7,569 matches
-
crede, atât de rapidă a fost schimbarea, că, deja la ieșirea din biserică, era singură, în mare doliu și își ferea de soare ochii înroșiți. Cele două zile se contopeau într-una singură - colorată de un cer strălucitor, însuflețită de clopote și de vântul de vară care accelera parcă și mai mult du-te-vino-ul invitaților. Iar adierea caldă lipea pe obrazul tinerei femei când vălul alb de mireasă, când vălul negru de văduvă. Mai târziu, timpul acela năstrușnic și-a reluat mersul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
galopul cailor, cu iataganele-n dinți, cu somuioguri aprinse În vârful sulițelor. Coborâți-mă repede... vin tătarii ! a strigat el a doua oară, dar copiii au luat-o la fugă spre sat, țipând: Tătarii... vin tătarii ! Au prins să bată clopotele de furtună. Oamenii apucau spre codru, ori Înșfăcau pari afumați la capăt, furcile, coasele și topoarele, gata de apărare. Pretutindeni s-auzeau țipetele copiilor și-ale femeilor: Tătarii!...vin tătarii!.. Și băteau mai tare III Tătarii năvăleau Într-o trâmbă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mai spune Ce nimănui în minte nu-i vine din senin. DRAGUL (Plecîndu-se să-i sărute fruntea, încet) Bodei, să vii pe-aicea, dar nu răspunde [-acuma], Să nu ieie [ei] seama... (Tare) D-acum, boieri, plecați. (Sună toaca și clopotele. Dragul își scoate coroana, Bogdan o închide, Toți își unesc (falten) mînile spre rugăciune. În urmă iese toți, afară de DRAGUL și BOGDAN) [SCENA III] DRAGUL, BOGDAN DRAGUL (privind la Bogdan, vorbește singur ) Să-mi ospătez vederea cu arătarea lui... Așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e păcat... copilă! Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și tot, când cu țărâna pe ea [au] coperit-o, Părea că lumea-i neagră și inima-mi se rupe Și în pământ alături doream să mă astupe; Când clopotul veciei plîngea-n a lui aramă Eu, rătăcit la minte, strigam: "Unde ești mamă? " Priveam în fundul gropii și lacrămi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu, Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Putna. S-au întîmplat minune Și nici mult nu cred încă să mai trăiască, Doamne. În miezul nopții astăzi s-auzi un cântec jalnic: Călugării treziți-s din negrele chilii, Biserica o văd ei că toată-i luminată, Iar vechiul clopot Buga, sună cu glas de-aramă, Părea cumcă la slujbă călugării îi cheamă. Ei pleacă, merg cu toții și intră-n sfântul chivot, Nici o lumină n-arde, dar parcă e-un apus De soare [---] *, mijeală de lumină. De-odată piere-acest senin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau în aer. Numai turnurile nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste spaimele aceste; Clocotea întreg orașul prins de spasmele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... se băgau ca dracul! Cine li s-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... Moarte, ce-n pustiul mării și-n deșerturi te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
marea [î]i supune valul Și în Aghia Sofia cu ovăz hrănit-au calul. Acum stă măreț și rece între suliți, între darde, Prin fereștile deschise vede-orașul care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție, Se preaumblă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec pin stîlpii-nalți ai scării Și prin țipătul mulțimii sună vuietele mării. * risipite Și pe frunți încoronate trec a calului copite. Sufletului plin de umbre tu dai liniștea uitării
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uliți, Peste crucile-nclinate sună jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot cu funii; Glas de clopot și bocire, lungul chinurilor vaier, Cu urlări de biruință se amestecă în aer; Plâns și gemet ce pătrunde prin urlarea * desfrânării Și prin zgomotul mulțimii sună valurile mării. Bolțile de la biserici ș-ale zidurilor creste Stăteau negre și tăcute peste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste. Mohamed dormea, ci visuri negre sufletu-i frămînt', {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crengi de brad; Galben, mândru și în moarte înainte-ne-l văzum Coperit cu crengi de dafin, de-al cădelnițelor fum; Se sfîrșise-acele cânturi, preoții-ncheiase ruga, Doar din când [în cînd] sunat-a jalnic și-ntr-o dungă Buga, Clopotul lui Ștefan-Vodă ce când vremile se schimbă Mișca pururea de sine, greu *, prorocitoarea limbă. " Toate vechile temeiuri și Moldova cea străbună O corabie pe mare bântuită de furtună, În primejdie credința și poporul, legea... totul... Mînile-nfrîngînd cerca-vom unde-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe apă? " 2260 Eram tineri pe atuncea, eram singuri, eram șapte, Noapte era-n toată lumea, și la Putna era noapte, Se sfârșise și prohodul, se-ncheiase de mult ruga, Doar suna adânc și dulce și din vreme-n vreme Buga, Clopotul lui Ștefan Vodă, ce când vremile se schimbă, Mișcă neatins de nime, rar, profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al morții jalnic vad, Cel din urmă din Mușatini sta întins pe crengi de brad, Tânăr... mândru și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oam]na și copilul. 4. Mitropolitul o consilie să puie venin. Ea toarnă tremurând pe când unul ține pumnalul dasupra ei. 5. Bea, simte moartea viind. Doamna-n spaimă. 6. Când moare boierii-l țin în sus ca să-i privească murind. Clopotul sună ***. {EminescuOpVIII 231} 2 [R Î S U L M U Ș A T I N I L O R] 2256 [LĂPUȘNEANU] Rîdea? Cum?.... [UN BOIER] Cum se râde. [LĂPUȘNEANU] Te-ntreb cum? [BOIERUL] Ca oricine, Numai și-nchidea ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alene, și-mi suna pe vântul sării Zborul stolului de paseri, glasul valurilor mării. 2260 Să ating cu fruntea numa grinda porții din Suceavă. * {EminescuOpVIII 232} 2277 Și, pe când urmam pe mare a singurătății cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor tale. 2276 Unde razele-și revarsă, de la creștet la picioare, Candela neadormită, de mormânt luminătoare. [REPLICI RĂZLEȚE] 1 2276 Om nu mare la făptură, dar voinic nevoie mare. 2 2282 Dacă inima-i vârtoasă, fie zidul cât de slab, Căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care-ar petrece în Moldova cu gând de-a se domni, una, și, a doua, li spune că îi invită la o comedie peste un ceas, care se va întîmpla în Curtea domnească și ei să vie când or auzi clopotele, ca să vadă totodată și pe fiul lui Mihai...... ei se retrag... Mira-i urmărește cu ochii și se bucură de tăcerea nopții, care crește din ce în ce, când deodată apare Miron. {EminescuOpVIII 240} SCENA Cu tot focul cu care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin șirul vorbelor lui știind că [ea] o să moară, că n-o să mai fie pentru el înduplecat de rugăciunile ei -" în sfârșit am găsit în lume visul meu" - el iese. Magdalina și Mira. Siluirea la omor. Toma dă semn de clopot. Clopotul s-aude. Boierii, Domnul și Magdalina - care aleargă lângă el cu țorțe - Miron care aleargă de ia pe Mira moartă-n brațele lui. - Scena cunoscută. * [ACTUL III] ACT III Scena din act[ul] ultim a lui Clavigo [MIRON-ȘTEFAN] O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șirul vorbelor lui știind că [ea] o să moară, că n-o să mai fie pentru el înduplecat de rugăciunile ei -" în sfârșit am găsit în lume visul meu" - el iese. Magdalina și Mira. Siluirea la omor. Toma dă semn de clopot. Clopotul s-aude. Boierii, Domnul și Magdalina - care aleargă lângă el cu țorțe - Miron care aleargă de ia pe Mira moartă-n brațele lui. - Scena cunoscută. * [ACTUL III] ACT III Scena din act[ul] ultim a lui Clavigo [MIRON-ȘTEFAN] O, ridicați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înțelege ființa sa despărțită de ființa ta. 2257 uniți ca noapte cu zi... căci zi cu zi nu s-ajnnge, neci noapte cu noapte, ci o noapte ș-o zi se zvârcolesc revoltate în strâmtul spațiu de 24 de bătăi a clopotelor, uniți ca o noapte c-o zi zburăm pe același timp. Soarele sub a cărui lumină se zvârcolesc pământurile pe care ziua cu lucrările sale dă loc nopței cu crimele sale - soarele, el stă neclintit și privește cu același ochi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oameni au ținut de soarta unui singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului Vezi acest om care abia merită să fie unul, ei bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă, de-a lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visători. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală) MUREȘANU Se zbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca moartea de puternic, ca secolul de lung? Cânți românimea, care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mărei rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (solemn) Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu, Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a curmezișul un trunchi răsturnat, putred, pe care M[ureșanu] șade visători. De tot în fund codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta se scoală M[ureșanu]). [MUREȘANU] Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. Lin stelele se-nhamă La carul lunei blonde. Prin vămile veciei Nici vremea nu le trece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O luntre cu vintrele ce spânzură, sumese. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos, În ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite-n aer... și-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării încrețire... Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine Acoperite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar, M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme [care] demult, demult nu este, Ci amintirea-mi numa venea, din când în când, Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine, De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bătrân ca iarna, cu grai încet și rar, Mă spunea la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]