5,487 matches
-
prin decrete” (Mugny și Perez, 1996), enunțarea unor informații nefiind suficientă în influențarea comportamentului. Cum și de ce s-au rejectat însă din memoria socială consecințele legislației antiavort? Memorie și istorie în raportul trecut-prezent La un prim nivel de apreciere, putem conchide că rejectarea din memoria colectivă a consecințelor decretului antiavort este cauzată de specificul amintirilor (sexualitatea fiind unul dintre subiectele puțin abordate public), precum și de sentimentul de culpabilitate cauzat de credințele religioase, toate religiile (cele tradiționale, ca și cultele neoprotestante) fiind
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
27 ianuarie 1990 scrie că „legile românești care au interzis avortul înainte de Revoluție ar trebui să servească drept avertisment pentru Statele Unite” (apud Kligman, 2000, p. 257). „A comemora victimele trecutului provoacă satisfacții, a te ocupa de cele de azi deranjează”, conchide Todorov (1995, p. 54) cu referire la „abuzurile memoriei” postnaziste și comuniste. Un individ, fie și numai în rolul de membru al unei familii, își asumă ipostaza privilegiată de victimă pentru că astfel le poate atribui celor din jur rolul de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
răscumpăra, dacă e necesar, prin moarte.” Existențialismul apare ca un stil de viață în care fundamentală pentru împlinirea gândului e puterea voinței, dăruirea pasională - tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai degrabă o filosofie a mântuirii decât una a disperării. În consens cu acest crez, P. îmbrățișează fenomenul literar-artistic și filosofic, încercând să schițeze în limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
principiile tendenționismului în artă preluate de la „Contemporanul”, militând pentru asigurarea specificului național și respingând ideea de gratuitate, „arta pentru artă”. Se pleacă de la premisa că arta exprimă viața în toate manifestările ei, într-o manieră sinceră și cu mijloace specifice, conchizându-se însă ambiguu că e menită să procure „plăcerile cele mai nobile și mai frumoase”, să instituie „simpatie și iubire între toate ființele care constituie societatea”. Încrederea în simpatia și iubirea generală, în armonizarea vieții sociale și în eliminarea contradicțiilor
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
este, pentru înțelegerea literaturii contemporane, pentru nivelul discuțiilor teoretice și pentru producerea literaturii înseși, folosirea vocabulei postmodernism?”. Propriile-i răspunsuri la chestiunile formulate erau marcate de rezervă și scepticism. Trecând în revistă utilizarea termenului p. aplicat la literatura română, Mușina conchidea asupra impreciziei și confuziei vădite de accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion Bogdan
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
de vedere al lui Nietzsche nu mai este static, cum era la Kant, sau panlogic, cum era la Hegel, ci evolutiv biologic.” Kant are cultul rațiunii, pe când Nietzsche pe acela al instinctului. El reprezintă personalismul în chipul cel mai radical, conchide autorul, citând lucrarea Also sprach Zarathustra, pe care o consideră „biblia personalismului nietzschean”. În anii ’30-’40 ai secolului trecut, R.-M. va fi tot mai mult preocupat de sintezele sale: Românismul. Catehismul unei noi spiritualități (1936), Psihologia poporului român
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
și (re)definirea pamfletului din perspectiva celor mai actuale teorii despre text și genurile literare. În capitolul intitulat Zonele de contact pamfletul e studiat ca artă a elocinței, e raportat la presă, iar când e apropiat de polemica literară se conchide că „în mare parte, o istorie critică a literaturii române ar trebui să devină o istorie a polemicilor în zona literaturii; acestea dau pulsul și dinamica ideilor în contextul cultural în care se manifestă un scriitor sau altul”. Capitolul Paradigmele
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
ce constă, atunci, forța unei legi nomologice? Ce anume face obligatorie o relație între antecedent și consecință? Fără o astfel de forță nu putem afirma că există o conexiune intrinsecă între o cauză presupusă și un efect prezis. Criticul ar conchide că științele sociale nu se pot dezvolta prin analogie cu științele naturale deoarece între antecedent și consecință intervine alegerea umană. Aceasta nu reprezintă cauzalitatea în sensul normal al termenului deoarece pentru agentul cauzal nu există necesitatea de a produce efectul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
departamentului care a avut Însă o finalitate remarcabilă: AJS s-a redefinit, devenind, alături de ASR, revista unei comunități științifice ce trece cu mult dincolo de Chicago. Spre finalul analizei, Abbott, printr-un subtitlu sugestiv, „The Continuing Relevance of the Chicago School”, conchide În legătură cu importanța Școlii, privește tradiția din perspectiva sociologiei contemporane, realizând un demers ,,prezentist”, conform recenzentului Stinchcombe (2000, 1762), explorând ce anume ar trebui să facem cu tradiția de la Chicago. Pentru Abbott, problemele sociologiei sunt, În primul rând, probleme intelectuale, de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din realitatea” celui ce o consumă; ca ,,sarma culturală”, ea nu se confundă cu alte ,,sarmale” - ceea ce se poate Întâmpla Însă cu ,,sarmaua civilizată”! Dat fiind că ,,patrimoniul este un joc de putere”, iar trecutul poate Întinde ,,capcane tradiționaliste”, autorul conchide că ,,regândirea dimensiunii istorice a obiectelor prezentului este, poate, principala sarcină a antropologiei românești actuale”. David A. Kideckel și colaboratorii săi asumă o ,,etnografie critică, problematizată, comparativă și contextuală” a zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș. Pe lângă unele aspecte comune
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
reușita profesională e legată de competența socială, dar aceasta nu este suficientă, tot atât de importante fiind competența intelectuală și competența socioemoțională. Lucrarea se distinge și prin travaliul impus de parcurgerea unei vaste bibliografii După această scurtă incursiune În conținutul ei, putem conchide că lucrarea semnată de Maria Constantinescu este un model de Întrepătrundere a analizei metodologice cu investigația teoretică și empirică. Ca orice lucrare de o asemenea anvergură, nu este lipsită de unele inadvertențe stilistice sau de afirmații discutabile. De pildă, există
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Goga, socialist..., Alexandru Talex, Rânduri pentru „Pamflet”. Sub pseudonimul Toma Alimoș, în numărul 35-36/1936 este inclus un articol incisiv intitulat „Obiectivitatea” d-lui Călinescu, în care i se reproșează criticului judecata asupra operei lui G. M. Zamfirescu, autorul articolului conchizând: „De altfel, d. Călinescu are pe conștiință o serie întreagă de cronici bune despre cărți proaste”. Sunt găzduite interviuri cu Ionel Teodoreanu și G. M. Zamfirescu. Mai colaborează M. Gr. Constantinescu, C. Moruzan, Dan Fulger ș.a. Apar și câteva necrologuri
PAMFLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288642_a_289971]
-
ermetismul acestei poezii, în măsura în care există, este [...] nepremeditat, natural” - , înregistrează două maniere aparent contrastante, și anume una a exprimării simple și limpezi, în care discursul poetic e adus la „gradul zero” prin desolemnizare, și alta, unde discursul e enigmatic și eliptic, conchizând că atunci când se exprimă cu autenticitate, „netravestit”, poetul se arată a fi un spirit elegiac, tulburat de „trecerea omului”. Altă lectură îi aparține lui Ion Negoițescu, care accentuează lirismul și sentimentalismul manifestate indirect, atribuindu-le „mai degrabă lucrurilor dimprejur decât
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
atmosferă. Criticul semnalează și radicalizarea treptată a dramatismului, creșterea mizei existențiale, faptul că „reveria blazată” se desfășoară la un moment dat „pe liniile unui scenariu al extincției în care patetismul e imanent sugestivității” și, după o seamă de nuanțări hermeneutice, conchide că „poemele lui Virgil Mazilescu sunt o capcană: ele vorbesc despre disperare și spaimă, despre alienare și moarte cu afectată plictiseală și dezinteres, cu sarcasm și oboseală, într-o aparență familiară și colocvială. Cu asemenea șoșele și momele el își
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
de obsesia filologică a perfecțiunii în exprimare. Acestuia nu i se poate opune decât experiența cunoașterii liturgice, înțeleasă ca participare verticală la viața de plinătate și har a Dumnezeirii. Ea aduce cu sine destabilizarea verbală și moartea simbolică a subiectului. Conchidem prin a sugera urgența recuperării unui mod non-verbal al cunoașterii; singura gramatologie a Bisericii este, prin definiție, pneumatică și euharistică. Am redescoperit diferența dintre amintire și reamintire printr-un periplu în „lumea dispărută” zugrăvită de unii dintre cei mai talentați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre Keynes, de care se ocupase la sugestia lui „Chick”? Din câte știu despre opera ficțională a lui „Chick” și despre latura (auto)biografică a operei lui Bellow, îi dau cu totul dreptate biografului lui Saul Bellow, James Atlas, care conchide în monumentala sa lucrare recentă că marele romancier american nu e capabil de empatie cu personajele sale17. Saturate de tema familiei nefericite, romanele lui Bellow, chiar și capodoperele sale, propun un fel de viziune hobbesiană a lumii: un bellum omnium
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mănușă. „Oricîtă indiferență ne-ar arăta uneori balena, nu se poate spune că ea nu se poartă cu mănuși față de noi“, zicea într-o zi pișicherul Stubb. Din toate aceste pricini, indiferent din ce unghi ați privi chestiunea, trebuie să conchideți că marele Leviatan este singura făptură din univers, care a fost și va rămîne nepictată. E drept că unele portrete pot fi mai fidele realității decît altele, dar nici unul nu ajunge la o reprezentare cît de cît exactă. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
printre sloiuri și banchize și, în acest cerc magic al unui decembrie veșnic, sfidează orice atac din partea omului. Cum, însă, proporția balenelor de acest soi ucise cu harponul este de cincizeci la un singur cașalot, anumiți filozofi de la teuga au conchis că acest prăpăd le-a și micșorat simțitor rîndurile. E adevărat că, de cîtva timp, nu mai puțin de 13.000 de astfel de balene sînt vînate anual, numai de americani, în largul coastelor de nord-vest; totuși, există suficiente motive
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Nu pot uita figura radioasă a lui Mihail Sorbul, când a ieșit din mijlocul muncitorilor de la Flacăra Roșie, care i-au făcut „harcea-parcea”, cum s-ar spune, Meetingul. «Muncitorii știu să facă frumos critica, constructiv. Mai frumos decât scriitorii» - a conchis el - jovial. (Ă). Pare poate ciudată satisfacția cu care Cezar Drăgoi a primit critica muncitorilor când i-au spus așa, pe față, că o anume poezia a sa era de fapt proză și că Haiduceasca aceluiași, era mult mai pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tocmai pentru că socotim stilul criticii literare folosit de dl. Ion Vitner, remarcabil, prin fuga de convențional, prin expresia elegantă și prin căutarea imaginilor limpezi, care străluminează cu atenție contururile mergând la amănuntul caracteristic și nu la rețeta searbădă. Înainte de a conchide am voi să mai formulăm câteva rezerve privitoare la unele preferințe cu care nu ne Împăcăm. Noi nu credem că Henri Miller e măcar un autor de talent și Tropicele sale ne-au apărut doar ca o vindere În monedă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Olteanu, analizând câteva dintre creațiile care i se par cele mai reușite „arme de luptă” pe respectivul front, ca piesa Se apropie ziua de Maria Banuș, nuvela Îndoiala de Ștefan Nedelcu, poemul La frasinii de la Răscruce de A.E.Baconsky, conchide referitor la romanul lui Asztalos Istvan: „nu se poate concepe socializarea agriculturii noastre fără ajutorul material și teoretic al Uniunii Sovietice. La fel nu se poate concepe avântul pe care-l ia literatura noastră fără exemplul măreț al literaturii sovietice
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fundamente și cadre ale gândirii științifice în genere 18. Dezvoltarea ulterioară a fizicii teoretice nu a confirmat însă această supoziție. Există o reală incompatibilitate între principiile filosofiei transcendentale și evoluții care au marcat în mod profund gândirea științifică după Kant, conchide Körner. Cunoscuta lucrare a lui Peter F. Strawson consacrată CRP formulează concluzii în anumite privințe asemănătoare. În elaborarea filosofiei transcendentale, Kant nu numai că ar fi pornit de la presupunerea că există principii universal valabile care stau la baza gândirii științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apreciate din perspectiva fizicii actuale nu atât drept false, cât irelevante 21. Ceea ce arată cât de greu este să se traseze o linie de separație valabilă o dată pentru totdeauna între principii metafizice și enunțuri care sunt sub controlul experienței. Brittan conchide: Poate că este timpul să înțelegem caracterul inadecvat al afirmației lui Kant că o mulțime particulară de presupoziții poate fi garantată o dată pentru totdeauna, în scopul de a înțelege adevărul unei alte afirmații, și anume că în orice moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
efect al acțiunilor unor forțe care acționează din exterior deoarece materia nu are „determinări interne”. Analogia a doua ar fi, așadar, doar o parte a structurii adânci pe care se bazează legea a doua a mișcării a lui Kant. Buchdahl conchide că nu există o demonstrație deductivă a acestei legi. „Astfel, în general, argumentele din Principiile metafizice încearcă într-un mod imprecis și exploratoriu să stabilească o anumită conexiune cu relevanță între structura transcendentală profundă (ontologia generală) și structura fizicii newtoniene
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
interpretativă care prezintă principiile filosofiei transcendentale prin raportare la cunoaștere în genere, în primul rând la cunoașterea comună, nu va putea da socoteală de locul pe care îl ocupă elaborările din Pmsn în sistemul filosofiei teoretice a lui Kant. El conchide că încercarea de a contesta „strânsa asociere” dintre filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii „este profund greșită, atât ca interpretare a doctrinelor lui Kant, cât și drept cale de a articula semnificația filosofiei kantiene pentru situația din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]