32,433 matches
-
În mintea Andreei se contura din ce În ce mai bine o idee, anume că mama sa sacrifica acei ani, Încă ai tinereții, pentru ea, neglijându-și complet viața personală. Nu era drept, nu era corect, știa, simțea această nedreptate a vieții. Cum să convingi o mamă că viața trece pe lângă ea, fără să o trăiască deplin așa cum ar merita, o femeie atât de deosebită cum era mama ei. De ce nu ar fi putut să-și crească și fata dar să-și trăiască și viața
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și să-ți temperezi anumite ieșiri cam necontrolate. Este adevărat că sunt multe tinere...mai multe fete decât băieți...dar ce să-i faci, anomalia vieții...te-ai grăbit Încă din tren să nu pierzi nici o ocazie, acum te vei convinge dacă a meritat sau nu. Seara era așa de plăcută iar faleza plină de turiști dornici de o plimbare, și să simtă briza mării, umedă, rece și sărată. Încă nu se Întunecase când cele două turiste, mama și fiica, se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dans. Silviu și Andreea plecaseră primii spre ring. De câteva ori Teia Îi vedea șușotind și ceva nu-i plăcea. Ei Îi plăceau lucrurile clare, fără ascunzișuri. Nu credea că Silviu i-a spus Andreei despre prietena lui și era convinsă că fiica sa va avea de suferit, prima ei decepție În dragoste. O vedea cât de bine se Înțelegea cu Silviu și credea că prietenia lor se va transforma curând În sentimente mai profunde, de dragoste. Andreea trebuia pregătită. Când
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Chiar suntem niște marionete În mâinile lor? Sau ei sunt ceva mai maturi decât noi? Eu din prudență, chiar nu știu ce să spun. Nu spune nimic, suntem și rămânem buni prieteni, măcar atât pot spera din partea ta. În timp ne vom convinge reciproc dacă ne putem acorda o nouă șansă. Este bine așa? Da, cred că așa este foarte bine deocamdată. Mă bucur că ai spus deocamdată. Copiii noștri s-au gândit foarte bine. De ce să fim noi doi singuri și voi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele au rămas în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta cărui regizor căutam o altă realitate, străină de inima mea, de inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ea, așa cum mi-a spus mama. Copilul este internat la terapie intensivă prematuri și are o asistentă care 12 ore nu face decât să aibă grijă de copil, de aparate și să scrie observațiile privind evoluția copilului. După ce ne-am convins că mama și copilul sunt bine îngrijiți, plecăm să ne căutăm și noi un adăpost. De acum trebuie să stăm în așteptare. Linz este un oraș frumos, curat ca tot ce am văzut în Austria și Germania, așezat într-o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Iorga face drumul invers, îi concede autoarei-femeie că se ridică "mult peste nivelul scrisului feminin". Nu lipsesc, în epocă, atacurile violente, generate de idei preconcepute, cum se întâmplă cu articolul plin de aluzii extraliterare al lui Tudor Teodorescu-Braniște, care e convins că "sufletul feminin nu poate să riște opere de virilitate literară", cazul Georges Sand, și că "scriitoarea noastră", păstrându-și feminitatea, "înșiră slove pe hârtie cu aceeași neglijență plină de farmec gospodăresc, dacă vreți cu care se mestecă Ăsic!) o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
este referința culturală. Primul gând îl duce la fiicele lui Lot, acelea care îl îmbată pe bătrân pentru a-l atrage la utila treabă a fecundării, dată fiind „necesitatea istorică” de „a-și păstra sămânța”. Dacă oamenii străvechi nu erau convinși nici măcar de nocivitatea legăturilor incestuoase, cu atât mai puțin ar fi făcut caz de diferența de vârstă. Nu ajunseseră la asemenea „subtilități”. În schimb, modernii fac, involuntar, trimitere la caracterul quasiincestuos al cuplului și îl sancționează: „Ar putea să-i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
organic (și orgasmic!), să nu complice ceea ce pare „absolut natural”. Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar” al iubirii. Cel puțin așa reiese din unele mărturisiri făcute Teodorei. Ca și din efortul de a o convinge de acest lucru, aducând însă, paradoxal, și multe argumente livrești. Profesorul R. are, cum se zice, o „deformare profesională”. Teodora sesizează contradicția, dar îl urmărește cu interes, uneori vădit admirativ, alteori cu tandră înțelegere pentru slăbiciunile tipice bărbatului ajuns la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că are o vizibilă satisfacție la descoperirea unor anumite „calități” în liniile din palmă. Rememorând, chiar i se pare că în căutarea lor se ascunde o mângâiere abia reținută, aproape o „promisiune”... Încălzit de propria imaginație, Profesorul încearcă să se convingă că femeia din fața lui, la cei vreo 30 de ani ai ei, visează să fie iubită, că se ascunde, cu o anume timiditate, în gesturi și cuvinte. Domnul R. se străduiește să rămână grav, „serios”, deși în sinea lui este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lanseze în joc” doar pentru satisfacerea impulsului sexual primar. În acest caz femeia este un simplu „instrument”. I se pare oribil să fie considerat (și încă la vârsta sa!) un „Don Juan de mahala”. Prin urmare, se străduiește să o convingă (și are suficiente argumente!) că farmecul ei nu stă doar în „podoabele fizice” cu care a fost dăruită. „-Să nu te superi dacă îți spun că admir în tine mai întâi pe mama iubitoare! Nimic nu-mi pare mai de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aparte, izvorând dintr-o extraordinară putere de a iubi. Detectivul care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl iubești! Un argument la care ateul Bendrix nu are răspuns. Sfârșitul femeii pare să întărească
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Mi-aduc aminte cât de uimit am fost (eram prea tânăr și idealist!) de povestirea unei fete, simplă croitoreasă, pe care am cunoscut-o la o „reuniune dansantă” organizată în cartierul „meu”. Fusese acostată de un scriitor care, ca să o convingă să-i cedeze, i-a făcut declarații de dragoste veșnică, i-a căzut în genunchi și a cerut-o de soție, a amenințat cu sinuciderea. Îl știam prieten cu alcoolul, cum „îi șade bine” unui „holtei” de 45 50 de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
conform unor istorici „progresiști”), scriitorul danez plasează o serie de întâmplări ce dezvăluie capacitatea sufletului feminin de a trăi subtil și dramatic, conform principiilor absorbite dintr-o cultură superioară. Apoi, alte texte europene, ca și vechile romane japoneze, m-au convins că „spiritul modern” datează de vreo două mii de ani. Cel puțin! Prin urmare, cu atît mai mult mă interesează caietul lui P.H.L., un scriitor cu care am fost contemporan din 1943 și pînă prin 1978, când a fost înmormântat în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui. Fiindcă el va purta numele acelui soț absent, plecat departe și pentru lungi perioade de timp, „după natura serviciului său”. Cel puțin, aceasta este „varianta” Teodorei pentru curioși. Pe el îl roagă să înțeleagă „situația”. Dar Profesorul știe, este convins că aici atârnă greu și un alt „aspect”: „diferența de vârstă”. Dacă era mai tânăr, în mod sigur ar fi forțat un divorț (ea putea găsi repede cel mai plauzabil motiv: părăsirea familiei de către soț), oferindu-i șansa de a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nebun. „Da, nebun! Însă nebun întru Hristos!” - le va fi replicat apostolul. Din păcate, și atunci, și acum, mintea filosofului pune la îndoială orice vine din afara ei, trecând totul prin filtrul raționamentului deprins din cărțile maeștrilor. Învățătura lui Isus îi convingea pe oameni că prin credință și munții pot fi urniți din loc! Ceea ce, logic, este imposibil... P.H.L. continuă să-și moralizeze personajul, amenințat pentru o clipă să rămână repetent la „școala vieții”. Așa că Profesorul a „cedat” repede, recunoscând că, „în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să nu mai vadă tot timpul spectrul inexorabilei îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-a făcut să răspundă la fel. I-a destăinuit din „secretele” sale, aventuri tinerești, necesare experiențe ce l-au pregătit (este convins!) pentru cea din urmă poveste de iubire, mărturisită la modul cel mai simplu, direct, fără patetisme, fără excese sentimentale, fără vorbe mari. Li s-a părut amândurora că această întâlnire le-a fost predestinată. Păcat că atât de târziu!... Sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
speri tot timpul în îndreptarea ta. Și vei ajunge poate la Iubirea desăvârșită.” „Dar eu vreau să aflu Adevărul în care să cred!” „Adevărul este El! Unicul Adevăr ce te îndestulează pe deplin, cu condiția să nu vrei să te convingi de existența lui pipăindu-i rănile. Și mai este ceva! Nu poți merge spre Adevăr cu toată fala științei de carte și a deșteptăciunii tale. Ar trebui mai întâi să te rogi cu umilință, ca să dobândești curăția sufletului, încât să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ultimă șansă. O decizie inspirată! Prea l-a strivit sub exemplul celuilalt basarabean, de numele căruia se leagă o mare operă, un castel și un copil genial. Prin urmare, regăsesc în ultimele pagini ale caietului un domn Profesor tot mai convins că, pentru a-și dovedi că este viu, trebuie să-și dorească mai mult decât un ... mort. Întâi, să fie cât mai aproape de Teodora și de copilul lor. „Când vrei ceva cu toată inima, găsești și cale de înfăptuire!” - subliniază
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și starea de veghe. De aceea, poate, fericirea din vis îl făcea să caute argumente, tot în vis, că ceea ce trăiește este chiar realitatea, refuzând adevărul (trist!) al vieții conștiente. Și acum câteva nopți dorea cu același patos să se convingă singur că nu este vis, că el chiar zboară! S-a trezit gemând și a fost cuprins, instantaneu, de o tristețe copleșitoare. „Așadar, orice vârstă ai avea, copilul din tine își cere drepturile. Ești în stare să le recunoști?” - îl
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
zi, atunci cînd s-a trecut cu adevărat la treabă. Dar se cunosc multe alte amănunte legate direct de începutul marii aventuri. Așa, de pildă, în noaptea dinaintea pornirii expediției, Virgil n-a dormit aproape deloc. Sigur că da... sînt convins că vor fi destui care vor strîmba din nas și vor zice: ei, și ce dacă n-a dormit? Asta-i ceva așa de grozav? Păi, sigur că este și de asta vreau să spun, nu de altceva. Pentru că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spre șura de unde tocmai ieșea vaca. Nea, haram! puse punct la toate glasul mamei lui Vlad. Ca tras de o funie nevăzută, Virgil s-a trezit deodată lîngă Vlad. Trebuia să facă tot ce era cu putință pentru a-l convinge să meargă după comoară. Mergem azi, Vlad! Altfel sîntem pierduți! Cum? Tu vrei să nu mă mai primească acasă? Du mai repede vaca! se auzi porunca mamei. O duc, mamă, o duc! Ce mai vrei?! răspunse înțepat Vlad. Tocmai atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
găsit acasă. Era plecat cu tatăl său să aducă niște caș de la o stînă din munte. Virgil n-a mai stat să se gîndească dacă-i bine ori nu să înceapă o asemenea treabă fără întregul colectiv. Fericit că a convins-o pe Ilinca, nu-și mai punea problema celorlalți cu așa mare interes. * Pe Tomiță îl întîlni ducîndu-se să cumpere drojdie. Nu! Nu azi! ridică el glas de împotrivire cînd auzi despre ce-i vorba. Cum nu azi? N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la cantonul părăsit, auzi deodată din umbra unui gard înalt: Bîzzz... bîzzzz... Bărzăunul se purtă însă foarte demn. Nu luă în seamă astfel de sunete și-și continuă drumul ca și cum n-ar fi auzit nimic, fără să întoarcă privirea. Sînt convins însă că oricine își poate da perfect seama că știa despre ce-i vorba. Bîzzz... bîzzz... auzi el din nou. Dar nici de data asta nu întoarse capul, ci începu să fluiere și mai tare. Hei, Bărzăune, desluși un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]