6,839 matches
-
Petru al III-lea Mongo (477-490; aici, p. ???), care organizase împreună cu el rezistența monofizită la Alexandria după Calcedon. Episcopul calcedonian Ioan Talaia, hirotonisit în 482, n-a putut să-și păstreze funcția și a trebuit să fugă; monofizismul a rămas confesiunea națională a Egiptului, mai ales la nivel popular și din cauza evidentelor implicații naționaliste ale acestei opoziții față de religia impusă de împărat. Opoziția față de Calcedon a rămas vie și în Palestina, unde Iuvenal din Ierusalim, la întoarcerea de la conciliu, a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acacius, patriarhul de Constantinopol. Prin edict, erau condamnați Eutihie și Nestorios, erau aprobate cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, era evitată o luare de poziție în privința problemei celor două naturi, fiind propusă o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa, de o natură cu noi în umanitatea sa; erau respinși cei care “împart, confundă sau introduc o aparență”); edictul arunca anatema asupra oricui „acum sau în alte vremuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la care primește un premiu în 1984), „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. În 1947 a înființat la Pitești cenaclul literar „Liviu Rebreanu”. Cartea de debut, ca și cea din 1945 (Așteptare), anunță o poetă a gingășiei și a stărilor de confesiune, dar și a temelor momentului (drama războiului). Volumele care au urmat, după o lungă tăcere editorială, începând cu Fântâni (1969), confirmă acest tip de sensibilitate, îmbogățită pe parcurs cu notația naturistă și, în genere, cu consemnarea, de regulă eliptică și
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
și umbre, glasuri și tăceri, București, 1996; ed. 2, postfață Matei Călinescu, Iași, 2003; Șapte povestiri fără una, București, 1997; Întâlniri, București, 1997; În istorie, în politică, în literatură, București, 1997; Reveniri, restituiri, revizuiri, București, 1999; Pro libertate, București, 1999; Confesiuni împotrivă, București, 2000; Alte întâlniri, București, 2000; În treacăt, văzând, reflectând, Târgoviște, 2001; O altă scrisoare pierdută, București, 2002; Consemnări în curs și la fine, Târgoviște, 2002; Alte reveniri, restituiri, revizuiri, București, 2003; Tot pentru libertate, București, 2003. Ediții: V.
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
3; Grigore Popa, Amintirile lui Onisifor Ghibu, VR, 1975, 6; Mircea Popa, O istorie a literaturii didactice românești, ST, 1976, 3; Serafim Duicu, Memorialistică, VTRA, 1977, 3; Micu, Lecturi, 156-157; Blaga Mihoc, Dimensiunea unei personalități, F, 1981, 5; Bucur Țincu, Confesiunile unui luptător, VTRA, 1981, 11; Zaharia Sângeorzan, Amintirile unui pedagog militant, VR, 1982, 2; Horia Stanca, O ucenicie de luptă pe baricade, T, 1982, 3; Al. Zub, Onisifor Ghibu. Baricadele unei vieți, CRC, 1983, 21; Fănuș Băileșteanu, Între pedagogie și
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
selecție din poeziile scrise anterior (Poezii, 1968). Alături de „peisaje” lirice și de stihuri dedicate țării, caracterizate printr-o dragoste vibrantă față de plaiurile românești, se strecoară accente nostalgice, în acord cu o predilecție bine marcată atât tematic, cât și stilistic, spre confesiune. În Cântece de țară, rătăcit printre clădirile orașului, poetul are revelația disoluției în citadin a atmosferei satului de acasă: „Orașu-i îmbracă culoarea diurn,/ Din ziduri respiră stejari,/ Ploile fug pe străzi cu pași mari, / Găleata soarelui se ciocnește de turn
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
În anul următor proiectează înființarea la București a unui spital al congregației Saint-Vincent-de-Paul și, datorită stăruințelor sale și sprijinului dat de profesorul N. Paulescu, ia ființă, pentru început, un dispensar gratuit cu numai trei surori, deschis bolnavilor săraci, indiferent de confesiune. În decembrie 1906, tot grație insistențelor sale, se întemeiază Asociația Doamnelor Carității. În 1907 aderă la Junimea și publică mai multe articole de istorie politică și religioasă românească în „Convorbiri literare”, iar în 1912 devine colaborator al recent înființatei „Reviste
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
sa (autoare, mai târziu, a unui roman memorialistic, Bénie sois-tu, prison, semnat Nicole-Valéry Grossu), pleacă și rămâne în Franța ca exilat politic. Curând își începe activitatea publicistică cu editarea revistei „Catacombes” (1971-1992), consacrată cauzei creștinilor din lumea comunistă, indiferent de confesiune sau etnie. Prin intermediul acestui „mesager” al speranței, prin cărțile publicate în Franța, prin conferințe și emisiuni radiofonice, duce o lungă și neobosită campanie de unire a energiilor în lupta anticomunistă. Evenimentele din 1989 nu pun capăt stării de lucruri care
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
răsturnate, aflate în criză. Acestea servesc de „model probant” (Dan Culcer) al parabolei configurate în romane sau în drame. Acțiunea, istoria în accepția consacrată lipsesc, dinamica evenimentelor include falii, dislocări și discontinuități. Romanele și dramele sunt astfel mai degrabă meditații, confesiuni, dezbateri despre viață și moarte, demnitate, singurătate, puritate morală. Deseori „eroii nu mai au nume”, devin funcții, roluri, ca în cea mai bună dintre scrierile lui G., Nebunul și floarea, un „generos text-matcă” (Const. Ciopraga) pentru majoritatea celorlalte. Romulus Guga
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
roșie de sângele / Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate studiată a rostirii, lirismul prinde consistență în reveriile peisagistice și erotice, în evocările melancolice ale obârșiilor, în sentimentul de panică al timpului trecător. Predomină confesiunea, în varianta biografismului chiar, într-o retorică îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor, volume publicate în 1972 și distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Descoperirea orașului nu a provocat
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
București, 1954; Zilele care cântă, București, 1957; Liniștea creației, București, 1962; Biografii sentimentale, București, 1965; Strada vântului, București, 1968; Ascult strada, București, 1969; Poarta cu săgeți, București, 1972; Temperatura cuvintelor, Cluj, 1972; Curenții de seară, Cluj-Napoca, 1976; Terasa și alte confesiuni, Cluj-Napoca, 1978; Orele și umbra, București, 1980; Carnet. Însemnări, crochiuri, mărturisiri, Cluj-Napoca, 1981; Numărați caii amurgului, București, 1982; Diagnosticul străzii, Cluj-Napoca, 1985; Anotimpurile cetății, Cluj-Napoca, 1988; Călărețul din somn, pref. Petru Poantă, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 1991; Strofe prin timp
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
Se regăsește aici un motiv din poezia lui N. Labiș, copilăria agresată de război (Amintiri din război), dar, dincolo de clișee și în opoziție cu acestea, se remarcă puternica expresivitate imagistică, susținută de un discurs liric dinamic. În Continentele ascunse (1965), confesiunea patetică este dublată de un egotism liric insistent, uneori excesiv. În erotică, impregnată de același patetism, spiritul romantic se confundă cu cel romanțios. Lirismul civic revine în forță în De dragoste de țară (1967), unde steaguri fâlfâie deasupra șantierelor în
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
neschimbat și etern. Ca și la Nichita Stănescu, sfera și oul sunt asociate perfecțiunii și, respectiv, genezei. Balansul între un lirism interiorizat, uneori remarcabil de profund, și unul exterior, ostentativ, este prezent la nivelul întregii creații și prin alternanța între confesiunea tensionată și patetismul diluat în convenții, alternanță ce se regăsește în prima lui antologie, Poezii (1968). Prin Spațiile somnului (1969), poetul revine la răvășitele lumi interioare, la introspecție, dar și la prospectare, la ceea ce el numește „adâncul obscur”, „izvoarele somnului
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Paul Georgescu, Un sfert de veac de proză, VR, 1988, 8; Florin Faifer, Textul ca o pradă, CRC, 1990, 4; Mircea Mihăieș, Literatura la ciorap, O, 1990, 12; Nicolae Manolescu, Grilă critică sau grilaj?, RL, 1990, 16; Bucur Demetrian, Spectacolul confesiunii, R, 1990, 5; Țeposu, Istoria, 171-173; Dicț. scriit. rom., II, 521-523; Geo Vasile, Paradoxul chinez, RL, 1999, 47; Manolescu, Lista, III, 431-435; Tudorel Urian, Bizare istorii literare, RL, 2003, 45. N.M.
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
o așa-zisă revoluție națională, dorința de parvenire folosind ca pretext idealuri patriotice, toată această lume agonică a anilor ’40 este văzută de observatorul-povestitor cu ochi necruțător. Romanul La Saison morte (1990), scris în exil, este alcătuit din secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt, de fapt, ipostazieri ale prozatoarei. Lumea arbitrarului și a injustiției în care eroina încearcă să supraviețuiască spiritual și cultural are un corespondent în universul real al României din perioada comunistă. Dramatismul este contrabalansat
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
Un prozator, „Drumul socialismului” (Deva), 1981, 7376; Radu Mareș, Prima treaptă, TR, 1985, 52; Dan Culcer, Prezentare, RL, 1986, 32; Radu Ciobanu, Blânde ironii, TR, 1995, 48-49; Eugen Curta, Dumitru Hurubă și „rezervația de zăpăciți”, VTRA, 1996, 10; Doina Dobreanu, Confesiunea ca modalitate artistică, „Opinii culturale”, 1999, 1; Iulia Argint, Satir dansând, RL, 2002, 40. C.H.
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
la porțile unei „Cetăți a Soarelui”. Experiența gazetarului a fructificat și în cea mai importantă carte pe care H. a tipărit-o în exil, romanul L’Agonie sans mort, publicat în 1960 sub pseudonimul Ch. Séverin. Expresie a unei tulburătoare confesiuni, cu accentele puse pe vibrația interioară, pe notația amară, de jurnal, narațiunea atestă refuzul de a transfigura sau de a edulcora realitatea surprinsă pe viu. Abil construită, trama epică se dezvoltă întretăind continuu două planuri: primul este cel social-politic, în
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
unui psihism infantil care își pierde din inocență traumatizat de coșmarul războiului, de spaimele și durerile pe care i le pricinuiește inițierea prematură într-o viață aspră. L. nu transferă această experiență copleșitoare într-o evocare sentimental-patetică, ci într-o confesiune tensionată, într-un discurs liric dinamic, în care irup antiteza și imagismul metaforic. Copilăria nu este paradisul pierdut, ci vârsta „viselor haotice”, a „nopților zbuciumate ori calme”, a „feților-frumoși cu stele [...] în creștet” și a „dracilor blajini”, a „tristeților sensibile
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile îl rod.” În finalul cărții, adolescența, vârstă a schimbărilor, este asociată unui timp istoric nou, „primele iubiri” fiind „închinate Partidului”. Bineînțeles, confesiunea e afectată de retorica așa-numitei lirici angajate, însă dincolo de acest compromis inevitabil (care în anii ’50 condiționa orice debut literar) se constată o schimbare esențială, o adevărată mutație în poezia românească postbelică, scoțând discursul din inerția versificației plate și
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
a tradiției și de înnoire a poeziei. Lumea satului, viziunea și structurile specifice folclorului poetic sunt absorbite de o sensibilitate proaspătă, zguduită de convulsiile unei istorii agresive, care perturbă o ordine străveche, firească. Această atmosferă generală se regăsește în ciclurile Confesiuni, Destinderi, Oda soarelui, Intima comedie din Lupta cu inerția, volum care preia texte apărute în periodice sau găsite în arhiva poetului de Savin Bratu, Aurel Covaci, Eugen Mandric și Lucian Raicu. Se confruntă aici din nou demersul creator energic, înnoitor
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
politic, ca în Singular și plural, ceea ce înseamnă că există și un fond „strict secret” al poeziei labișiene. Cel mai important se dovedește însă ciclul de inedite inclus de Gheorghe Tomozei în volumul Moartea unui poet (1972), unde se arcuiește confesiunea tensionată a eului liric, proiectat deopotrivă în spațiul infinit al lumilor cosmice (Legea pasiunilor defuncte) și în abisurile conștiinței (M-am cufundat în mine). Un moment important în recuperarea ineditelor îl reprezintă editarea unui ciclu de cincizeci și două de
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
Neagu (de Lucian Chișu), Eugen Simion (de Andrei Grigor), Romul Munteanu (de Lucian Chișu), N. Steinhardt (de Zaharia Sângeorzan), un fragment (Ce-i lipsește literaturii române?) din volumul Convorbiri cu Petru Dumitriu de Eugen Simion. Pagini de literatură memorialistică, jurnale, confesiuni poartă semnăturile lui Petre Pandrea (Epistolar din închisoare), I.D. Sârbu și Marin Sorescu. Despre spectacole de teatru scriu Ion Cocora și Jeana Morărescu, cronica cinematografică e ținută de Valerian Sava, iar despre arta plastică se pronunță Dan Grigorescu, semnatar ulterior
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
unde lucrează ca zugrav. În octombrie era la Nisa, angajat într-o librărie ca să ambaleze cărți sau vânzând ochelari pe Promenade des Anglais. Ulterior nu mai găsește de lucru și trăiește în condiții de mizerie. La 1 ianuarie 1921 scrie confesiunea Ultime cuvinte și o încuie într-un cufăr, împreună cu scrisoarea către Romain Rolland. La 3 ianuarie face o tentativă de sinucidere în Parcul Albert din Nisa, tăindu-și gâtul cu un brici, și este internat la Spitalul Saint-Roch. Poliția descoperă
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
București, 1966-1984; Oeuvres, I-IV, pref. Joseph Kessel, Paris, 1968-1970; Chira Chiralina, îngr. și pref. Alexandru Talex, 1982; Viața lui Adrian Zograffi, îngr. și pref. Alexandru Talex, București, 1983; Neranțula, îngr., tr. și pref. Alexandru Talex, București, 1984; Amintiri. Evocări. Confesiuni, tr. și pref. Alexandru Talex, București, 1985; Corespondență cu scriitori străini, îngr. și tr. Alexandru Talex, București, 1988; Cruciada mea sau a noastră, îngr. Ciprian Moga, pref. Jean Hormière, Cluj-Napoca, 1992; Pagini de corespondență, îngr. și pref. Zamfir Bălan, tr
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
nedisimulată a celui care se vede întemeind și întrebând lumea prin cuvânt. Specific este faptul că această trufie nu aparține demiurgului, ci truditorului încăpățânat care ară țarina poeziei și sfidează spiritul elitist. În Poeme (1971) se simte o domolire a confesiunii rebele, a patetismului recalcitrant și contestatar. O schimbare a perspectivei se poate observa clar în Favoare (1972) și în Poet al uriașilor (1973), în care, pornind de la experiența și revelațiile anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]