4,383 matches
-
etichetări ale comunităților etnice, de exemplu). Stereotipul (stereotipismul), în general, este definit, în sens restrîns, ca repetarea mecanică a unei forme, ca urmare a lipsei de originalitate, prin care se banalizează exprimarea. Cu o accepție relativ similară circulă și termenii clișeu, șablon - repetarea mecanică, lipsită de interes și de spirit inventiv, a unui model. De la cuvîntul șablon s-au format derivatul șablonard cu sens adjectival, verbul a șabloniza, substantivele șablonism și șablonizare. În condițiile existenței mai multor cuvinte care se referă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se referă la realități apropiate prin conținut, funcție sau geneză, considerăm că sînt necesare unele distincții între accepțiile termenului stereotipie, pe de o parte, și că, pe de altă parte, se impun unele reevaluări ale raportului dintre noțiunile stereotip, clișeu și automatism, vehiculate în cerecetarea limbii. În sens larg, stereotipiile vizează tot ceea ce repetă, preia, multiplică un anumit tipar, rezultînd, în urma fenomenului de recurență, obiecte sau procese cu trăsături comune; din această perspectivă, studiul teoretic al limbii (dar și al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în general, în preluări intertextuale, generatoare de dialog între epoci și culturi. Mai mult, constituirea unor texte marcate de oralitate presupune și valorizarea unor fapte de limbă vorbită, la nivelul căreia se manifestă automatismele, ticurile verbale etc. Stereotipii de accesibilitate (clișee) Dacă în stilurile juridic-administrativ, științific și religios stereotipiile sînt structurante, prezența lor justificîndu-se prin formă, care trasează organizarea sui generis, dar și prin conținut, în stilul publicistic stereotipiile intră, în general, în categoria clișeelor de-structurante, a căror utilizare se datorează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ticurile verbale etc. Stereotipii de accesibilitate (clișee) Dacă în stilurile juridic-administrativ, științific și religios stereotipiile sînt structurante, prezența lor justificîndu-se prin formă, care trasează organizarea sui generis, dar și prin conținut, în stilul publicistic stereotipiile intră, în general, în categoria clișeelor de-structurante, a căror utilizare se datorează fie unei mode, fie unei finalități ideologice, și nu necesităților de expresie (în principal, la ora actuală, pe parcurs, pe mai departe etc.) cu admisibilitate gramaticală redusă, unele dintre ele, cum ar fi în cadrul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și dezagreabilă. Totuși stereotipiile de la nivelul stilului publicistic nu sînt afuncționale, pentru că ele au, așa cum afirmă Rodica Zafiu, "avantajul accesibilității, al maximei comodități, manifestate deopotrivă în producerea și în receptarea textului", ținînd de mijloacele utilizate în strategiile enunțiative. Reactualizînd problema clișeelor din presă, se poate constata că seria lor este astăzi mult diversificată, datorită registrelor diferite din care sînt extrase. De exemplu, apar frecvent în presa audio-video, dar și în presa scrisă formule ca: trebuie de știut, la modul, la modul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
natural, ca și concept etc., unele incorecte gramatical (ca și concept), altele, respinse de normă prin statutul lor lexical (pleonasme). Tot prin intermediul presei, care are și rolul de a populariza realizările științifice și tehnice sau anumite legi, s-au fixat clișee care conțin substantive convertite în adjective de tipul luptă antidrog, program anticriză, alarmă antifurt, și recent, lege anticorupție. Analizînd destinul unei combinații care în momentul creării avea caracter denotativ - pod de flori - devenită apoi simbol al apropierii dintre România și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
destinul unei combinații care în momentul creării avea caracter denotativ - pod de flori - devenită apoi simbol al apropierii dintre România și Basarabia, asistăm la transformarea ei, pe măsură ce relațiile diplomatice s-au răcit, într-o formă golită de semnificație, într-un clișeu lingvistic. În general, clișeul lingvistic atestă destinul inovațiilor cu valoare inițială expresivă, devenite prin uz frecvent defective de asemenea valoare și banalizate. Asistăm astăzi însă la o revalorizare a clișeelor, în sensul dobîndirii unor valori stilistice, prin intermediul destructurărilor în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în momentul creării avea caracter denotativ - pod de flori - devenită apoi simbol al apropierii dintre România și Basarabia, asistăm la transformarea ei, pe măsură ce relațiile diplomatice s-au răcit, într-o formă golită de semnificație, într-un clișeu lingvistic. În general, clișeul lingvistic atestă destinul inovațiilor cu valoare inițială expresivă, devenite prin uz frecvent defective de asemenea valoare și banalizate. Asistăm astăzi însă la o revalorizare a clișeelor, în sensul dobîndirii unor valori stilistice, prin intermediul destructurărilor în care sînt antrenate și care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au răcit, într-o formă golită de semnificație, într-un clișeu lingvistic. În general, clișeul lingvistic atestă destinul inovațiilor cu valoare inițială expresivă, devenite prin uz frecvent defective de asemenea valoare și banalizate. Asistăm astăzi însă la o revalorizare a clișeelor, în sensul dobîndirii unor valori stilistice, prin intermediul destructurărilor în care sînt antrenate și care aduc elementul inedit în discurs. Dacă limba de lemn este un discurs care se caracterizează în primul rînd printr-un abuz de clișee lingvistice, desemnarea fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o revalorizare a clișeelor, în sensul dobîndirii unor valori stilistice, prin intermediul destructurărilor în care sînt antrenate și care aduc elementul inedit în discurs. Dacă limba de lemn este un discurs care se caracterizează în primul rînd printr-un abuz de clișee lingvistice, desemnarea fiind anulată și implicit semnificația, pentru că se evocă numai o noțiune, dar nu se redă o realitate, atunci limba puterii este o limbă de lemn (difuzată prin comunicate de presă, declarații, luări de poziții etc.) destinată limitării sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se constată că se pot identifica atribute multiple ale fenomenului în discuție, din perspective de investigație diferite care nu trebuie să vizeze exclusiv aspectul normativ, ci să determine manierele în care recurențele își exercită funcțiile diversificate în procesul comunicării. V. clișeu, limbaj, stereotip, stil. COSERIU 1994; AMOSSY - HERSCHBERG PIERROT 1997; FILLOL 2000; ZAFIU 2001; DASCĂLU JINGA 2009. RN STILISTICĂ. Disciplină lingvistică și literară, apărută la începutul secolului al XX-lea (pe ruinele retoricii clasice, căzute în desuetudine), care studiază stilul. Ch.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subtilă prin simplul fapt că a trebuit să asiste îndeaproape la propria ratare... De altfel, la final, ea îi spune că în ciuda răului pe care i l-a făcut, măcar i-a dăruit ceva neprețuit: material pentru un roman. Toate clișeele imaginii de bad girl se strâng în micuța falsă chiliană, Lily. Este amestecul de cruzime și ingenuitate care îi vindea Madonnei albumele prin anii ’80. Are destinul tragic al starletei care e pedepsită în povești tabloidale pentru abuzul sexual. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
care îi vindea Madonnei albumele prin anii ’80. Are destinul tragic al starletei care e pedepsită în povești tabloidale pentru abuzul sexual. Și are un iubit naiv care înregistrează tot și scrie o carte. Llosa nu s-a ferit de clișeu, a lucrat cu locuri comune pentru a obține una dintre cele mai crude și rafinate relatări ale unei ratări erotice parabolice. A jonglat cu „caractere“ ale literaturii clasice, le-a reinterpretat, mi-a dat mie, de exemplu, plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cele mai crude și rafinate relatări ale unei ratări erotice parabolice. A jonglat cu „caractere“ ale literaturii clasice, le-a reinterpretat, mi-a dat mie, de exemplu, plăcerea de a face arheologie flaubertiană pe sub pielea unor personaje aparent pietrificate de clișeu. Un Llosa atipic, cu o strălucire stranie, cu un ritm și un nerv al scriiturii pe care nu le observam în romanele de peste 600 de pagini și cu un chef de joacă și de risc epic ieșit din comun. Mario
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
subtilă prin simplul fapt că a trebuit să asiste îndeaproape la propria ratare... De altfel, la final, ea îi spune că în ciuda răului pe care i l-a făcut, măcar i-a dăruit ceva neprețuit: material pentru un roman. Toate clișeele imaginii de bad girl se strâng în micuța falsă chiliană, Lily. Este amestecul de cruzime și ingenuitate care îi vindea Madonnei albumele prin anii ’80. Are destinul tragic al starletei care e pedepsită în povești tabloidale pentru abuzul sexual. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
care îi vindea Madonnei albumele prin anii ’80. Are destinul tragic al starletei care e pedepsită în povești tabloidale pentru abuzul sexual. Și are un iubit naiv care înregistrează tot și scrie o carte. Llosa nu s-a ferit de clișeu, a lucrat cu locuri comune pentru a obține una dintre cele mai crude și rafinate relatări ale unei ratări erotice parabolice. A jonglat cu „caractere“ ale literaturii clasice, le-a reinterpretat, mi-a dat mie, de exemplu, plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cele mai crude și rafinate relatări ale unei ratări erotice parabolice. A jonglat cu „caractere“ ale literaturii clasice, le-a reinterpretat, mi-a dat mie, de exemplu, plăcerea de a face arheologie flaubertiană pe sub pielea unor personaje aparent pietrificate de clișeu. Un Llosa atipic, cu o strălucire stranie, cu un ritm și un nerv al scriiturii pe care nu le observam în romanele de peste 600 de pagini și cu un chef de joacă și de risc epic ieșit din comun. Mario
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
șoptită, șovăitoare pe alocuri. Ce rostește însă e vizual, olfactiv, lipit de simțuri. În biroul său din rue Traversière, la care urci ca-ntr-un turn de fildeș, impactul vizual e imediat, tulburător: mâinile lui Kafka, fotografiate în gros plan, clișee încastrate în ecrane, ocupă un perete întreg. Ca și imaginile descrise în Bande à part, scrierea sa autobiografică, unde Marin Karmitz pare să înșface câte un tablou din propria viață, punându-l cititorului în față, abrupt, fără să-i judece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
fi traduse în limba franceză și publicate la Editura Non Lieu din Paris sub titlul Nimic despre Dracula. „Este o carte despre România“, susține Florin Lăzărescu. „Deși avem stiluri diferite, prozele noastre oferă o imagine de ansamblu despre România, dincolo de clișee.“ Volumul face parte din proiectul „Ferestre de hârtie“, realizat de Fundația Corona și finanțat de Ministerul Culturii și Cultelor, prin programul „Promocult 2007“. „Este de remarcat faptul că, pentru prima dată, Ministerul Culturii și Cultelor are un proiect prin care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
scos din rucsac o legătură cu usturoi. Nici nu bănuiam și nici nu-mi venea să cred explicația - amicului nostru îi era frică de o posibilă întâlnire cu Dracula... Mă tem că până și acum, la atâția ani după Revoluție, clișeele continuă să existe și nu pot fi evitate. Câți dintre români nu trăiesc încă obsesia asta că trebuie să avem grijă ce spunem „străinilor“ despre noi? Câți dintre germani încă mai cred că Dracula trăiește în România? POVEȘTI DE ADORMIT
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
meserie din România Am încercat la un moment dat să decid care mi s-ar părea cea mai grețoasă meserie din România de azi. Desigur, primele opțiuni au fost unele clasice. Gunoier, de exemplu. Doar că nu eram prea convins. Clișeul nu mai funcționează. E o profesie ca multe altele. Grea, da, dar nu grețoasă. Aș putea s-o fac liniștit. Când îi văd pe cei de la salubritate, cu mănuși, salopete, containere ecologice și mașini moderne, văd niște oameni ca oricare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Personajul a fost mai aproape de ce ești tu sau, dimpotrivă, un soi de provocare? Am gândit mai degrabă situația decât personajul, scos din context. Nu m-am gândit că ar trebui să fac o schimbare formală puternică. Poate e un clișeu ce spun acum, dar m-a interesat fondul, nu forma. Am luat drept complimente câteva întâmplări de la Cannes, când jurnaliștii au fost foarte surprinși să mă vadă. Eram altfel în realitate, imaginea din film și imaginea mea de acum erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ecouri palide de presă și, probabil, încasări la fel, al doilea roman a fost primit cu un entuziasm general și acceptat ca una dintre realizările remarcabile ale unei generații încă de pe atunci așteptate. I s-au aplicat la repezeală toate clișeele posibile legate de „proza tânără“ (s-a vorbit de mizerabilism, de cultul banalității și de resuscitarea „poveștii“, ca și cum toate astea ar fi avut vreo legătură cu romanul), iar Circul nostru... a rămas de atunci un exemplu de lucru bine făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
și cele sociale l-au contestat, ridiculizat și lovit în egală măsură. A fost transformat într-un simbol al suficienței meschine și al opacității la tot ceea ce va să însemne noutate. Și totuși, dacă gândim nițel mai profund, lăsând deoparte clișeele uzitate și uzate, vom realiza că burghezul, și nu altcineva, a dat până la urmă legitimitate tuturor acestor înnoiri. El a format publicul: nu țăranul îndârjit pe lotul lui de pământ și dând cu sapa-n cap oricui l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
propunere de concept multimedia, accentuează pierderea într-un spațiu-hățiș, care deconstruiește și înghite tot, care adâncește perspectiva scenică. Povești de familie, făcut tot la Paris, aduce în prim-plan teatralitatea convenției asumării de rol (copiii devin părinți și preiau toate clișeele autoritare) care propune o continuă transformare de tipologii. „A mânca“ e cea mai activă strategie de consumism intim și social În 69, identitatea e structura de rezistență și de permeabilitate din spectacol. Anunțul din ziar - căutarea bărbatului dispus să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]