască... De altfel, disidentul nu a stat mult, un telefon l-a chemat la București și dus a fost... În noaptea zilei de 22 decembrie se întocmise un tabel, cu un comitet de ,,criză”, cum îi plăcea lui Petrache să-l numească, apoi fusese redactată, de către disident, cum se vorbea, o proclamație către
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dar dormeai încă. Nu te speria, sunt doctor, te-am adus aseară... te-am scos de la morgă... Noroc de Mihai. O să-l cunoști, e un stagiar, lucrează cu mine... Într-o zi-două totul va fi în ordine. Spunemi cum te cheamă, la tine nu am găsit decât un carnet de student, pătat de sânge...Talpău și mai cum? Ilona... Tălparu, domnule doctor... dar de ce nu sunt la spital? Medicul păru puțin descumpănit, dar își reveni imediat și, cu aceeași voce caldă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ani buni, era pensionat pe caz de boală, se vorbea că iubise mult la viață băutura. Cei din satul de unde plecase, același unde Gheorghe Tălparu a stat până spre Bobotează, de frica revoluționarilor, uitaseră definitiv de moș Vasile - așa îl chema pe bătrân. Prin ’47, pe timpul foametei, bătrânul Tălparu l-a trimis în Oltenia după zahăr și mălai. A plecat noaptea, ca hoții, și... bun plecat a fost. A ajuns la București și s-a înhăitat cu o taxatoare de tramvai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
anume, dar, totuși, căutam cu disperare... După aproape o oră am renunțat. M-am așezat neputincios în fotoliu, cu o sticlă de vodcă în față. Am început să beau de unul singur, până când mi-am adus aminte de Elvira. Am chemat-o și ea a venit. S-a așezat lângă mine și nu a refuzat paharul pe care i l-am întins. L-a băut încet, cu sorbituri rare, parcă forțată de cineva. Apoi, mi-a vorbit: „Ce s-a întâmplat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
totuși, și tu? îl întrebă încet Gheorghe, aproape involuntar. Ești tâmpit sau o faci pe prostul?!... Dar, totuși, întrebarea ta este bună. Da, m-am otrăvit, dar otrava nu și-a făcut încă efectul... O visez în fiecare noapte, mă cheamă la ea. Ziua stau aici și la cimitir... Acum cred că ești mulțumit, ai aflat totul despre mine. Nu ai fost la înmormântarea Elvirei, în schimb, ai venit acum... Îți mulțumesc, parcă ziua a trecut altfel... Gheorghe rămase mut. Ar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tânăr și făcuse multe pentru comună... Capitolul 8 O secretară tânără, divorțată cu un an înainte de Revoluție, nu permitea nimănui să pătrundă în sala de festivități, mai bine spus într-un birou enorm, unde încăpeau aproape cincizeci de activiști. O chema Lili și era frumoasă și zâmbăreață, făcută special parcă pentru a atrage cât mai mulți membri, după cum o tachina Petrache. De altfel, el o adusese la partid, imediat după constituirea organizației județene. Fata mai era și isteață, așa încât a intrat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și spune-i lui Lili să vină imediat. Drăgulescu își scoase încet ochelarii, îi șterse cu atenție, după care începu să-i privească pe cei rămași în sală. Dumneata, rosti tărăgănat, arătând spre un bărbat între două vârste, cum te cheamă, unde ai lucrat și câți oameni te cunosc în județ? Dar te rog să fii sincer, mai ales la ultima parte a întrebării. Popescu Aurelian mă numesc, am fost subinginer la Combinat, acum sunt șef de secție... Nu mi-am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu creadă cine știe ce. Trebuie să fim uniți, dacă vrem să câștigam. De acord? Un ,,da” general îi însoți pe cei doi, în timp ce se îndreptau spre ușă. Din prag, președintele se întoarse către Petrache. Vezi, când ați terminat, vii și ne chemi! Am înțeles, să trăiți! îi răspunse înviorat Tălparu. După ieșirea șefilor, Petrache se ridică, își aprinse un ,,Kent”, se plimbă puțin prin încăpere, după care se așeză, ca din greșeală, pe scaunul lăsat liber de Drăgulescu. Deschise mapa și, dintr-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-l știm o dată cu prostimea...”, atât i-am spus, Ghiță, și a fost destul. În câteva luni, apartamentul neveste-mii s-a transformat într-o adevărată bancă. Gheorghe se lăsă pe spate în fotoliul uriaș și izbucni în râs, apoi o chemă pe noua sa secretară, angajată de câteva zile. Părea un copil, o fetiță, îmbrăcată ca o fetiță. Vezi, dragă Cici, ce servește domnul deputat, eu vreau o cafea și o apă plată. Dacă sună Anghel, îmi faci legătura imediat, în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
asta a avut muierea, Ghiță! Spune tu, se compară ea cu Lucica? Nu-i răspunse Gheorghe. Se uită doar la frate său, dădu evaziv din cap, a mirare, a respect, dezaprobator sau a mustrare, îl bătu pe umăr, apoi o chemă pe secretară. Sună-l tu pe Anghel. Cheamă-l încoace, nu o să pierd toată ziua așteptându-l, și să mai aduci un pahar. Tânăra zâmbi, turnă în paharele golite ale fraților Tălparu și ieși cu mers elastic, parcă studiat, din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
compară ea cu Lucica? Nu-i răspunse Gheorghe. Se uită doar la frate său, dădu evaziv din cap, a mirare, a respect, dezaprobator sau a mustrare, îl bătu pe umăr, apoi o chemă pe secretară. Sună-l tu pe Anghel. Cheamă-l încoace, nu o să pierd toată ziua așteptându-l, și să mai aduci un pahar. Tânăra zâmbi, turnă în paharele golite ale fraților Tălparu și ieși cu mers elastic, parcă studiat, din birou. O să-l cunoști și tu pe Anghel
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]