5,945 matches
-
în ochi. Vrea să se înroleze în Galbiana. Îți cer permisiunea să-l înrolez. Nu vreau să-l predau lui Vitellius. — Vitellius? - legatul făcu o strâmbătură de dispreț. Legea ne impune să-l judecăm, adăugă pe un ton prea puțin convins. — Garantez eu pentru el, ca și fratele meu Valerius, care a străbătut împreună cu omul ăsta multe mile, mai repede decât orice mesager, ca să ne aducă o veste gravă. La calendele lui ianuarie, legiunile din Germania Inferior, în loc să-i jure credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mine, nu crezi? Cât despre o presupusă înșelătorie pe care timpul o va scoate la iveală... Oare viitorul nu se află în mâinile zeilor? Nu uita că, atunci când trasează destinele oamenilor, zeii sunt subtili, nu răuvoitori. Manteus încuviință, prea puțin convins, apoi bătu din palme, chemându-și sclavul. — Valerius e al tău, spuse, fixându-l pe Proculus cu o privire inexpresivă. El te va conduce. Antrenează-l cum crezi de cuviință. Aceste Ludi și toate mijloacele mele îți stau la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
afli detaliile jocurilor de mâine? Băiatul se ridică. — Trebuie să plec... dar vreau să-ți mai spun un ultim lucru. Toate celelalte nu au importanță. Se uită din nou în jur. Oamenii se adunaseră în jurul tracului beat care plângea disperat, convins că a doua zi avea să moară; striga că zeii lui îi trimiseseră un semn teribil, îi blestema pe romani, pe Vitellius și soarta lui de sclav și de gladiator. Hohotele și blestemele sale îi făceau pe ceilalți să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teamă, incertitudine... Mereu aproape de copiii nevoiași, de cei nefericiți, și-a urmărit elevii peste ani cu interes și dragoste pentru a fi sigură că au devenit maturi și responsabili, bine integrați în viața socială și gata să lupte cu greutățile, convinși că dacă vrei învingi. Așa se explică respectul adânc și admirația fără umbre, pe care cei ieșiți de pe băncile acestei școli le păstrează neștirbite. Și dacă iubirea mișcă soarele și celalelte stele, cum să nu îndrepte aceste suflete de copil
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
lung la tine dacă te dai în spectacol în halul ăsta. Însă chestia cu urmăritul e doar la tine-n cap. Te-mbraci cum te-mbraci și ești așa plină de tine! Dacă se-ntâmplă să tușească cineva, gata, ești convinsă că te-a urmărit toată dimineața. Insistă ca Pinky să facă toate drumurile viitoare la bazar îmbrăcată în bumbac simplu, lipsită de podoabe de aur și zorzoane înflorate, cu o față cât se poate de spălată și curată - ceea ce, însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai frumos... Numai că, își dădu seama, îi pierea entuziasmul necesar pentru a continua și nimeni nu mai era cu adevărat atent la ceea ce spunea. Sub copacul lui se constituiseră două tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva pe Baba al Maimuțelor și atmosfera de sacralitate a mănăstirii; cealaltă era furioasă că aceste animale sacre vor fi astfel umilite și alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Era foarte posibil ca mișcarea aceasta să reducă și problema abuzării nevestelor, care ieșise de sub control în ultima vreme. În cazul acesta ar putea pretinde trei... da, trei... victorii! Iar el însuși nu avea nimic de pierdut, fiind un abstinent convins. Copii ale planului său fură trimise cu jeep-ul guvernamental la gară, în așteptarea sosirii încă anticipate a Colectorului Districtual. Doar șeful poliției, așa cum se poate vedea, nu oferise nici un plan, pentru că el nu se gândea să avanseze în carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
câteva mii de ori? Fui, ce plictiseală.) Nu-mi amintesc nici jumătate din lucrurile pe care le fac. Dar după cum stau lucrurile, nici nu vreau mai mult. Să luăm, de exemplu, cazul de față, când m-am sculat pe la prânz convins fiind că am discutat cu Selina toată noaptea. E ca și cum ea ar fi alături de mine în clipele mele cele mai negre, când sunt slab și mi-e frică. Selina știe ceva ce toată lumea ar fi trebuit să cunoască până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta am pe mână, o cățea turbată, tâmpită și beată. Dar am pus-o să jure că-și va ține gura deocamdată și, după ce s-a întors Spunk, s-a dus și ea la toaletă, părând cât se poate de convinsă. De fapt, a zăbovit acolo așa de mult, încât eu am zis că leapădă de-adevăratelea. Spunk mă privea plin de încredere. — Știu ce crezi, John. Te gândești că mariajul nostru ne va afecta munca la Bad Money. Dar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar oferi un strop de plăcere nevinovată prin forma lor bine ticluită? Eu, una, prefer oricând frumusețea ordinii în locul chipului boțit al vieții. Dumneata ce-ai de spus, domnule Vultur? — Nu sunt sigur, zise Vultur-în-Zbor. Depinde dacă ești sau nu convins că toate cercurile mici ale lumii sunt legate laolaltă într-un fel sau altul. — Nu, nu, nu, nu, nu! se revoltă Gribb. Pierdeți cu totul din vedere esențialul. Ideea este următoarea: cuvântul importanță înseamnă „a avea însemnătate“. Adică a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o cale prin infinitele timpuri prezente și viitoruri potențiale pentru a face posibilă această întâlnire? îApoi, revenind la vocea lui normală:) De care din binecuvântările Domnului tău te lepezi? Vultur-în-Zbor a fost mișcat, dar nu s-a lăsat întru totul convins. A clătinat din cap. — Din moment ce nu știi cum să conceptualizezi coordonatele Dimensiunii tale, nu poți părăsi insula, îi spuse Grimus. Nu poți nici să rămâi printre locuitorii din Kâf, fiindcă ai chipul meu. Singura ta alternativă este sinuciderea, dar odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ouă. Nu a durut? —Ba da, foarte tare, a răspuns nepăsătoare. Am presupus că trebuie să suferi pentru a-ți face găuri în sfârcuri. Mult mai mult decât în buric. Vrei să vezi? — Nu. În nici un caz, i-am spus convinsă, gândindu-mă că găurirea sfârcurilor ar putea să o fi afectat mai mult decât părea la început; cel puțin, așa își dublase mărimea pieptului. —Doamne, Baby, ce vei face când și asta se va demoda? Îți vei face gaură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și acum a dispărut ca să stea îmbufnată pe undeva. Dar Anne-Marie știe despre ce e vorba? Se pare că nu. Adică, nu vor să-și arate atuurile, dar cred că A-M mi-ar spune despre ce e vorba. Sunt convinsă, am spus sec. Tare aș vrea să știu ce a aflat Jordan. Am avertizat-o că, dacă are ceva împotriva articolului meu, ar face bine să spună. Al meu va intra în ediția de sâmbătă, titlu important în secțiunea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem undeva. — Poți să te holbezi cât vrei, chicoti ea. S-a terminat. Se dă pronunțarea și ce-o să mai scrii? — Scriam cu totul altceva, nu despre dumneata. — Serioooos? Nu despre mine? Da’ atunci despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuvântul viață tresare, drăcuie și prinde a râde. „Tu nu vezi cum își râde viața de noi, Simioane? Te lasă la tinerețe să crezi că-i frumoasă, colorată și la bătrânețe îți întoarce curul.“ „E frumoasă viața, Nela“, îi răspund, convins chiar că așa și este. „E tare frumoasă. Noi nu știm să o privim. Noi o urâțim. Cu suferințele noastre, cu necazurile noastre, cu ura noastră. Ne urâm și ne dușmănim noi între noi, de parcă cel din fața noastră ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pot fabula la nesfârșit, încercând să găsesc asemănări, legături cu alte experiențe, metafore, perifraze, mai știu eu ce. Totul a fost atât de fulgerător, încât nici nu cred că mai aveam timp să conștientizez ceea ce mi se întâmpla. Credeam, sincer convins, că Dumnezeu se miluise de mine și mă trimisese să trăiesc într-un timp paralel. Să împlinesc eu visul tuturor utopiștilor și nechemaților care scriau fel și fel de SF-uri. Iată, dintr-odată, mi s-a dat miracolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sinucis și Trombă a făcut în așa fel încât afacerea s-a mușamalizat, spunându-se că valiza aceluia era goală. De parcă diplomații noștri făceau schimb de aere între Sofia și Belgrad. „Putea să izbucnească atunci al doilea război mondial“, spunea convins Trombă. „Cu câteva săptămâni mai devreme. Dacă l-am scurtat cu nu știu câte luni, după cum văd că au descoperit tovarășii acum, atunci am fi avut și meritul că l-am declanșat cu câteva săptămâni în avans. N-am numărat zilele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În porumbarul colegiului. Tatăl său, Ramón, portarul, era veteran al războiului din Cuba, unde Își pierduse o mînă și (se zvonea cu oarecare răutate) testiculul drept, Într-un foc de alice tras de Însuși Theodore Rossevelt În asaltul de la Cochinos. Convins că trîndăveala e mama tuturor relelor, Ramón „Un-singur-coi“ (cum Îl porecleau elevii) Își Însărcinase fiul să strîngă Într-un sac frunzele uscate din păduricea de pini și din curtea cu fîntîni. Ramón era un om de treabă, cam butucănos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-su e un om sărman căruia Îi vine greu să-și găsească bucile cînd e să facă treabă mare, iar doamna Yvonne e o harpie cu creier de purice care-și petrece ziua-ntreagă făcînd-o pe femeia surprinsă În desuuri, convinsă că e doña María Guerrero, sau ceva și mai rău, la care nici nu mai vreau să mă gîndesc. Băiatul, cum e și firesc, caută un substitut, iar tu, Îngerul salvator, pici din cer și-i Întinzi o mînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În cuvintele văzătoarei, părea un mare pieptene de podoabă făcut din ciocolată topită, Îi zise: „Jacinta, ceea ce ai văzut tu e cetatea Barcelonei, marea fermecătoare și tempul ispășitor al Sfintei Familii...“. Două săptămîni mai tîrziu, Jacinta o pornea spre Barcelona, convinsă că tot ce Îi descrisese Îngerul avea să devină realitate. Trecură luni de grele vicisitudini pînă cînd Jacinta Își găsi o slujbă fixă Într-unul din magazinele „Aldaya și fiii“, În apropiere de pavilioanele fostei Expoziții Universale a Citadelei. Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că Îl Îngrijeam pe bietul meu soț Miquel, care rămăsese invalid și desfigurat În război, ne dădeau de pomană lapte, caș sau pîine, iar uneori chiar pește sărat sau cîrnați trimiși de rudele de la țară. După cîteva luni de penurie, convinsă că va mai trece multă vreme pînă cînd Îmi voi putea găsi o slujbă, am hotărît să pun la cale o stratagemă pe care am Împrumutat-o dintr-unul din romanele lui Julián. I-am scris mamei acestuia, la Bogotá
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea. În timp ce scriu aceste rînduri pe tejgheaua librăriei, fiul meu Julián, care mîine Împlinește zece ani, se uită la mine zîmbitor și intrigat de teancul ăsta de foi care tot crește și iar crește, convins, poate, că și taică-său a contractat boala aceea a cărților și a cuvintelor. Julián are ochii și inteligența maică-sii, și Îmi place să cred că posedă ingenuitatea mea. Tata, care, deși nu recunoaște, Întîmpină dificultăți În a citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mi-ai trimis mai mult decât așteptam. Îmi pare bine că nu era un răspuns, ci doar o scrisoare. I just got your beautiful letter and I love you more. You are a really super-male! (No vulgar remarks, please!) Eram convinsă că totul e neschimbat și rămâne așa, că exiști, că ceva din tine dăinuie. Apoi (sunt foarte fericită) apoi m-a străpuns Îndoiala obișnuită, cu totul că nu voiam să mă las influențată de Împrejurări și de timp (de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă feroviară care, „i s-a Întâmplat chiar lui În familie“ abia de aici Încolo Începea. El fusese cel care aflase primul despre accident pentru că lucra pe atunci În funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trebuie sa învățăm să DISCERNEM. În timpul orelor de somn normal, fiecare trăiește în Lumile Interne cu Conștiința adormită. Aici vedem tâmplarii în tâmplăriile lor, vânzătorii în magazinele lor, șoferii conducându-și mașinile sau automobilele etc., și toți sunt pe deplin convinși că sunt în carne și oase. Dacă cineva îl întreabă pe un prieten de acestea: În ce lume te găsești? Unde crezi că te afli, prietenul meu? Întotdeauna va răspunde că este în carne și oase și dacă cineva îi
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]