3,515 matches
-
Locman gerahul? Am stat o clipită să-mi aduc aminte... „Nu cumva l-am întâlnit pe la bolnița Spiridoniei?...Ba da!”...Când am fost sigur că așa stau lucrurile, i-am răspuns bătrânului: Mi-am adus aminte, părinte. El este doctorul chirurg de la Spiridonie. Dar ce ți-a venit să deschizi vorba despre doctorul Locman? Păi nu este el cel care și-a făcut spițerie pe aici, fiule? Ai dreptate părinte. El a fost printre puținii doctori și spițeri care au avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să-și oprească sângele cu o mică pungă de piele, etui-ul pistolului său, un cetățean milos i-a întins niște foi albe ca să-și șteargă plaga. A fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi sau trei dinți și i-a înfășurat capul cu un bandaj. "E îmbrobodit ca o călugăriță", glumi cineva. Cu un ultim rest de demnitate, Robespierre și-a ridicat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Servitorii Domnului nu sunt șoferi foarte buni. Acum, confruntat cu agonia motorului diesel, își recuperă cutia cu scule, scoase o cheie franceză și începu să demonteze carcasa motorului. Nu după mult timp era complet absorbit de îndeletnicirea lui, ca un chirurg aplecat asupra unui pacient anesteziat, dezgolind motorul spre inima lui tare, metalică. Fusese un motor excelent la vremea lui, produsul unei fabrici de undeva, tare departe - un motor devotat, cu personalitate. Toate motoarele din ziua de azi păreau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scriu un roman în care pacienții Stabilimentului se vor ridica împotriva medicilor, internându-i, tratându-i, operându-i; Directorul, Medicul șef, Anestezistul și Autopsierul vor primi medicația de la un schizofrenic. Redactorul fițuicii cu circuit intern CAP LIMPEDE, un criminal ajuns chirurg, va fi în grija unui hidrocefal. Se vor produce transferuri de personalitate; nu se va mai ști care sunt nebunii dintâi și care cei de pe urmă; nici un personaj nu va fi inventat, doar evenimentele: nu va scăpa nimeni!” Vei încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Rareori omul iese din transa numerelor; dacă se întâmplă să rămână pe dinafară, singur și-a închis ușa în nas; din lașitate sau din frică și-a închis ușa. Se rupe omul de blestemul ombilicului-ștreang de dragul unei pseudo-libertăți ca un chirurg care-și amputează ambele mâini numai să-și usuce îmbrățișarea. Conștient, subconștient, inconștient, dimensiuni pentru oameni cu suflete cauterizate. 13. Era îngerul său albastru. Cămașa albastră cu mânecuțe suflecate marea împăturită la țărm, sarafanul albastru aripi pătate cu zbor, bentița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în roata norocului și să te lepezi de toți sfinții, așa cum s-au lepădat în biserică ursitoarele de satana. Să renunți îți vine la propria voință, să o calci în picioare ca pe o ultimă țigară înainte de a-ți înfige chirurgul bisturiul în plămâni, înainte de a secționa aerul pe din două (cel inspirat în cimitire nu-ți aparține). De la o vreme, trâmbiță moartea în vene. Tu le desfaci cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi singur, pune-ți un pampers în jurul sufletului, nefericirea înfundă venele munților, nefericirea pavează aleile cu sare cubică. În mănăstire, liturghia operație reușită: după 6 ore de rugăciune, unul câte unul, călugării, parcă externați din ambulatoriu, pășeau vioi. Părintele Ioan, chirurgul numărul 1, le scotea dracii din inimă ca pe niște schije de obuz. A doua zi, în aceeași atmosferă de front rupt începea slujba. Durerea transfigura virtuțile, egoismul mântuirii rodea ca o carie. Se spune că boala aduce la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ambulanțelor. Nici unul dintre aceștia nu avea să moară pe drum, ba chiat toți aveau să dezmintă cele mai pesimiste prognosticuri medicale, Amărâtul ăsta nu are nici o șansă, nici nu merită să-mi pierd timpul și să-l operez, Îi spunea chirurgul infirmierei În timp ce aceasta Îi potrivea masca pe față. Realmente, poate cu o zi Înainte n-ar fi existat salvare pentru amărât, dar era limpede că victima refuza să moară În acea zi. Și ceea ce se Întâmpla aici, se Întâmpla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu m-a ascultat, caracterul său nu e la înălțimea talentului pe care-l are. Este despărțit de soție și știu că are un fiu adolescent, cam de vârsta ta. Nu era de gardă, ar fi putut să refuze, nici unui chirurg nu-i face plăcere să opereze ruda unui coleg. Dar el s-a aruncat într-un taxi și, ca să ajungă mai repede, a coborât în mijlocul străzii, a traversat pe jos printre mașini, prin ploaie. Nu știu dacă eu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
coridor, două uși, coma. Mă întreb dacă se poate trece dincolo de închisoarea acestei distanțe, dacă poate fi ea imaginată protectivă ca un confesional, și dacă pot, pe petele dansânde ale podelei, să-ți cer o audiență, fetița mea. Sunt un chirurg, un om care a învățat să despartă, să separe partea sănătoasă de cea bolnavă, am salvat multe vieți, dar nu pe a mea, Angela. Locuim de cincisprezece ani în aceeași casă. Îmi cunoști mirosul, mersul, felul în care ating lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tată oarecare, unul dintre acei bărbați plini de încredere care se se dau pe mâinile unui halat alb și apoi se retrag ca în fața unei veșmânt sacru. Dar nu pot să mă prefac că nu știu ce puțină influență are voința unui chirurg bun în fața împlinirii unui destin. Mâinile unui om sunt legate de pământ, fetița mea, Dumnezeu, dacă există, se află în spatele nostru. Știi, comoara mea, nu intru din pudoare. Pentru că dacă o să pleci, nu vreau să fi asistat la ultimele bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mâini de gumă, nu ale mele, și totuși atât de ale mele, candide cârlige în lumea în care mă afișez ca un binefăcător. Bisturiul electric. Cauterizarea vaselor. Sunt încă afară, mă așteaptă. O să mă oprească așa îmbrăcat în halatul de chirurg, ce mod ridicol de a fi arestat. Pensă Kocher. Tampoane. Îmi lasă timp pentru regrete, iată de ce nu m-au prins mai înainte, pentru a-mi lăsa acest timp negru. Din răutate. Da, era acolo, în camera aceea, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
conving că nu se întâmplase nimic? Atunci când vreau, știu cum să înduplec un suflet fragil. Puteam să-i cer scuze, să-i ofer bani. Puteam s-o ucid. De ce n-am ucis-o? Pentru că nu sunt un asasin. Asasinii ucid. Chirurgii violează. Pensete vasculare. Aspirator. M-a denunțat, și-a luat sacul patchwork și s-a dus la comisariatul de cartier. Mi se părea că o văd cum își face curaj rozându-și unghiile, într-una din camerele acelea care miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar putea crede cineva? Și acum o pocneam peste față, capul ei de rafie se clătina. Mă vor crede pe mine, cu siguranță. Polițiștii îmi vor cere scuze, le voi da o carte de vizită. E bine să cunoști un chirurg. Tampoane. Bărbatul cu buzele negre are fața cuiva care suferă cu ficatul. Voi fi mărinimos. Voi ridica receptorul, voi face numărul de interior a doi colegi pentru un check-up complet, sărind peste lungile liste de așteptare, cum fac doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se deapănă în timp și ne lasă timp pentru toate. Adele, în seara aceea, departe de viitorul ei, își scutura capul și-și arăta unul după altul cerceii în formă de vârf de săgeată care-i împodobeau urechile. — Vino aici, chirurgule! îmi strigă. Am trecut cu privirea peste zidul de capete pe care-l aveam în față și am întâlnit pentru o clipă ochii mamei tale. Și ea trebuie să fi fost cu cel puțin un pahar dincolo de limită, ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a mâncat un șoarece... M-am apropiat de animal. Se lăsă palpat fără greutate, întinzându-se pe spate și deschizându-și labele. Gemu ușor, când am atins o regiune mai dureroasă. Nu are nimic, e suficient un dezinfectant. — Ești doctor? — Chirurg. Picioarele ei se aflau la câțiva centimetri de mine. Le-am deschis cu greu. I-am sărutat coapsele extrem de albe, aproape albastre. Mi-am vârât capul între ele, erau reci chiar dacă transpirau. Italia se aplecă gâfâind deasupra mea. Îmi simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dulciuri, apoi se îndepărtează. Manlio se așază din nou lângă mine, pune mâna pe bricheta de aur. — De departe era vulgară, de aproape însă e urâtă. Ea stă pe pat. Răsfoiește un pliant al hotelului. — Cine era bădăranul ăla? — Un chirurg ginecolog bădăran. Am mâncat bine, am băut bine, am chef să fac dragoste. Dar Italia rămâne prea mult timp în baie și când iese nu vine în pat, ia scaunul și se așază lângă fereastră, privește curtea interioară, are chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu te voi lăsa să te duci. I-am promis-o mamei tale. A plecat acum. Înainte de a se urca în avion, m-a sunat din nou. „Te rog, Timo, salveaz-o...“, a hohotit în receptor. Nu știe că pentru un chirurg iubirea este o contraindicație. Nu știe nimic despre meseria mea. O sperie gândul că vă mângâi cu aceleași mâini cu care spintec oamenii. Și totuși, am văzut sub aceste mâini lucruri de ceasornicar sângeros, am auzit zvâcnituri care nu proveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lujere, să vândă flori cine știe cui. Unui amant, cuiva care merge la cimitir, cuiva care a avut de curând un copil. Unde ai făcut avort? — La țigani. — Ești nebună... Trebuie să vii la spital. — Nu-mi plac spitalele. Nu-ți plac chirurgii, m-am gândit, și am prins-o de încheietura mâinii. — Trebuie să vii cu mine. — Lasă-mă, mă simt bine. Mi-a respins mâna. Nu mai eram bărbatul ei. Mâna mea era mâna nimănui. Avea din nou chipul împietrit, golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă caută cu mâna, o strânge pe a mea. Infirmiera aleargă împingând targa, eu abia reușesc să țin mâna Elsei. Înainte de a intra în sală, șoptește vlăguită: — Ești sigur că vrei să asiști? De fapt, nu sunt deloc sigur. Sunt chirurg, și totuși mi-e frică să nu leșin. M-a impresionat teribil să văd ghemotocul acela negru, între sânge și sexul epilat al soției mele. Aș rămâne bucuros afară, mă sperie povestea asta poetică și violentă în același timp, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de gardă, un bărbat între două vârste, cu o barbă zbârlită care se întindea până sub ochelari. Tocmai îi injectam antibioticul Italiei. — Cine sunteți dumneavoastră? întrebă cu vocea încleiată a celui care a trecut brusc de la somn la trezie. — Un chirurg, am spus, fără să mă întorc măcar. Monitorul ecografului era în funcțiune. — Ce are? întrebă. Nu i-am răspuns. Apăsam sonda pe abdomenul Italiei cu ochii țintă pe monitor, dar nu reușeam să văd nimic. Acum în jurul meu toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai zicem de fondul ei de întreținere substanțial — se îndrepta spre găsirea unui soț potrivit. Dacă era atentă, nu vor afla niciodată de jerpelitul ăla de rocker englez care locuia într-un bloc fără lift în East Village sau de chirurgul sexy care avea cabinet în Manhattan, o soție și copii în Greenwich. Dacă va avea grijă, nici măcar n-or să se prindă de povestea cu izraelianul ăla superb care zicea că e funcționar la ambasada Israelului, dar care, Adriana era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu îl făcea să arate bătrân, ci mai distins. La fel și ridurile adânci de pe frunte, din jurul gurii și al ochilor — îți dădeau impresia de înțelepciune și experiență de viață, nicidecum că ar fi o problemă ce trebuie rezolvată la chirurgul estetician cu prima ocazie. Până și puloverul de pe el — o jachetă bleumarin veche de treizeci de ani, cu petece din piele la coate și nasturi din lemn — părea cumva mai inteligent decât puloverele pe care le poartă majoritatea bărbaților în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Desigur, n-au mai părut așa perfecte când unul s-a spart patru luni mai târziu, iar Emmy a trebuit să o ducă pe Adriana la urgență și să stea cu ea toată noaptea cât au așteptat să vină un chirurg plastician să-i reconstruiască sânul stâng care se dezumflase. Dar acum? Înlocuirea soluției saline cu silicon a fost o decizie bună — chiar dacă asta a însemnat alte patru zile și nopți în care Emmy a trebuit să-și îngrijească prietena. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
frumos, nu încape îndoială, dar cât de frumos ar mai fi el dacă n-ar mai avea de lucru vreo cinci ani și ar trăi în vreun cămin de actori în West Hollywood? Fără îndoială că îi plăcuse foarte mult chirurgul din Greenwhich și spionul israelian și tipul din fraternitatea Dartmouth. Se bucurase de fiecare dintre ei și, la drept vorbind, de nenumărați alții. Dar asta era înainte, pe vremea când era doar un copil, nu o femeie matură cu dorințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]