4,590 matches
-
și interese", sosiți din România, care doreau informații, sprijin, legalizare de documente, intervenții la autorități etc. Solicitările erau primite și soluționate de la caz la caz în funcție de "petent" de ambasador (dacă era vorba de cineva "cu rang"), de consilierul economic, de consul, atașatul cultural sau de presă. Când persoana era din "eșalonul doi" și trebuia să i se dea totuși atenție, cel însărcinat cu primirea și soluționarea cererilor era subsemnatul, și nu pot să mă plâng că am dus lipsă de întrevederi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și în cazul altor state latino-americane, în 1880, după dobândirea independenței, când acestea, inclusiv Uruguayul, au salutat apariția noului stat independent România, manifestându-și interesul pentru dezvoltarea relațiilor. Pentru o scurtă vreme, Uruguayul avea să numească, în februarie 1913, un consul onorific la București și un alt consul onorific la 1928. În 1935, aveau să se stabilească relații la nivel de legații, ridicate la nivel de ambasade în octombrie 1964, primii ambasadori rezidenți fiind numiți în 1971. (Din 1942, relațiile diplomatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1880, după dobândirea independenței, când acestea, inclusiv Uruguayul, au salutat apariția noului stat independent România, manifestându-și interesul pentru dezvoltarea relațiilor. Pentru o scurtă vreme, Uruguayul avea să numească, în februarie 1913, un consul onorific la București și un alt consul onorific la 1928. În 1935, aveau să se stabilească relații la nivel de legații, ridicate la nivel de ambasade în octombrie 1964, primii ambasadori rezidenți fiind numiți în 1971. (Din 1942, relațiile diplomatice au fost rupte din cauza relațiilor României cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se elaborau Decretul privind acreditarea ca ambasador și "Scrisorile de acreditare" către președintele uruguayan și apoi Decretul prezidențial se transmitea spre publicare la "Monitorul Oficial". Abia după apariția în "Monitorul Oficial" numirea era "oficială" ("apărusem" cândva în "Monitorul Oficial" și "Consul General" la Sao Paulo fără să se întâmple nimic). Joi, 5 august, ziua mea norocoasă, președintele Emil Constantinescu semna Decretul meu de numire, iar "Monitorul Oficial" al României, Partea I Nr.381/11.VIII 1999 publica: "PREȘEDINTELE ROMÂNIEI DECRET privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în comuna Mihăileni, județul Bălți, studiase filologia la Iași și filozofia la Milano. În Italia își câștiga existența lucrând ca ziarist, în condiții precare, ceea ce l-a determinat să se gândească la o plecare în Africa de Sud sau... Afganistan. Noroc de consulul uruguayan din Milano care i-a propus să meargă la Montevideo. Avea să mărturisească ulterior că plecarea în Uruguay a fost "o hotărâre foarte potrivită". A fost profesor de lingvistică generală și indo-europeană la universitatea din Montevideo între 1950 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
presei lacrimogene, au stat cât au stat, au plecat la Rio și de acolo la Porto Alegre, unde aflaseră că locuia "un român de bine și plin de parai", acesta nefiind altul decât bunul meu amic, "domnul conte Emilio Cioba", consul onorific. L-am sunat imediat, avertizându-l de "tsunami" care se apropie, dar, plecat de mulți ani din țară, își pierduse "anticorpii" pentru asemenea situații de criză și a fost lovit "în plin" I-a primit, le-a plătit cazarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
precum și de Asociația Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră. Am fost prezent la reuniunea din noiembrie 2005 a acesteia și, spre bucuria mea, m-am trezit din nou în familie 200 de foști miniștri, secretari de stat, ambasadori, însărcinați cu afaceri, consuli generali, bărbați cu părul alb, îmbrăcați elegant, cu gesturi atente și ceremonioase , oameni cu zeci de ani de excelente prestații diplomatice și care prin activitatea lor, în țară sau peste hotare, au pus umărul, cu profesionalism și devotament, la aducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
apoi urma Serghei, guvernator la Mitau, care s-a căsătorit cu Daria Nikolaevna Tucikov, stră-strănepoata feldmareșalului Kutuzov, prinț de Smolensk și apoi urma tata. Cel mai mic era Constantin, celibatar Învederat. Surorile lui erau: Natalia, soția lui Ivan de Peterson, consul rus la Haga; Vera, soția lui Ivan PÎhacev, sportiv și moșier; Nina, care a divorțat de baronul Rausch von Traubenberg, guvernator militar al Varșoviei, pentru a se căsători cu amiralul Nikolai Kolomeițev, erou În războiul cu Japonia; Elisaveta, căsătorită cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prelungită o „viză“ oarecare, vreo „carte de identitate“ diabolică, căci În acest caz un iad birocratic nesățios Încerca să-l Înghită pe petiționar și acesta putea să-și piardă mințile În timp ce dosarul lui creștea, devenind tot mai voluminos În birourile consulilor și polițiștilor cu favoriți ca niște șobolani. S-a spus că dokumenti sunt placenta rusului. Liga Națiunilor a dotat emigranții care și-au pierdut cetățenia rusă cu un așa-numit pașaport „Nansen“, un document de calitate inferioară de o culoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prin ambasadă"!, indicații pe care aveam să le urmez ad litteram și pe care aveam să le impun colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrată cu "cadre": consilier, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau cei de la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
masa" la terasa unui restaurant cochet, "Meia pataca" ("Jumătate de ban"), față în față cu Atlanticul. Am plecat din Rio încântați de cele văzute, dar și triști de despărțire, nebănuind că în 1992 aveam să revin în "Cidade maravilhosa" în calitate de Consul General și s-o părăsesc ani mai târziu cu o înaltă distincție de "Cetățean de onoare" acordată de Parlamentul brazilian. Vreme trece, vreme vine! Călătoria de la Rio de Janeiro la Madrid n-a avut nimic în comun cu cea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
raporturile cu "Cooperativa"? Cine-i cu noi, rămâne, cine nu, pleacă! Înaintea mea și după mine au plecat colegi cu o excelentă carte profesională de vizită, care, reveniți în MAE după 1990, au devenit directori, directori generali, secretari de stat, consuli generali, ambasadori... Și la "purificare" cum trebuia să reacționez, tovarășe Liviu? Să cânt în fața comisiei "Mulțumim din inimă partidului"? Sau să întorc, precum un bun creștin, și celălalt obraz? Și cum rămânea atunci cu definiția științifică a omului homo sapiens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sfoară, dar n-am nici săpun, nici cui și nici scaun să mă sui! După '89 am revenit în MAE, am îndeplinit în două rânduri funcția de director în Centrala MAE, iar în străinătate, prin Hotărârea Guvernului României, funcția de Consul General în Brazilia și prin Decret al Președintelui Emil Constantinescu, funcția de Ambasador în Republica Orientală a Uruguayului. În primii doi ani de după revoluție, aflat în conducerea Direcției culturale, pasiunea mea din tinerețe, aveam să călătoresc în misiuni diplomatice în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Apel, cum din 1990, când am revenit în MAE, și până în 2005, când m-am pensionat, în dosarele mele întocmite pentru numirile ca director, pentru avizele ORNIS de acces la documente strict secrete, pentru Hotărârea de Guvern la numirea în calitate de Consul General și în drumul complicat care a dus la Decretul Prezidențial de numire ca Ambasador, nu apare nici o mențiune că înainte de 1989 aș fi avut "activități sau atitudini... care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului... și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care era agent diplomatic la Viena, a fost trimis la Berlin pentru a Încerca să atenueze Încordarea dintre Germania și România, Încordare ce fusese agravată de incidentul de la Sala Slătineanu, când, la 10 martie, cu ocazia unui banchet organizat de consulul german la București, Joseph Maria von Radowitz, În onoarea Împăratului Wilhelm, victorios În războiul cu Franța, manifestanții au asediat sala, spărgând geamurile cu pietre. În cadrul convorbirilor Carp - Bismarck din mai 1871, a fost luată În discuție poziția României În timpul și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
obligațiunile emise de Strousberg peste cele inițiale, până la concurența sumei de 250.000 franci, dacă deținătorii acestora aveau să accepte scăderea dobânzii de la 7,5% la 4%. Soluția preconizată de Camera a declanșat reacția cercurilor diplomatice de la Berlin. Potrivit afirmației consulului francez la București, Georges Le Sourd, agentul diplomatic german von Radowitz, ar fi exercitat o puternică presiune asupra lui Carol I și a Guvernului său În sensul reglementării „afacerii Strousberg” În favoarea deținătorilor de obligațiuni. Proiectul de lege adoptat de Parlament
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
ceea ce reprezenta pentru România o gravă Încălcare a autonomiei sale. Datorită acestui demers, prințul Carol (profund marcat de acest gest din partea patriei de origine), s- a văzut obligat să sancționeze legea. Concomitent, ministrul român de externe - Costaforu, i-a trimis consulului german o notă În care se sublinia că „România se va apăra totdeauna contra unui amestec al Turciei În afacerile sale interne”. Pe de altă parte, Turcia se gândea să aducă această afacere În atenția unei Conferințe a Puterilor Garante
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
o serie de acțiuni menite să desconsidere autonomia României. Guvernul german, prin intermediul girantului Consulatului de la București, declara că nu recunoaște dreptul României de a coresponda direct cu cabinetele europene. În consecință, nota diplomatică a ministrului de externe român adresată consulului Radowitz fusese remisă direct la Constantinopol. Așa cum observa consulul francez Le Sourd, trufașul imperiu german Îl trata pe Carol I „ca pe un guvernator al unei provincii turcești”, Bismarck urmărind „să pedepsească România pentru că nu a consimțit la cererile sale
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Guvernul german, prin intermediul girantului Consulatului de la București, declara că nu recunoaște dreptul României de a coresponda direct cu cabinetele europene. În consecință, nota diplomatică a ministrului de externe român adresată consulului Radowitz fusese remisă direct la Constantinopol. Așa cum observa consulul francez Le Sourd, trufașul imperiu german Îl trata pe Carol I „ca pe un guvernator al unei provincii turcești”, Bismarck urmărind „să pedepsească România pentru că nu a consimțit la cererile sale”. Consulul francez mai observa că adversarii din interior ai
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Radowitz fusese remisă direct la Constantinopol. Așa cum observa consulul francez Le Sourd, trufașul imperiu german Îl trata pe Carol I „ca pe un guvernator al unei provincii turcești”, Bismarck urmărind „să pedepsească România pentru că nu a consimțit la cererile sale”. Consulul francez mai observa că adversarii din interior ai prințului nu ezitau să arate faptul că „un prinț prusian a fost umilit chiar de Cabinetul de la Berlin, ceea ce nu s-a Întâmplat În regimurile anterioare”. Astfel stând lucrurile În luna septembrie
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
nevoit să-și retragă proiectul inițial referitor la naturalizarea graduală a evreilor și să accepte articolul 7, care specifica: „Numai străinii de rit creștin pot dobândi Împământenirea”. Starea de surescitare a fost alimentată și de gestul evreilor „sudiți”, care Înaintaseră consulilor Puterilor garante o petiție În care cereau sprijinul și protecția Cabinetelor europene, În sensul exercitării de presiuni asupra guvernului român pentru a Împiedica, prin măsuri energice, „noi atacuri și hărțuieli”. Călătoria Întreprinsă de prințul Carol I În Moldova În august
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
autonomiei și dobândirea independenței. Punctul nevralgic l-a constituit circulara ministrului de interne I.C. Brătianu Împotriva „vagabonzilor”- martie 1867, prin care se inițiau măsuri contra străinilor ce nu aveau acte, ocupație și domiciliu. De altfel, mulți dintre aceștia, potrivit afirmațiilor consulului francez, erau agenți ruși sau austrieci. Datorită măsurilor luate de guvernul român, la nivelul Europei a fost declanșată o campanie de presă potrivnică, mai ales În Franța, unde ziarele sprijinite financiar de evrei: La Patrie, Le Siecle, Le Temps, precum și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
iveală nimic ce ar reprezenta chestiunea Într-o altă și mai bună lumină. E regretabil dar, „nu se poate schimba nimic” În direcția Îmbunătățirii imaginii României În exterior. În timp ce comunitatea israelită din Iași se vedea amenințată „de un măcel general”, consulii puterilor garante nu scăpau prilejul de a adresa note colective În care acuzau guvernul român de „acte de barbarie”. Situația fiind destul de Încordată principele Carol I a decis să primească pe consuli În audiență individual. Astfel, În cadrul unei Întrevederi cu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Iași se vedea amenințată „de un măcel general”, consulii puterilor garante nu scăpau prilejul de a adresa note colective În care acuzau guvernul român de „acte de barbarie”. Situația fiind destul de Încordată principele Carol I a decis să primească pe consuli În audiență individual. Astfel, În cadrul unei Întrevederi cu reprezentantul Franței la București, Boyard, prințul insista asupra pericolului reprezentat de evreii săraci din Moldova, spunându-i că personal văzuse la Iași locuințe care serveau ca azil pentru „vagabonzi” și unde erau
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
1868, Brătianu a făcut o vizită la Iași unde a fost primit cu ostilitate, orașul devenind Între timp un focar de tulburări ca urmare a măsurilor luate Împotriva evreilor. În același timp, ministru de externe Ștefan Golescu, adresa o circulară consulilor puterilor garante la București, În care aprecia că Întâmplările din România „au fost exagerate În chip ingenios”, și că au „plecat de la consulul austriac de la Iași”. La 22 aprilie/ 4 mai 1868, consulul general al Angliei a adresat un protest
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]