3,278 matches
-
este un sport de iarnă olimpic, de echipă, care se joacă cu crose și un puc. Termenul de hochei, cu origini medievale, este disputat de către francezi și englezi. În Bretonia, "hoquet" însemnau bucățile de lemn răsucite la capat purtate de către ciobani. Similar, în Anglia, termenul de "hook" ar putea să fie strămoșul hocheiului de azi. O rudimentara formă de hochei a fost atestata în secolul XVII în Olanda, unde un grup de oameni, pe patine, se jucau cu un mic disc
Hochei pe gheață () [Corola-website/Science/300527_a_301856]
-
locuri se afla o pădure nesfârșită de fag. Doar două trei poiene, pe de o parte și pe alta a văii, făceau loc soarelui să străpungă această întunecime sălbatică. În aceste poiene, fugiți de lume, se adăpostiseră de mult doi ciobani, cu nume luate din pădure. Lupu, pe o parte a văii, unde astăzi este așezat un sătuc, numit ca și pârâiașul ce-l străbate, Larga, și Ursu, pe cealaltă parte, ce se înfundă între Coasta Teleki și Curmătura Runcului. Acești
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
cu nume luate din pădure. Lupu, pe o parte a văii, unde astăzi este așezat un sătuc, numit ca și pârâiașul ce-l străbate, Larga, și Ursu, pe cealaltă parte, ce se înfundă între Coasta Teleki și Curmătura Runcului. Acești ciobani erau tulburați de oamenii din lume doar de două ori pe an: toamna când venea alaiul domnesc la vânătoare și primăvara când veneau doi-trei călugări să le sfințească stâna. Domnii de la Gurghiu invitau în aceste locuri unice, vânători vestiți, de la
Glăjărie, Mureș () [Corola-website/Science/300580_a_301909]
-
alaiul pleacă chemat de sunetul unui „bucin”. Însurații și nevestele formează cete mixte de colindători și își colindă neamurile, prietenii și preotul satului. Poezia colinzilor este cu precădere religioasă, cântând Nașterea și Botezul Domnului, mai ales fiind o localitate de ciobani și păstori, existând și o temă laică a celor „trei păstori” care uneori împletesc cunună de flori, dar alteori se împart în taberele motivul mioritic. Indiferent de caracterul religios sau laic al poeziilor colinzilor, acestea sunt închinate gazdei și se
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
diferențiala. Săticul este cunoscut de localnici ca având trei zone distincte: "Cojocaru", lângă Valea lui Ivan, "Săticul de Sus" între valea Largă și Valea Clăbucetului și "Săticul de Jos" între valea Clăbucetului și Valea Jugii. Inițial era un sat de ciobani, chiar un sătic, acum se întinde pe circa vreo 10 km, aici aflându-se multe locuri de cazare foarte bune, deoarece acest loc nu este bine cunoscut. Aici vin turiști fideli, ce cunosc bine muntele întrucât este un loc foarte
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
au distrus fără nici o urmă în războiul din 1914-1918. Până în anul 1848, an de frământări sociale, satul Poiana Sărată era compus numai din români; unguri dacă erau câțiva care s-au strecurat ca argați la românii mai înstăriți, alții ca ciobani în munți și o parte angajați pe lângă funcționarii de la vamă. În anii 1847-1853 datorită atenției guvernului imperial de la Viena s-a construit de către un detașament de pionieri austrieci șoseaua între Brețcu și Poiana Sărată, prelungită până la capătul satului Hârja. Apoi
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
animalele seara și dimineața, iar apoi coborau în sat. În lunile iunie - iulie, cca. 3 - 6 săptămâni, atât turmele de oi cât și vacile, boii, caii, erau urcate pe muntele Dealul Mare, sub vârful Tulișa, deasupra localității Uricani. Acolo rămâneau ciobani la „stâne" și împreună cu unii membri ai familiilor proprietare ale animalelor. Ciobanii plătiți sau proprietarii, care făceau de serviciu cu rândul, păzeau oile care se adunau în 3-4 „strungi" (turme) între 100-200 de capete. Proprietarii de oi participau la operațiile
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
iulie, cca. 3 - 6 săptămâni, atât turmele de oi cât și vacile, boii, caii, erau urcate pe muntele Dealul Mare, sub vârful Tulișa, deasupra localității Uricani. Acolo rămâneau ciobani la „stâne" și împreună cu unii membri ai familiilor proprietare ale animalelor. Ciobanii plătiți sau proprietarii, care făceau de serviciu cu rândul, păzeau oile care se adunau în 3-4 „strungi" (turme) între 100-200 de capete. Proprietarii de oi participau la operațiile de adunat a laptelui și la prepararea („facerii") brânzei telemea, oile fiind
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
la scoala Radomirești 6 elevi iar la scoala Holt frecventează cursurile 21 de copii. După cum spun bătrânii, sătul Letea-Veche a luat ființă cam prin 1870, când în depresiunea dintre râurile Siret și Bistrița au venit cu oile la iernat niște ciobani din localitatea Letca-Veche din Ardeal (actual jud. Covasna) s-au stabilit cu timpul aici și și-au întemeiat familii. Această așezare a luat denumirea de Letea-Veche, denumire asemănătoare cu cea din Ardeal. Despre existența celorlalte sate există date mai vechi
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
Vlașca de azi. Există două ipoteze ale formării Cașinului nou care implică popularea și a malului stâng al râului până la poalele dealului Lada. Teoria I: Se spune din legendă bătrânească, faptul că prin secolul XV - XVI sosesc în Cașin patru ciobani mocani cu turmele lor. Fiecare căutându-și locul pe moșia Cașinului, au tăiat pădurea deasă ce au găsit-o și au făcut case pe loc. Apa limpede și rece ca la munte, mulțimea izvoarelor, mulțimea potențialelor pășuni după despădurire, toate
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
moșia Cașinului, au tăiat pădurea deasă ce au găsit-o și au făcut case pe loc. Apa limpede și rece ca la munte, mulțimea izvoarelor, mulțimea potențialelor pășuni după despădurire, toate acestea au fost un temei statornic pentru ca cei 4 ciobani să se stabilească pe valea Cașinului in vecinătatea satului Stănești. Împreună cu aceștia, au mai fost și alții care au rămas care la Bâlca, care la Soveja și care la Hârja, de aceea aceste comune seamănă întru port, tradiții, nume de
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Cașinului in vecinătatea satului Stănești. Împreună cu aceștia, au mai fost și alții care au rămas care la Bâlca, care la Soveja și care la Hârja, de aceea aceste comune seamănă întru port, tradiții, nume de familii, etc. Se crede că ciobanii au venit din Transilvania și Muntenia. Teoria II: Gheorghe Ștefan, logofăt al domnitorului Vasile Lupu și domnitor la rândul lui din 1643 până în 1658, deținea mari moșii: pe valea Siretului (Răcăciuni, Sascut, Valea Seacă, etc), pe valea Trotușului (Bogdana, Cașen
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
dau rod mult și se dezvoltă foarte bine. Locuitorii comunei Cașin, încă din cele mai vechi timpuri, au muncit atât ca agricultori cât și ca crescători de animale datorită pământurilor moșiei Cașin și a obârșiei locuitorilor care la origine erau ciobani bârsani și mocani. Țăranii lucrau pământurile agricole producând în special porumb, care era necesar oamenilor, lucerna care era necesara cailor, și alte cereale, ovăz, grâu, orz, precum și cartofi. Ca îngrășământ ei foloseau bălegarul de cal căci sporea mult rodnicia pământului
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și prin casele cășiunenilor. Înafară de aceste mărfuri, se mai aduceau vagoane de lână de la Botoșani și Dorohoiu, burdufuri mari de brânză, cașcavalul afumat, brânză bătută în coajă de brad, păpuși de caș afumate, aduse mai ales de la munte de ciobanii din Brețcu. Tot în iarmaroc se vindeau și o mulțime de mărfuri casnice: ițari, cergi, cioareci, cojoace, căciuli, cămăși de cânepă tărănești, valuri de pânză de cânepă și bumbac lucrate la Cașin și prin alte sate din cuprinsul județului Bacău
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
numele Bisovca datează din 5 februarie 1522, când domnitorul Țării Românești Radu de la Afumați a dat în stăpânire printr-un hrisov o suprafață importantă lui Neagu: Mai târziu, în intervalul 1 septembrie 1551-2 iunie 1552, domnitorul Mircea al V-lea Ciobanul dădea printr-un hrisov lui Tatul: În secolele al XVI-lea-al XVII-lea, pe hotarul actual al Bisocii, existau proprietăți boierești, mănăstirești, precum și oameni liberi. Nu se cunoaște precis care a fost întinderea Bisocii în primele două secole de după
Bisoca, Buzău () [Corola-website/Science/300794_a_302123]
-
comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală cu 45 de elevi (din care 10 fete). În același dicționar, se arată că satul Cochirleanca a apărut odată cu stabilirea în preajma anului 1830 a primului locuitor—Ion Găgeanu, un cioban venit aici de prin părțile Vișanilor și Jirlăului (județul Brăila). După zece ani, satul era deja închegat și era cunoscut sub numele de "Găgeanu" sau "Găgeni", de la numele fondatorului său. Numele de Cochirleni este, însă, menționat în secolul al XVII
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
aparținâne de Muzeul Județean Buzău, a fost deschisă în 1973. Unele dintre exponate au fost duse la Muzeul Chihlimbarului din Colți. Un alt obiectiv turistic din comună îl constituie biserica în piatră de la Aluniș, o biserică săpată în stâncă de ciobani din zonă în 1274, și care a funcționat ca mănăstire până în 1871, după care a devenit biserică ortodoxă a satului. Atestarea documentară a bisericii Aluniș datează din 1351. Tot lângă Aluniș se află niște așezări rupestre folosite în trecut drept
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
-se obținându-se făina. Crescătorii erau renumiți pentru numărul mare de oi și vite mari. Stânele erau constituite dintr-un număr mare de oi, între 500-1200 de oi și erau deservite de un baci, un păcurar șef, doi sau trei ciobani, un băiat care dădea oile la strungă numit și strungaș. Stânașul era acela care avea cele mai multe oi cu lapte asigurând totodată vasele la stână și ocupându-se de asigurarea pășunii peste vară, planificarea celor care își iau brânza, sare pentru
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
dădea oile la strungă numit și strungaș. Stânașul era acela care avea cele mai multe oi cu lapte asigurând totodată vasele la stână și ocupându-se de asigurarea pășunii peste vară, planificarea celor care își iau brânza, sare pentru oi și plata ciobanilor [sâmbria]. Gavrilă, Drăgan,[2008], Poienile Zăgrei-file de monografie-, Editura Mesagerul, Bistrița.
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
districtului bistrițean au fost recolonizați în jurul Rodnei, în schimbul populației germane și maghiare, care locuia aici. În următorii ani a avut loc o nouă colonizare de populație română la Aldorf. Acești noi locuitori au lucrat ca personal de serviciu și ca ciobani comunali. În anul 1944, după evacuarea populației germane din Aldorf, gospodăriile părăsite de aceștia au fost ocupate de coloniști români. De atunci, românii reprezintă aici majoritatea populației. Înainte de 1848, numai în anumite localități ardelene le era permis evreilor să-și
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
centrul satului, la o altitudine de circa 470 m . În trecut, datorită lemnului său prețios, întrebuințat la construcții și la confecționarea diferitelor obiecte de artizanat, numărul de exemplare a fost mult diminuat. La această reducere și-au adus contribuția și ciobanii care o tăiau deoarece cetina este otrăvitoare pentru oi, cât și procesele geomorfologice de versant(prăbușiri, surpări, alunecări) foarte frecvente în această zonă. Specia de tisă are tulpina dreaptă, ascendentă. Unele exemplare sunt ramificate și ajung până la 5-6 m înălțime
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
sunt ramificate și ajung până la 5-6 m înălțime, altele sunt însă mult mai mici. Suprafața rezervației este alcătuită din arboret tânăr. La marginea rezervației de tisă, pe izlazul Bolohani se găsește un exemplar de ienupăr care a fost schilodit de ciobani prin tăiere. Izolat, în pădure se mai află câteva exemplare de stejar sec. În prezent, în comuna Tudora funcționează trei școli cu 6 localuri amenajate corespunzător cerințelor actuale ale învățământului modern, cu 3 laboratoare de fizică și chimie, 2 laboratoare
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
D. Nicolau s-a stabilit că unele așezări din comună sunt din vremuri voievodale sau chiar prevoievodale, cum ar fi: Ungureni, Epureni, Durnești, Borzești, Plopeni, Dumeni și Tăutești. Din vremuri vechi, pe teritoriul actual al comunei Ungureni treceau cete de ciobani transilvăneni, care erau originari din părțile Bârsei și, deoarece veneau dinspre ținuturile stăpânite de unguri, li se spunea „ungureni”. Satul Ungureni este centrul de comună, purtând această denumire de peste 4 veacuri. În vechime, satul Ungureni a fost împărțit în: Plopenii
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
Se găsesc și rămășițe de stepă reprezentată de pajiști naturale precum și marginea drumurilor de-a lungul digurilor și canalelor de irigație. În pajiștele xerofile, speciile predominante sunt reprezentate prin graminee: negara, păiușurile stepice, pirul crestat, ovăzul sălbatic. Mai cresc traista ciobanului, troscotul, coada șoricelului, volbura, păpădia, pelinul, cimbrișorul, diferiți scaieți etc. Majoritatea acestor plante își dezvoltă ciclul evolutiv înaintea venirii perioadelor secetoase de la sfârșitul verii.</br> În mod spontan, pe dunele de nisip apare vegetația gresoneofilă reprezentată prin romaniță, laptele câinelui
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
perioada Primului Război Mondial, o parte dintre locuitorii satului au plecat în țară, adică în vechiul Regat, unde s-au îndeletnicit cu diferite munci: birjari în București, căruțași pe dubițele de pâine, iar o parte dintre ei se duceau ca baci și ciobani la turmele de oi din Dobrogea și Muntenia, unde prin forța împrejurărilor au abandonat portul mocănesc care reclama mai multă îngrijire și astfel au îmbrăcat costume din stofe de diferite culori, închise. Cele două etnii care trăiesc și se împacă
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]