4,545 matches
-
Bruce să cânte la chitară baș și și-a dezvoltat abilitățile cântând în albumele '1999" al lui Prince și "Damaged" de la Black Flag. Duff McKgan a declarat că a fost membrul a 31 de trupe din Seattle cântând la tobe, chitară și baș, desi admite că în unele a cântat doar o dată la petreceri. În 1979, la 15 ani, McKagan a format trupa punk, The Vans, în care a cântat la baș; aceștia au lansat single-ul "School Jerks" în 1980
Duff McKagan () [Corola-website/Science/324806_a_326135]
-
a cântat doar o dată la petreceri. În 1979, la 15 ani, McKagan a format trupa punk, The Vans, în care a cântat la baș; aceștia au lansat single-ul "School Jerks" în 1980. În acest timp, el a cântat la chitară în trupa The Living, care a deschis show-uri pentru trupe precum Hüsker Dü și D.O.A.. În 1980, Mckagan s-a alăturat trupei Fastbacks la percuție. El a apărut în single-ul lor de debut "It's Your
Duff McKagan () [Corola-website/Science/324806_a_326135]
-
declanșează brusc inspirația și începe să-și aducă aminte notele piesei muzicale, pe care colegii lui le notează rapid pe un carnețel. Pe măsură ce timpul trece, relațiile dintre adolescenți suferă o serie de suișuri și coborâșuri. Radu este auzind cântând la chitară, iar Dana îi spune lui Mihai să-l aducă în formație pentru că este mai bun decât Adrian. Nedorind să-l înlocuiască pe Adrian, Mihai se ceartă cu Dana și se despart, fata acuzându-și prietenul de egoism. Ionică este gelos
Liceenii Rock'n'Roll () [Corola-website/Science/323774_a_325103]
-
Proșkin). În anii 1960, Artemiev a compus șase lucrări pentru ANS, printre care "Mozaic" (1967) și "Douăsprezece priviri asupra lumii sunetului, variațiuni pe un singur timbru" (1969). În anii 1970, integrează în compozițiile electronice și instrumente împrumutate din genul rock (chitara electrică, bateria), iar din 1974 lucrează cu un nou sintetizator - Synthi-100. Doi ani mai târziu, înregistrează adaptări electronice din muzică de Claude Debussy și Serghei Prokofiev (lansate pe disc în 1980, la casa de discuri Melodia). Cu ocazia organizării Jocurilor Olimpice
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
contract pentru încă două albume cu Avantgarde Music la sfârșitul anului 1998. Rezultatul noii colaborări a fost reușitul album Satanica, în care sunetul Black Metal a evoluat în Blackened Death Metal. Următorul album a fost Thelema.6. Masive părți de chitară și tobele precise, cu informații de la diferite surse, au arătat ca Behemoth aveau să ofere încă o dată ceva inovativ și variat, completate cu caracteristici fioroase de viteză și brutalitate. Thelema.6 a fost suportată de presă și media de pe tot
Behemoth () [Corola-website/Science/303794_a_305123]
-
Mama lui Clare lucra pentru o agenție de modeling, iar tatăl lui Richard importa mașini vintage din Statele Unite. Pattinson a studiat la Tower House School și la Harrodian School. Are două surori mai mari, Lizzy și Victoria. Robert cânta la chitară de la 5 ani, iar la pian de la 3.S-a implicat în teatru cu ajutorul Barnes Theatre Company. După ce a acumulat experiență în spatele scenei, s-a apucat de actorie. A captat atenția unui agent într-o piesă "Tess a D'Urbervilles
Robert Pattinson () [Corola-website/Science/310475_a_311804]
-
la sfârșitul anilor 1960 - începutul anilor 1970, în Marea Britanie și Statele Unite. Cu rădăcini în blues rock și psychedelic rock, formațiile care au creat genul heavy metal au dezvoltat un sunet gros, masiv, caracterizat de distorsiuni înalt amplificate, pasaje solo de chitară extinse, beat-uri accentuate, si intensitate generală. Versurile și stilurile de interpretare ale heavy metalului sunt adesea asociate cu masculinitatea, agresivitatea și machismo. Primele formații heavy metal, ca Led Zeppelin, Deep Purple și Black Sabbath au atras audiențe mari, deși
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
și simplu metal-ul este o specie a rockului care s-a dezvoltat între anii 1960-1970. Având originile în blues-rock și rock psihedelic, trupele care au definit heavy metal-ul au dezvoltat un stil dur, cu solo-uri rapide de chitară. Allmusic declară că "dintre toate formele rock&roll-ului, heavy metal-ul atinge extremele teatralității și ale volumului". Se bazează pe tipare clasice, starea de tensiune artificială fiind creată de repetarea obsedanta a riff-urilor (interpretate la octava de chitare și de
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
rapide de chitară. Allmusic declară că "dintre toate formele rock&roll-ului, heavy metal-ul atinge extremele teatralității și ale volumului". Se bazează pe tipare clasice, starea de tensiune artificială fiind creată de repetarea obsedanta a riff-urilor (interpretate la octava de chitare și de bass) și de forma muzicală construită din măsuri binare (doi timpi egali și exagerat accentuați de baterie). Sunetul este dominat de chitarele electrice care abundă de efecte, vocea este în forță și apelează în special la registrul acut
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
clasice, starea de tensiune artificială fiind creată de repetarea obsedanta a riff-urilor (interpretate la octava de chitare și de bass) și de forma muzicală construită din măsuri binare (doi timpi egali și exagerat accentuați de baterie). Sunetul este dominat de chitarele electrice care abundă de efecte, vocea este în forță și apelează în special la registrul acut. Pe parcursul evoluției genului, primele trupe de heavy, cum ar fi Led Zeppelin sau Black Sabbath atrăgeau mulți fani dar deopotrivă critici aspre. La mijlocul anilor
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
care era latura mai întunecată a metalului din anii '80, a început odată cu trupe de Thrash Metal precum Metallica, Megadeth, Anthrax, Slayer, si Saver Tiger care duceau metalul la extreme, stilul de cântat fiind dur, cu vocea groasă, riff-uri de chitară rapide și agresive, iar cele mai comune teme în melodii erau războiul, moartea, politică și declinul societății. Thrash Metalul a avut mult succes și mulți fani, și încă are, însă nu era la fel de popular precum Glam Metal-ul. Thrash Metalul
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
Mercyful Fâțe, Hellhammer, Celtic Frost și Bathory. Până la sfârșitul deceniului, ștacheta a fost preluată de scenă norvegiană, reprezentată de formații precum Mayhem și Burzum. Genul diferă considerabilă că stil muzical și ca mod de productie față de celelalte, fiindu-i caracteristice chitarele extrem de distorsionate, „tmosfera aîntunecată” și înregistrarea de proastă calitate, cu elemente ambientale sau cu sunete pe fundal. Temele legate de satanism sunt des întâlnite în black metal, deși multe dintre formații se inspiră mai degrabă din pagânism, promovând valorile
Heavy metal () [Corola-website/Science/303563_a_304892]
-
și a revenit la dark ambient. În mai 2013 a fost lansat albumul Sôl austan, Mâni vestan, iar în iunie 2014 a fost lansat albumul The Ways of Yore. Muzica lui Burzum include elemente caracteristice black metal-ului: tremolo la chitară ( aceeași notă este cântată într-o succesiune rapidă), bas dublu la baterie (se folosesc două tobe bas, fiecare cu pedala ei sau o singură tobă bas cu două pedale) și versuri cântate într-o manieră brutală. Melodiile sunt caracterizate de
Burzum () [Corola-website/Science/302167_a_303496]
-
când a încheiat un contract cu casa de discuri Sun din Memphis. A fost un artist fără precedent, influența să asupra muzicii rock and roll simțindu-se până în zilele noastre, în special prin compozițiile sale rafinate și interpretarea să la chitară. Cea mai cunoscută piesă semnată de este "Blue Suede Shoes". Conform spuselor lui Charlie Daniels, „piesele lui Carl Perkins personificau era rockabilly, iar sound-ul Carl Perkins personifica sound-ul rockabilly mai mult decât a reușit oricine implicat în acest stil, pentru că
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
de 6 ani. În serile de sâmbătă, el asculta la radio împreună cu tatăl sau muzică de la Grand Ole Opry. Reprezentațiile emise de către Roy Acuff la Opry, l-au inspirat puternic pe Perkins, determinându-l să-i ceară părinților lui o chitară. Pentru că nu și-au putut permite o chitară adevărată, tatăl lui Perkins a improvizat o chitară dintr-o cutie de trabucuri și o coadă de matură. Carl a început să învețe cum să cânte la chitară mai mult printr-un
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
asculta la radio împreună cu tatăl sau muzică de la Grand Ole Opry. Reprezentațiile emise de către Roy Acuff la Opry, l-au inspirat puternic pe Perkins, determinându-l să-i ceară părinților lui o chitară. Pentru că nu și-au putut permite o chitară adevărată, tatăl lui Perkins a improvizat o chitară dintr-o cutie de trabucuri și o coadă de matură. Carl a început să învețe cum să cânte la chitară mai mult printr-un coleg de pe câmp, numit John Westbrook, care ulterior
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
Grand Ole Opry. Reprezentațiile emise de către Roy Acuff la Opry, l-au inspirat puternic pe Perkins, determinându-l să-i ceară părinților lui o chitară. Pentru că nu și-au putut permite o chitară adevărată, tatăl lui Perkins a improvizat o chitară dintr-o cutie de trabucuri și o coadă de matură. Carl a început să învețe cum să cânte la chitară mai mult printr-un coleg de pe câmp, numit John Westbrook, care ulterior i-a devenit prieten. “Unchiul John” cum îl
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
ceară părinților lui o chitară. Pentru că nu și-au putut permite o chitară adevărată, tatăl lui Perkins a improvizat o chitară dintr-o cutie de trabucuri și o coadă de matură. Carl a început să învețe cum să cânte la chitară mai mult printr-un coleg de pe câmp, numit John Westbrook, care ulterior i-a devenit prieten. “Unchiul John” cum îl numea Carl, era un afro-american în vârstă de 60 de ani, care obișnuia să cânte blues și gospel la vechea
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
mult printr-un coleg de pe câmp, numit John Westbrook, care ulterior i-a devenit prieten. “Unchiul John” cum îl numea Carl, era un afro-american în vârstă de 60 de ani, care obișnuia să cânte blues și gospel la vechea să chitară acustică. “Unchiul John” l-a sfătuit pe Carl, ca atunci când cântă, să “se apropie de chitară. Poți să simți cum alunecă pe corzi, intrându-ți în minte și apoi în suflet. Poți să o simți. Las-o să vibreze.” Pentru că
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
John” cum îl numea Carl, era un afro-american în vârstă de 60 de ani, care obișnuia să cânte blues și gospel la vechea să chitară acustică. “Unchiul John” l-a sfătuit pe Carl, ca atunci când cântă, să “se apropie de chitară. Poți să simți cum alunecă pe corzi, intrându-ți în minte și apoi în suflet. Poți să o simți. Las-o să vibreze.” Pentru că Perkins nu și-a permis corzi noi, când cele vechi s-au rupt, le-a legat
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
Two. Un alt hit regional aparținând lui Perkins, a fost “Gone Gone Gone”, lansat în octombrie 1955, de către studioul de înregistrări Sun. A fost acompaniat de către Let The Juke Box Keep On Playing, completat cu vioară, linie bass western boogie, chitară electrică și voce. În aceeași toamnă a anului 1955, Perkins a compus cântecul "Blue Suede Shoes". El s-a inspirat dintr-un incident la o seară dansanta honky-tonk, când unul dintre dansatori a devenit agasant față de partenera, pentru că i-a
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
tur au fost Chuck Berry, Frankie Lymon și The Teenagers. Cand Perkins și trupa să au apărut pe scenă în Columbia , South Carolina, Carl a fost consternat să vadă un adolescent sângerând, fiind presat de mulțime. În timpul primei pauze la chitară a piesei “Honey Don’ț”, au fost luați de pe scenă și duși într-o cabina liberă, fiind protejați de o linie dublă de poliție. Carl a afirmat: “ A fost periculos. Mulți copii au fost răniți. A fost multă zarva, nebunie
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
albulmul Maverick o preluare după “Dixie Friend”. Aceeași piesă a fost preluată și de The Kentucky Headhunters, precum și de Keith de Groot pe un album din 1968, intitulat No Introduction Necesary, album ce l-a avut pe Jimmy Page la chitară principala și pe John Paul Jones la chitară bass. În aceeași zi în care piesă “Matchbox” a fost înregistrată, Elvis Presley a vizitat studioul. Alături de Johnny Cash (ce a plecat înainte că sesiunea să se fi terminat), Perkins, Jerry Lee
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
piesă a fost preluată și de The Kentucky Headhunters, precum și de Keith de Groot pe un album din 1968, intitulat No Introduction Necesary, album ce l-a avut pe Jimmy Page la chitară principala și pe John Paul Jones la chitară bass. În aceeași zi în care piesă “Matchbox” a fost înregistrată, Elvis Presley a vizitat studioul. Alături de Johnny Cash (ce a plecat înainte că sesiunea să se fi terminat), Perkins, Jerry Lee Lewis și Presley au petrecut mai mult de
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
împreună cu Chuck Berry și Eric Burton, iar The Animals i-au acompaniat. În ultima noapte din turneu, Perkins a participat la o petrecere care s-a dovedit a fi în numele lui, petrecerea sfârșindu-se prin a împărtăși istorioare, cântând la chitară precum și la voce, înconjurat de The Beatles (John, Paul, George și Ringo), care la momentul respectiv era cea mai cunoscută trupa din lume. Ringo l-a întrebat pe Carl dacă poate să preia piesă “Honey Don’ț”. Carl a răspuns
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]