3,212 matches
-
de guler și dat afară pentru un șir de ani din publicistică. Autorii vigilenți ai asprelor judecăți fără drept de apel: Silvian Iosifescu, Georgeta Horodincă, în frunte cu Ov. S. Crohmălniceanu (cel tratat mai nou cu mănuși catifelate, inclusiv de confrați onorabilii). Deci nume ce săvârșeau, cu înalt gir oficial, "purificarea" ideologică. Am evocat de mai multe ori acest episod, deoarece consecințele lui mi-au măcinat tinerețea. Până în apropierea vârstei de 30 de ani, mă simțeam captiv al unor împrejurări vitrege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Geo Bogza, cavalerii "schimbării la față", după mica liberalizare din 1965. La fel, Marin Sorescu... Ce sfaturi ați da unui tânăr care bate, fie cu sfială, fie cu tupeu, la porțile literaturii? Care sunt capcanele care-l încearcă pe tânărul confrate de azi? Nu-mi place să dau sfaturi. Prefer să înfățișez câteva constatări. Proba vocației literare o dă capacitatea tânărului condeier de a se bizui pe propriile-i puteri, de-a merge pe drumul ales chiar dacă e prevăzut cu obstacole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
definiție, divulgă o slăbiciune, un organism psihic nevertebrat. Lansată de un autor sau de o grupare restrânsă, moda se întâmplă să producă o mulțime de victime. Unele se pot dezmetici, altele nu. O altă capcană ce-l pândește pe tânărul confrate, în legătură cu cea mai sus indicată: afilierea la generație. Insist: formula generaționistă induce nu doar un epigonism lipsit de șanse, ci și un comportament de asistat, năravul de a-ți închipui că dispozitivul cu pricina îți poate asigura izbânda prin simplul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să plecăm din România, am visat la această libertate cu toți porii deschiși. În perioada interbelică, în perioada "marilor clasici" chiar, scriitorii noștri se duceau în Europa pentru lărgirea orizontului și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură... E teama că și-ar putea pierde locul în literatura română? E comoditate? E inerție? E sărăcie? Un Panait Istrati hoinărea prin nenumărate culturi europene, prin nenumărate țări, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cui traistă (românească) se află bastonul de laureat Nobel? De ce crezi că scriitorul "majoritar" român se simte frustrat că nu a primit premiul Nobel? Nu crezi că dacă vreunul, mai răsărit, l-ar fi primit, ar fi fost linșat de confrați? Am citit cu stupoare, într-un număr al revistei "22" de acum câțiva ani, răspunsurile lui Kjell Espmark, membru în Comitetul Nobel. Observa că, până în 1950, cred anul limită pentru care arhivele sunt deschise nici o instituție românească și nici un scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poartă cu sine un baston de mareșal (premiu Nobel). De ce crezi că scriitorul "majoritar" român se simte frustrat că nu a primit premiul Nobel? Nu crezi că dacă vreunul, mai răsărit, l-ar fi primit, ar fi fost linșat de confrați? "Nobel ești? Nu, i-o bag!". Nu vezi că Preacinstitul Premiu se dă pe criterii geopolitice și ideologice, uneori curat iudeologiciene (ca să-l înfurie pe Adorno, arătându-i-se că și după Auschwitz se poate scrie poezie, de calitate, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ofere în curând și Albanezilor, Kadare adeverindu-se mai prizat, încă de pe vremea Tovarășului Enver Hodja, decât faliții noștri. Ca să nu mai vorovesc de cehescul Milan Kundera. De s-ar atribui unui valah, cu căcat și uncrop l-ar stropi confrații. L-ar acuza că iaște și circumcis și francmason și legionar și homosexual și agentul Kominternului. Numai Mircea Eliade i-ar expedia, din Nirvana, o epistolă gratulatorie, așa cum va fi procedat cu Vintilă Horia, în 1960, când înșfăca acesta un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îngăduit să afirmăm despre dânsa că... ratează. Omul ratează. Rața rațează, iar rățoiul... se rățoiește. De unde concluzia, lesne de tras de ea, că, posedând ț la purtător, dispunând de sedilă unde trebuie, nu le-a ratat chiar pe toate celea... confratele Luca Pițu. Mda, am dovedit coragiul neobrăzarea, tupeul de a mă rățoi uneori, și nu la pantofi (căci nu mă voi fi îmbătat decât de vreo câteva ori și numai în studenție) ci... la princepseius mundi, la căpetenia acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cunoștințe și prieteni. Am cunoscut lumea literară a Moldovei. În 1985, de bine de rău, am debutat, tot aici, editorial. Ți-am prezentat cinci motive plauzibile. ... dar și zece motive pentru care ai pleca imediat din Iași...! Mizeria umană, invidia confraților, resentimentele de toate nuanțele, lipsa de iubire față de literatură a celor care o comit, ura mocirloasă a unora, lipsa solidarității, refuzul efortului intelectual, incapacitatea resentimentarilor de a edifica, prioritatea intereselor în fața idealurilor, folosirea literaturii ca simplă rampă de lansare, strângerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
împlini, iată ce i-aș spune unui tânăr. Nu există fatalitate, când ai talent ești de fapt responsabil în fața naturii și societății, trebuie să te lupți pentru împlinirea ta. Și mai e ceva, totul trebuie făcut din mers. Așa că, dragă confrate scriitor tânăr, nu spune niciodată "mâine voi începe un roman esențial". Mai bine scrie astăzi cinci rânduri printre picături. Secretul reușitei pentru un scriitor este continuitatea. Chiar dacă trăiești într-un ritm extrem de alert, dragă confrate tânăr, încearcă în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
făcut din mers. Așa că, dragă confrate scriitor tânăr, nu spune niciodată "mâine voi începe un roman esențial". Mai bine scrie astăzi cinci rânduri printre picături. Secretul reușitei pentru un scriitor este continuitatea. Chiar dacă trăiești într-un ritm extrem de alert, dragă confrate tânăr, încearcă în fiecare zi să asiguri continuitatea scrisului. Piatra Neamț Paris, 20 noiembrie 2011 (Revista "Conta", nr. 8, 2011) Răzvan VONCU Nu am deloc impresia că avem o nouă literatură. Au apărut câțiva scriitori noi, însă codul literar a rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
brandul intern. Și când brandul intern o duce rău, nici cel extern nu poate păcăli prea mult timp. Îmi place că autoarea n-a căzut în păcatul de a ignora terminologia internațională de specialitate (probabil că va fi "certată" de confrații de la catedră); în schimb a explicat-o și a oferit și o alternativă de traducere. Pentru a îndulci tonul academic, autoarea a selectat și a introdus citate și exemple nu numai relevante, dar și încărcate de frumusețe și de înțelepciune
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
pași mari înspre laicizarea/secularizarea statului, chestiune care se limpezește prin mult mai multe elemente decât cele enunțate de Șerboianu. Pe de altă parte, el sublinia că, din multe puncte de vedere, preoții francezi puteau fi considerați niște modele, în comparație cu confrații lor mioritici. Însă cel mai relevant aspect privind acest articol este că Șerboianu își redacta intervenția sub formula unei scrisori adresate unui amic din țară, "tehnică" jurnalistică adoptată pentru un mai mare impact asupra cititorilor și profitul gazetei (lucru recunoscut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
epitetul de "păgâni" și "idolatri", arătându-ne pe drept cuvânt că oarecare neamuri păgâne și idolatre, despre care ne vorbește Sf. Scriptură, întrebuințai focul, ca să arză pe pruncii lor, pe care-i aducea ca jertfă, idolilor. Sunt de acord cu confrații mei preoți că Sf. Scriptură, ca și biserica noastră de astăzi, care se luptă cu diferiții sectanți, pomenește, aproape la fiecare pas, rătăcirile la care căzuseră Evreii, adoptând mulțimi de zei și zeițe (idoli), cult împrumutat de la neamurile vecine sau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rolul principal și grație acestei "repartiții" se dorește tot progresul și civilizația. Ca atare, eu simplu muncitor manual, profesor, ofițer etc. nu sunt ținut să cunosc desăvârșit toate problemele sociale și nici pe cele sufletești, acestea fiind de competența altor confrați. Este însă un mare păcat, ca cei care sunt investiți a spune lumii "adevărul"; a le forma atitudinea spirituală; a-i face să deosebească adevărul de minciună și superstiția de ceia ce este real, să ascundă intenționat și a priori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
relații cu o serie de centre neurochirurgicale din Europa ce dispuneau de o tehnologie de vârf În rezolvarea anumitor capitole de patologie neurochirurgicală (Brest, Paris, Bordeaux, Caen, Leipzig, Budapesta). Conjunctură politică ne-a permis de a stabili relații colegiale cu confrații de la Chișinău cu care am organizat schimburi de experiențe precum și o serie de consfătuiri Iași - Chișinău. Rezultatul acestor schimburi de experiență, antrenarea noastră În activitatea Societății de Neurochirurgie Europene prin eforturile depuse de către profesorul A. V. Ciurea precum și posibilitățile de
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
nu mi-aș fi putut închipui vr’odată, că - într-un timp relativ atât de scurt de abia 10 ani - să am eu dureroasa îndatorire de-a înmormânta doi venerabili mitropoliți ai acestei pravoslavnice provincii românești: Bucovina [...]. Deși scumpul nostru confrate Nectarie era atacat de o boală grea care nu iartă - totuși gândul nostru nu se putea împăca cu prea timpuria lui trecere la cele veșnice; ci ne lăsam mai bucuros cuprinși de nădejdea, că înaltul ierarh, mai înainte în destulă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
decât trei ani în preajma Învățătorului său, în vreme ce Aristotel a frecventat douăzeci de ani Academia platoniciană. Chestiunile care-l frământă pe Origen sunt următoarele: Iuda a fost rău din primul moment al vieții sale? Avea el posibilitatea să se mântuiască alături de confrații săi? Cum se explică faptul că Isus l-a ales printre cei doisprezece apostoli, deși nu merita, din punctul nostru retrospectiv de vedere? După Origen, Iuda nu s-a născut altfel decât ceilalți oameni, n-a fost marcat de la bun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau amator, în mai toate limbile de circulație 56. Vreau să fac doar câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți care n-au suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda Nussberger Tchacos). În 1979 și chiar în 1981, declară câțiva martori oculari de încredere, codexul respectiv se afla într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se datorează, în parte, muncii de pregătire și de sensibilizare făcută timp de cincisprezece ani de către Nichifor Crainic. Acestea fiind spuse, nu trebuie să exagerăm totuși influența pe care opera și personalitatea lui Crainic au putut s-o exercite asupra confratelui său mai tânăr. Dincolo de surse comune și asemănări, între cei doi există diferențe sensibile, asupra cărora nu este locul să insist aici. Să spun doar că Stăniloae îl depășește pe Crainic printr-o mai bună cunoaștere a izvoarelor, printr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înfățișa un paradox: pe de o parte, e sobră, calmă, «cuminte», pe de alta, emană o indenegabilă autoritate. Întrupare a echilibrului, a unei anume «imparțialități» (are alura unui arbitraj inteligent), ea nu e totuși «diplomatică», așa cum apare la nu puțini confrați, adică nu prezintă acea dexteritate vicleană a încercării de-a împăca toate părțile, a evitării subiectelor spinoase, a menajării cu osebire a celor resimțiți drept influenți”. Și în cartea Amintiri și portrete literare (2003) regăsim cumpănirea expresiei, echilibrul de atitudine
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
din această perioadă printre personalitățile de mare adâncime și complexitate nu numai din Apusul bătrânului continent. Nevoia permanentă de a-și cunoaște mărcile eului artistic, irepetabil și autonom, de a le defini și verifica prin raportarea tipologică la fizionomiile altor confrați, lămurește, în parte, prezența în proporții variabile a inserțiilor autobiografice în toate despărțiturile operei. "Rădăcinile mele sunt acolo, în Răsărit, și asta e sigur. Dacă mi-e greu și neplăcut să explic cine sunt, trebuie totuși să încerc" � declara ritos
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
interesul publicului și al mass media față de aspectele spectaculoase sau provocatoare a rămas în continuare limitat. Îmi mențin părerea că în România e mult mai bine să fii scriitor, pentru că vei avea acces la resurse și imagine mai ușor decât confrații compozitori, coregrafi ori plasticieni. Anul 2007 a adus mai mulți bani pentru cultura în general și, pe fondul unui context politic favorabil datorat intrării României în UE, am remarcat destul de multe participări românești la evenimente internaționale respectabile. Pavilionul României de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
conștientă spre escatologic, Nicolae Pandelaș îl îmbracă în haina verdatră a optimismului susținut de gustul trudei neclamate, sugerându ne (emoționat) că abia apoi vine satisfacția.“ „Prozatorul Ion Gălățeanu mă pune într-o dificultate mai severă. Fiind deja etichetat de niște confrați, mă încearcă o undă de iatrofobie. Ca s-o atenuez, dar și pentru că un bob de ancilaritate nu strică, afirm relaxat că, în procente considerabile, caracterul său e determinat de ecumenismul funciar al omului care nu știe să ofenseze, personalitatea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unui autor, fie el bărbat sau femeie. Scriind despre poeziile lui Ion Machidon, se lansează într-o confesiune sentimentală lacrimogenă, dintre acelea care se fac de obicei la un pahar de vin. O nouă carte a sa, Lecturi despre cărțile confraților, Amurg sentimental, București, 2008), provoacă nedumeriri încă de la titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi ale cărților confraților“... Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt și ele pline de formulări aberante: „În poemele lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]