KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de reviste și ziare, în speranța că ar putea găsi ceva. Aduce băutura, se așază alături de secretarul literar, ciocnesc și sorb în tăcere, învăluiți de întunericul colțului de hol unde s-au retras. Au ceva? întreabă secretarul literar, arătînd cu privirea în direcția standului. Actualités roumaines și altele străine. Sorb mai departe vodca, discutînd ultimele cărți apărute. În zona centrală a holului e destulă agitație. Cele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o scuture de zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
smuls-o de sub braț vîntul ăsta obraznic face Mihai un gest cu capul spre fereastra zgîlțîită de vînt, apoi, înainte ca femeia să-i răspundă în vreun fel, se întoarce. Vrea să treacă de partea cealaltă a autoservirii și dă colțul, încercînd să se strecoare printre capătul raftului și o piramidă din cutii cu fasole. Schimbă coșul din mîna stîngă în dreapta, să nu atingă piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și dă colțul, încercînd să se strecoare printre capătul raftului și o piramidă din cutii cu fasole. Schimbă coșul din mîna stîngă în dreapta, să nu atingă piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spatele lipit de tocul ușii. Ce ai? o întrebă Radu acordîndu-i o privire de-o clipă. Nimic, absolut nimic. Îmi pare rău că viscolește; plănuisem să merg la film. Draga mea, pe mîine spune Radu, prinzînd-o de umeri, sărutînd-o în colțul gurii, în grabă. Pe mîine la spital precizează Paula, urmîndu-l pe holul de la intrare. Hai, nu mai fi supărată, zău! Doar ți-am spus că... Paula tace. Atîtea ore de lenevit în pat, coniacul, cafeaua și mai ales micile divergențe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lucra la rezervor trebuie să-l acopăr, ori să-l duc într-o hală. Mare pălălău șeful ăsta al meu, Stanciu. M-am dus la el cu maistrul mecanic, Cornea, nu știu dac-ai auzit de el, se ia în colți cu toți, și i-am spus să nu lase sudorul să plece încă vreo cîteva zile, pînă terminăm, da' el... Hai să vedem de cursă. În capătul peronului, la ușa șefului autogării, muncitorii veniți de pe șantier au făcut cerc, așteptînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oameni beți la bord. Taci, mă Andrei, că am și eu niște resturi... Ți-i las aici, să știi! Ia te uită! Fă-o pe șefu la tine în cursă, nu la mine în restaurant! În drumul lui spre un colț mai întunecat, Mircea Emil se oprește lîngă bătrîna care se îngrijește de cățel. Frumos exemplar. E un Baset Teckel cu păr ras. Vă plac cîinii? Pasiunea mea. Cît are? Trei anișori. Merge la grădiniță? Bătrîna rîde, ca de o glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați de puținul whisky sorbit, nu reușesc să se ridice asupra ei, rămînînd undeva înspre ușă, întorși ca o reacție la auzul glasului ei. Și totuși, cu colțul privirii, Mihai observă ținuta maiestuoasă a femeii străbătînd distanța pînă la masa din fața lor, înfiorîndu-se de parfumul discret venit la o fracțiune de secundă în urma ei, ca o atmosferă ce-o însoțește. A remarcat mai ales faptul că este îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai ales prin privirea-i îndreptată pieziș în jos -, dar și aceasta are năut. Înseamnă că măiestria dumneavoastră de-a o prepara a înnobilat-o răspunde Mihai simplu, ridicînd privirea, înfruntînd-o pe-a femeii. Maria Săteanu scapără un surîs în colțul gurii. Atent la ei doi, Săteanu rîde încet, amuzat. Halal răspuns! Draga mea, pentru frumoasa caracterizare ce ți s-a făcut, vei bea cu noi un strop de whisky. Săteanu vrea să se ridice, dar soția, printr-un gest scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Bine te-am găsit!" pînă la rămasul bun din zori... Noroc! strigă și-și lipește paharul de buze, cu o mișcare lentă, de mare emoție, apoi, după ce soarbe puțin, desprinde un deget de pe pahar și-i pipăie un loc, în colțul buzei, unde este un semn... Mi-a sfîșiat buza nu pentru că am vrut s-o sărut, ci pentru că nu-mi scosesem căciula... Și totuși... marile plăceri au rămas cele din nopțile cînd veneam tîrziu, mergeam în camera în care ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ia zi-i: a rămas mulțumită tovarășa Camelia? Că dacă nici Vlădeanu nu i-a dat de capăt... aude Mihai rîsul gălgîitor al bărbatului de dincolo de masă, care pare că vorbește la pereți, așa de fix privește undeva într-un colț. Nene Toader, începe Mihai cu glasul rugător doamna Camelia venea din Brașov cu o Volgă neagră, stătea la întrunirile noastre și pleca... Da? Și-atunci de ce mi te-a lăudat c-ai ținut niște prelegeri de-au mers la inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adunînd farfuriile goale, aducînd altele cu mîncare, primind comenzi de cafele și ceaiuri, socotind în grabă consumațiile. Mai doriți ceva? întreabă chelnerul spre actor, luîndu-i farfuria goală din față. Da, o cafea. Ba nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată, tot mai neliniștită. Înainte de-a intra pe ușa dinspre bucătărie, în spațiul dintre sobă și bar, Ovidiu e oprit de Letiția: Vă rog, dacă... Sigur, domnișoară! o încurajează chelnerul, prinzînd mai bine teancul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tace, iar palmele lui, ridicate deja să lovească, se opresc un timp în aer, după care ating încet obrazul, șoptind: "mă-măi..." Am să-ți dau eu un mă-măi de n-ai să-l poți duce murmură femeia, dînd colțul după bucata de zid, urmată de soț, care duce pe cel de-al doilea copil și olița roșie. Îți plac copiii? întreabă studenta. Întreabă-mă peste vreun an, cînd o să am deja un an vechime în meseria de tată; nevastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată femeia spre ușa magaziei. Mihai intră în magazie, privește roată, dar nu vede decît o femeie care ambalează zahăr în pungi de hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină albă. "Dumnezeule! se miră Mihai. Ce naiba să-i spun?!" A, dumneavoastră... rîde Cristina, recunoscîndu-l. Am adus banii și-am venit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
timp o formulă, scriind-o pe hîrtie, o confruntă cu ce are în caiet, strînge apoi caietul și ia jumătatea de pachet oferită de Lazăr să poată pune fruntea pe ea. Letiția a spălat farfuria și a pus-o pe colțul barului, continuînd să șteargă paharele. A ta și-a mea s-au dus la culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e soția?! Doarme spune chelnerul. Ce dorești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
auzit? Duminică, la sfîrșitul slujbei, după predica despre binefacerile colectivizării, cînd țăranii începeau să se foiască, să-și ia pălăriile din cuierele de pe pereți iar femeile, aflate în pronaos, ieșeau, știind că le vor aduce acasă bărbații nafură într-un colț de batistă, preotul s-a grăbit să adauge că anume a scurtat slujba să-i rămînă timp mai mult pentru cele pămîntene, de zi cu zi, "căci, iată, a ridicat el ochii puii de rîndunică au prins aripi și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
con de lumină, să-l vadă mai bine, apoi se retrage, făcîndu-și de treabă în baie, unde, din cînd în cînd, oglinda îi trimite în ochi imaginea unei femei obosite de somn, răvășită în privire, cu un rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gulerul, aranjîndu-și-l la gît. Cafeaua dumneavoastră spune chelnerul, înclinîndu-se în fața actorului. Da' mîncare nu doriți? Mai avem cîteva jumătăți de pui, costiță cu ouă, cașcaval. Costiță cu ouă. Femeia își ia poșeta și pleacă spre capătul celălalt al sălii, dînd colțul după porțiunea de zid. Bătrîna o urmează, căutînd, în camera cu chiuvete, un loc mai curat și uscat, unde să-și lase jos cățelușa, îndemnînd-o, cu un sîsîit prelung, să se ușureze. Cînd o vede pe femeie că acordă cățelului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nedumerit, pufnește apoi într-un început de rîs ironic, după care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie, apoi își ia cafeaua, răcită deja, sorbind-o încet, cu poftă. Cînd s-a întors de la grupul sanitar, spălată pe ochi cu apă rece, femeia de alături părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-au mai încăput în mașina de zilele trecute, cînd și-au dus la Iași găinile, porcul tăiat, o parte din lucrurile necesare peste vară și altele. Lazăr mănîncă fără nici o poftă ouăle cu șuncă, lovind cînd și cînd cu colții furculiței în poza lui Mihai, aflată pe una din paginile programului de sală, peste care a pus farfuria. Ce-i pasă lui?! Stă acasă și așteaptă premiera. Eu, pe post de asin, car programe și afișe. Nu era datoria ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțin dacă vrea..." Mulțumesc! înclină actorul privirea, pornind spre masă. Vă ascult zice femeii cînd ajunge lîngă ea. Te rog să stai murmură femeia, fără să ridice privirea. Docil, actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
imense. Cu banii ăștia, aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns, își retrage bancnota. Mîna femeii se întinde brusc, prinzînd între arătător și degetul mijlociu, ca pe o țigară, colțul bancnotei. Din adîncul cearcănelor, două luminițe rele, otrăvite, seceră privirea actorului: Fie! Nu, doamnă spune încet actorul. Atît ofer eu. Poate altcineva... Femeia îndoaie bancnota și-o bagă în poșetă, împingînd cu vîrful degetelor ziarul în care este împăturită blana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate, localurile. To... începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit la numai un pas în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată chelnerul cu privirea spre mijlocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]