5,238 matches
-
Sensul libertății și Revolta elitelor. Se reține, din acest ultim studiu, scris în 1952, ideea „rebeliunii necesare a elitelor” care „poate fi evenimentul cel mai important al timpului nostru”, idee determinată, pe de o parte, de constatarea că „niciodată elitele conducătoare ale unei societăți nu au trăit un sentiment mai profund de teamă și slăbiciune, o dorință de tranzacții culpabile, cum l-au trăit elitele conducătoare europene din clipa când, la orizontul vieții europene, au apărut masele, cu întreg balastul lor
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
important al timpului nostru”, idee determinată, pe de o parte, de constatarea că „niciodată elitele conducătoare ale unei societăți nu au trăit un sentiment mai profund de teamă și slăbiciune, o dorință de tranzacții culpabile, cum l-au trăit elitele conducătoare europene din clipa când, la orizontul vieții europene, au apărut masele, cu întreg balastul lor de energii destructive”, pe de altă parte de „condamnabila atitudine spirituală cu care o parte din elitele europene au acceptat, în deceniile din urmă, principiul-masă
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
participe la pomană cu lingură și furculiță și să vină toată vecinătatea la priveghi”; în Mohu „era ales un țighidiș, de obicei cel care se căsătorise de un an, pentru un an. Adună oamenii pentru muncile comunității”; în Săcădate, „tăblașul (conducător) era ales de către cei din zeciu pe viață. Organiza înmormântările”, iar în Șeica Mare „tatăl vecinilor era ales un om mai dezghețat, mai iubit de oameni, pentru un an, dar tatăl vecinilor putea să stea și 30 de ani dacă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intenționată a oportunităților pe care le are țara în acest moment, punerea în practică a reformelor și atingerea prosperității și succesului. Cea de-a doua variantă era „calea siciliană”, ce presupunea utilizarea resurselor oferite de Uniunea Europeană exclusiv în interesul elitei conducătoare, care va cumpăra prin favoruri acceptarea sa în Europa, bazându-și puterea pe vaste rețele clienteliste și conservându-și bazinul electoral în zonele slab dezvoltate, grație politicilor populiste și care combină afacerile și politica, în detrimentul interesului general. Comparate, programele electorale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în partidul care știe și face și în conducătorul acestuia. Numai el, Partidul și numai el, Conducătorul, cunosc calea cea bună, au secretul drumului inițiatic, dețin formulele magice ale cuceririi fericirii cu ajutorul metodei științifice, adică al „învățăturii” livrate de „forța conducătoare”. Totul este deci obiectiv, calculat, planificat, nu există putință de abatere. Această certitudine ar trebui să genereze convingeri ferme, ar trebui să confere tuturor un sentiment stenic de încredere și să mobilizeze la acțiune. Formula „să facem totul” exprimă această
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și a tipurilor de clienți sau consumatori. Este o analiză utilă, dar prea statică și banală pentru a fi singurul suport al unei strategii. În a doua accepțiune, un segment produs-piață poate deveni o structură care se descoperă. Ideile sale conducătoare sunt: 1. segmentarea fină și creativă predispusă strategic constă În identificarea grupelor produse-clienți ce pot aduce un avantaj economic durabil În raport cu concurenții; 2. efectuarea unei asemenea segmentări Îi permite firmei să se diferențieze, deoarece: • piața nu este omogenă - clienții diferă
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
investiții ce se regăsesc În diferitele „costuri ale schimbării”. Cu privire la elaborarea planului strategic, este esențial ca aceasta să nu se limiteze la câțiva oameni (asistați de „state-majore”), ci să cuprindă cât mai multe grupuri de lucru specializate, veritabile „noi echipe conducătoare”. În funcție de nevoi, ele sunt foarte diferite: există grupuri participative ierarhice, grupuri de specialiști (marketing, proiecte tehnice, finanțe), dar și grupuri ad-hoc Învestite cu diferite competențe În compartimentele firmei, În funcție de problemele abordate. Într-o economie standardizată, cu piețe masificate, se realizează
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
amuzante de cuvinte, pigmentări ironice. Pentru a marca asumarea strict individuală a unui asemenea model locutoriu, pentru a sublinia cât mai explicit că astfel nu angaja forurile de îndrumare a creației și, cu atât mai puțin, politica promovată de forța conducătoare a societății, criticul nu publica, pe cât posibil, sub semnătură articole orientative și de sinteză, prefera cronica și, la cărțile importante, cronica parțială, pe aspecte, mod de a spune că tonul degajat nu exprima lipsă de respect pentru temele majore obligatorii
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
În plus, persoanele cu care am realizat interviuri nu au fost la vremea aceea persoane sau personalități publice, politice sau culturale, mari autorități în domeniile lor de activitate, nu aveau avere, nu făceau parte din ceea ce am putea numi elita conducătoare a societății și, în plus, nu aveau niciuna din trăsăturile dușmanului de clasă, așa cum l-au definit comuniștii. Natura criminală a statului și regimului politic comunist iese cu atât mai strident în evidență cu cât aceștia erau oameni ca toți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
așa-numitul "trust", constituit în 1907 la inițiativa contelui Grosoli, ultimul președinte al Opera dei congressi. SER (Società editrice romana civile per azioni) a fost înființată cu scopul ca punctul de vedere al Bisericii să fie perceput și de clasa conducătoare, care era influențată de ideile liberale. În scurt timp, acestei publicații i s-au alăturat numeroase ziare catolice. Două dintre cele mai reprezentative erau L'Avenire d'Italia (tipărit la Bologna și înființat de Grosoli) și Corriere di Roma. Riscurile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Deși NATO deține capabilități civile non-militare, în special în ceea ce privește planificarea urgentelor civile, în prezent nu este pe deplin pregătită să îndeplinească întreagă gamă de sarcini necesare pentru edificarea statelor și dezvoltarea socială și economică; totuși NATO a avut un rol conducător în furnizarea de securitate pentru activitățile altor organizații, ca de exemplu: Forță de Implementare (IFOR) și Forță de Stabilizare (SFOR) în Bosnia-Herțegovina (1995-2004), Forța Kosovo (KFOR) începând din 1999, Forța Internațională de Asistență de Securitate (ISAF) în Afganistan, începând din
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
fost aceste concepții, nu numai de adversarii politici, dar chiar de unii intelectuali, ca spre pildă regretații Ibrăileanu și Zeletin, sau d. Lovinescu. În lipsă de cunoștințe exacte despre originea liberalismului de la noi, pornit de sus în jos, de la clasa conducătoare care, aproape în unanimitate, la adoptat în vre mea divanelor adhoc, el a fost confundat de cei mai mulți cu nuanța extremistă și exaltată a așa-zișilor „roșii“ din Muntenia, cari, începând de la 1848, sau manifestat, prea adeseori, ca revoluționari și republicani
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
o țară în care aceasta a fost anihilată sub regimul comunist? Care sunt barierele culturale și istorice din calea creării unei societăți în care „mâinii invizibile” a lui Adam Smith să i se permită să funcționeze? Există în România elite conducătoare gata să „parieze” că oamenii obișnuiți, urmărindu-și propriul interes, vor promova, de fapt, interesul tuturor? 4. Etatismul întrebările de mai sus ne conduc la o altă problemă importantă. Fapt cu neputință de negat, cultura românească este dominată de o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
străinii își puteau desfășura activitatea într-o economie de piață. Acumularea de cunoaștere care a dus la dezvoltarea dreptului comercial în Anglia a fost un avantaj major în impunerea sa ca lider comercial al națiunilor, chiar înainte de a deveni națiunea conducătoare în dezvoltarea industriei moderne”49. O altă chestiune discutată de Sowell, legată tot de cadrul cultural, implică etica socială. „Unele elemente intangibile, cum ar fi onestitatea și integritatea, sunt factori esențiali în tranzacțiile economice și dezvoltarea economică. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
teoria modernă despre naționalitate. Făcând Statul și națiunea proporționale una cu alta în teorie, ea reduce practic la o condiție de supus toate celelalte naționalități ce pot exista între granițele ei. Ea nu le poate accepta o egalitate cu națiunea conducătoare ce constituie Statul, deoarece Statul ar înceta atunci să fie național; cea ce ar fi o contradicție a principiului ei de existență. Prin urmare, conform cu gradul de umanitate și civilizație, rasele inferioare sunt sau exterminate, sau reduse la servitudine, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apariție să detroneze întâietatea Convorbirilor - este vorba de Viața românească - găzduia în noua sa serie reabilitarea societății literare și a criticului ei. Pentru moment L. Rusu nu realizează semnificația intervenției sale („studiul meu are caracterul unei sesizări, sesizarea forurilor noastre conducătoare”), fiind mândru că rezultatul imediat al demersului său „a fost luarea în plan” (se observă încă un rudiment al limbii de lemn) „a unei ediții complete a operelor lui T. Maiorescu”. Cel care a realizat această primă breșă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Maiorescu este un liber-cugetător, care însă acordă un anumit rol religiei, dar, peste numai opt ani, într-o altă sinteză de filosofie, criticul este ateist. Manualele rămân și ele prizonierele vechiului limbaj: „T. Maiorescu a servit interesele înguste ale claselor conducătoare și, îndeosebi, ale moșierimii”. în 1966 este scoasă de sub tipar o carte a lui Z. Ornea consacrată junimismului. Despre cum a luat naștere această primă monografie apărută în comunism, aflăm abia două decenii mai târziu în cartea aceluiași cercetător închinată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cel mai proeminent separatist - cea de-a șaptea critică asupra scrisorii deschise a PCUS”. PCUS a devenit furios, a convocat imediat plenara Comitetului Central și a decis „un contraatac hotărât” împotriva PCC. în paralel, PCUS a trimis scrisori tuturor partidelor conducătoare din țările socialiste, cu excepția celui chinez, propunând „măsuri colective” împotriva Partidului Comunist Chinez. Partidul Comunist Român a resimțit toată această situație „foarte inconfortabil”. Era conștient că, dacă aceste controverse sino-sovietice nu vor fi oprite, se punea în pericol unitatea mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aceste două mari puteri este continuu subliniată în presa și publicațiile sovietice”. Raportul sesiza atât răceala intervenită în relațiile sovieto-iugoslave după zdrobirea revoluției ungare, cât și faptul că, în paralel cu demascarea publică a „atitudinii nejuste, dăunătoare, a unor cercuri conducătoare iugoslave”, se făceau eforturi de apropiere între cele două state, Hrușciov și Bulganin având lungi discuții cu ambasadorul Mićunović. Comuniștii iugoslavi păstrau o atitudine profund anticentralistă cu privire la organizarea mișcării comuniste internaționale. Ei nu erau de acord cu doctrina împărțirii lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
considerau că relațiile bilaterale erau cea mai bună formulă pentru promovarea unității, respingându-se ideea existenței unui lider al mișcării. în opoziție cu aceste puncte de vedere, comuniștii cehi, bulgari, est-germani, albanezi, francezi puneau accentul pe solidaritate, disciplină și rolul conducător al PCUS, mai curând decât pe independența partidelor comuniste. Un caz special este cel al R.P. Chineze, care a profitat imens de pe urma Congresului al XX-lea al PCUS. Deși critica făcută lui Stalin nu a stârnit entuziasmul liderilor chinezi, aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cât și la combaterea oricăror manifestări de dogmatism și revizionism”; promovarea principiilor leniniste ale coexistenței socialismului și capitalismului și întrecerii pașnice între cele două sisteme, ca bază a politicii externe a URSS și a lagărului socialist. PMR recunoștea astfel rolul conducător al PCUS în cadrul mișcării comuniste internaționale, existența unui singur model - cel sovietic - de construcție a socialismului, a unui singur „crez” - cel marxist-leninist de interpretare sovietică și a unei singure politici externe - aceea formulată de Moscova. Toate aceste principii erau menite
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ceea ce a făcut ca discuțiile să se prelungească, iar consfătuirea partidelor comuniste să înceapă abia în 14 noiembrie. Principalele teme asupra cărora s-au purtat discuții au fost următoarele: a) problema relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești - existența unui centru conducător sau a unui organism de coordonare; b) problema unității ideologice a mișcării comuniste internaționale și a devierilor de la „linia oficială” - revizionismul și dogmatismul; c) problema relațiilor dintre sisteme - coexistență pașnică sau confruntare; d) problema căilor de trecere de la capitalism la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fiecare țară socialistă le-a avut și le are din relațiile cu Uniunea Sovietică”, pentru că „noi fără Uniunea Sovietică nu am exista”. Hrușciov a susținut mai târziu că scopul lui Mao era acela de a institui principiul existenței unui centru conducător în mișcarea comunistă, pentru a susține apoi teoria deplasării acestui centru, ca lege obiectivă. Delegația PMR, ca, de altfel, și majoritatea celorlalte delegații prezente au fost de acord cu proiectul sovieto-chinez, fără a avea obiecții de principiu. Așa cum se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în vedere următoarele aspecte: „ignorarea învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că singura metodă de trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și a obținut o anumită autoritate pe arena internațională, teama de a pierde această imagine în urma cedărilor în fața fostului dușman de moarte trecea pe planul doi față de ispita de a încerca să folosească alianța cu Iugoslavia în interesul întăririi pozițiilor conducătoare ale URSS nu numai în lumea comunistă, dar și - mai larg - în mișcarea „de eliberare națională” și „antiimperialistă” (conform ideologiei oficiale a Moscovei). începând cu 1955, în „conducerea colectivă” post-stalinistă a PCUS s-au observat divergențe în problema limitei apropierii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]