2,935 matches
-
în Franziskuspforte (Linzergasse) sau printr-o potecă aflată în spatele centrului comercial "Imberg", în Fürbergstrasse. Caracteristicile biologice ale muntelui sunt diferite de plante rare alpine și animale în stâncă inaccesibilă rece de nord (despre alpin auricula și Rhododendron alpin). De asemenea, corbul comun rase în roci. Caracteristicile biologice ale muntelui sunt diferitele plante alpine rare aflate în stâncile inaccesibile din partea de nord (precum urechea ursului (Primula auricula) sau trandafirul alpin (Rhododendron hirsutum)). Chiar și cuiburile de corb se află adăpostite în stâncile
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
și Rhododendron alpin). De asemenea, corbul comun rase în roci. Caracteristicile biologice ale muntelui sunt diferitele plante alpine rare aflate în stâncile inaccesibile din partea de nord (precum urechea ursului (Primula auricula) sau trandafirul alpin (Rhododendron hirsutum)). Chiar și cuiburile de corb se află adăpostite în stâncile abrupte din gresie.
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
Iuri Lucan s-a numit Mрія („Visul”) și a activat până la moartea acestuia. Ca scriitor, Iuri Lucan debutează în anul 1979 cu romanul "„Balanța”", apărut la Editura Kriterion. Câțiva ani mai târziu, publică romanele "„Nu-i greu să ucizi un corb”" (1982) și "„Nopți banale”" (1985), la aceeași editură. Romanele sunt scrise în limba ucraineană și investighează spațiul rural bucovinean. Pe lângă romanele amintite, Iuri a lăsat în manuscris romanul istoric "„Duelul întrerupt”" pe care nu a mai apucat să îl publice
Iuri Lucan () [Corola-website/Science/327032_a_328361]
-
pe lista roșie a IUCN), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), jder ("Martes martes"), râs ("Lynx lynx"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes crucigera"), iepure-de-câmp ("Lepus europaeus"), veveriță ("Sciurus carolinensis"); Păsări: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), corb ("Corvus corax"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), șoim călător ("Falco peregrinus"), brumăriță de stâncă ("Prunella collaris"), cristel-de-câmp ("Crex crex"), stăncuță ("Corvus monedula"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
iarna din regiunile nordice ale Eurasiei, unde cuibărește, și este răspândită în regiunea Dunării și pe litoral, mai rar în interiorul țării. Iernează în Europa până la Oceanul Atlantic, în sudul Mării Mediterane și în Asia de sud-est. Are o mărime de 66-71 cm (între corb și găină) și o greutatea de 1,5-2 kg; masculii sunt cu mult mai mari decât femelele. Este una din cele mai rapide păsări de apă și cea mai mare din cele 4 specii de ferestrași; are corp aerohidrodinamic adaptat
Ferestrașul mare () [Corola-website/Science/329283_a_330612]
-
insula Mona este distrus, druizii săi sunt uciși, iar preotesele violate. Din copiii care se nasc în urma acestor violuri, preotesele ucid fetele și lasă în viață doar băieții, apoi se sinucid. Băieții cresc și fomrmează un grup care se intitulează Corbii, jurând să se răzbune împotriva Romei. Una dintre puține preotese rămase în viață, Lhiannon, ridică un nou sanctuar la Vernemeton, parțial controlat și protejat de romani. Romanul istorisește povestea lui Eilan, nepoata arhi-druidului Britaniei. Ea aude chemarea Zeiței și este
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
SUA (Național Radio Astronomy Observatory - NRAO) și Japonia (Național Astronomical Observatory of Japan - NAOJ). De la punerea parțială în serviciu, în octombrie 2011, ALMA permite observarea a două galaxii aflate în coliziune, la 70 de milioane de ani lumină, în constelația Corbul.
Atacama Large Millimeter/submillimeter Array () [Corola-website/Science/328847_a_330176]
-
sunt cu dungi maro, ocre și galbene. Vârfurile aripilor sunt cu pete mari albe. După trei ani, stârcul de noapte capătă culorile unui adult. În general, strigatul scos de stârcul de noapte este o vocea dura și răgușita a unui corb: "Cua, Cuak "sau" Cuarc". Acest strigat este scos în zbor sau dintr-un loc înalt. Stârcii de noapte trăiesc în Europa, Africa, Asia și America în zonele mlăștinoase sau inundate, lângă râuri largi, zone cu stufăriș sau la malul lacurilor
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
așa cum se explică în inscripția însoțitoare, „imaginea ultimului dintre oameni, „jidovul rătăcitor”, mergând într-o pustie polara, încolțit între îngerul speranței și un schelet reprezentând Moartea. În fața sa zace o figură feminină, întruchipare a omenirii stinse din viați, înconjurată de corbi amenințători. Razele unei lumini străvechi răzbat dinspre un alt înger îndepărtat, care plutește deasupra boltei furtunoase.” Pictură a fost executată într-o gamă limitată de culori - albastru, gri, negru, alb, având și tuse de auriu și nuanțe mai calde în
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
("Rhynochetos jubatus") este o pasăre din familia rinochetidelor ("Rhynochetidae") care trăiește în pădurile tropicale umede din insula Noua Caledonie din Oceanul Pacific. Este de mărimea unui corb, având o lungime de 55 cm și o greutate de 700-1100 g. Are un penaj cenușiu, iar pe cap o creastă mare de pene pe care o ridică și o coboară după voie. Ciocul și picioarele sunt portocalii. Ochii sunt
Kagu () [Corola-website/Science/331910_a_333239]
-
faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Muntenia, pe teritoriul județului Argeș. Aria naturală se află în partea nord-vestică a județului Argeș, pe teritoriile administrative al comunelor Brăduleț, Corbeni, Corbi, Domnești, Mușătești, Nucșoara și Pietroșani și este străbătută de drumul național DN73C, care leagă municipiul Curtea de Argeș de localitatea Berevoiești. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „Valea Vâlsanului” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
Myotis myotis"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Păsări protejate, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice): ieruncă ("Tetrastes bonasia"), cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), corb ("Corvus corax"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), șoim călător ("Falco peregrinus"), brumăriță de stâncă ("Prunella collaris"), cristel-de-câmp ("Crex crex"), stăncuță ("Corvus monedula"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
al Argeșului, la Galeșu (Carpații Meridionali). Arealul aspretelui s-a micșorat cu mult în ultimii ani. În perioada 1958-1965 aspretele era găsit în bazinul superior al râurilor Argeș (de la Arefu până la Curtea de Argeș, mai ales la Oești și Albești), Doamnei (la Corbi și Domnești) și pe o porțiune de 30 km în râul Vâlsan, afluent stâng al Argeșului (din amonte de Brădetu până în amonte de localitatea Mălureni). Aspretele în perioada 1958-1966 era mai abundent în Argeș decât în Vâlsan, cu o abundența
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
livezi) încadrată în bioregiunea alpina și continentală a nord-vestului Munților Călimani, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor și include ariile protejate: Cheile Bistriței Ardelene, Rezervatia naturală Comarnic, Stăncile Tătarului, Munții Călimani, Tăul Zânelor, Râpă Verde, Locul fosilifer Râpă Mare, Piatra Corbului, Piatra Cușmei și Valea Repedea. prezintă o arie naturală cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta dispune de 8 tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
faunistice semnalate în arealul sitului: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), jder ("Martes martes"), chițcan de apă ("Neomys fodiens"); broasca-roșie-de-munte, un amfibian din specia "Rana temporaria"); corb ("Corvus corax"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), privighetoare ("Luscinia luscinia"), mierlă ("Turlus merula"), gaiță ("Garulus glandarius"), cuc ("Cuculus canorus"). Flora este constituită din arbori, arbusti, ierburi și flori; astfel: fag ("Fagus sylvatica"), pin de pădure ("Pinus
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
liliacul urecheat ("Plecotus auritus"); Păsări cu specii de: acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar ("Buteo buteo"), cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), cocoș de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"), uliu porumbar ("Accipiter gentilis"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), ieruncă ("Tetrasts bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), corb ("Corvus corax"), mierlă de apă ("Cinclus cinclus"), mierlă ("Turdus merula"), codobatură ("Motacilla alba"), fluierar-de-munte ("Tringa hypoleucos"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), ciocănitoare-de-munte ("Pycoides tridactylus"), scatiu ("Carduelis spinus"), pițigoi-de-brădet ("Parus ater"), pițigoi-moțat ("Parus cristatus"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), forfecuță ("Loxia curvirostra"), sticlete ("Carduelis carduelis
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
Ansamblul Palatului Brâncovenesc este un muzeu județean din Potlogi. Se găsește la circa 16 km de Titu și la 45 km nord-vest de București, pe intersecția DJ 711 A (Bilciurești -DN 71-DN 7 - A 1 - Corbii Mari DN 61) cu DJ 401 A ( Bolintin Vale - A 1 - DN 7 Găiești) și la 5 km de Autostrada București-Pitești, pe un drum ce pornește de la km 49 al autostrăzii. În trecut Potlogiul era traversat de drumul principal de
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
martes"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), dihor ("Mustela putorius"), pârșul de alun ("Muscardinus avellanarius"); Păsări (protejate prin "Directiva CE 147 din 30 noiembrie 2009", privind conservarea păsărilor sălbatice) cu specii de: caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), huhurez mare ("Strix uralensis"), șoim călător ("Falco peregrinus"), corb ("Corvus corax"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), pițigoi mare ("Parus major"), ciocănitoarea pestrița de grădină ("Dendrocopos syriacus"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), silvia porumbacă ("Sylvia
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
„” este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicat în 1847. La fel ca și alte câteva poeme ale lui Poe (cum ar fi „Corbul”, „Annabel Lee” și „Lenore”), „” se concentrează asupra pierderii iubitei naratorului ca urmare a morții ei. Poe a scris inițial poezia ca o operă oratorică și, ca atare, poemul este cunoscut pentru accentul pus pe sunet. În plus, sunt făcute mai
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
este incertă. Cercetătorul și ruda îndepărtată a lui Poe, Harry Lee Poe, a spus că poemul este autobiografic și arată durerea lui Poe față de moartea recentă a soției sale Virginia. Cercetătorul Scott Peeples notează că „Ulalume” este o continuare la „Corbul”. Poetic, numele Ulalume scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Annabel Lee”. În cazul în care reprezintă într-adevăr o iubită decedată, alegerea lui Poe de a
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
refuzat pe motiv că este prea stufos. Poe a văzut probabil cererea lui Bronson ca o provocare personală, precum și ca o oportunitate de a-și consolida renumele, mai ales după ce își demonstrase, de asemenea, stilul său oratoric în poemul anterior „Corbul”. „Ulalume - A Ballad” a fost în cele din urmă publicat, deși anonim, în decembrie 1847 în revista "". Inițial, Poe își vânduse eseul „”, nepublicat apoi, editorului revistei "Review"', George Hooker Colton. Colton nu a tipărit imediat manuscrisul, așa că Poe l-a
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
sunt încă nedespărțite. În fiecare noapte, el o visează pe Annabel Lee și vede strălucirea ochilor ei în stele. În fiecare noapte, el se culcă alături de ea în mormântul ei de lângă mare. Ca multe alte poeme ale lui Poe, precum „Corbul”, „Ulalume” și „Celei din paradis”, „Annabel Lee” utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”. Ca și alte femei din multe
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
au îndrăgostit, dar explicația sa că îngerii au ucis-o este în sine copilărească, sugerând că el nu s-a maturizat mult de atunci. Repetarea acestei afirmații sugerează că el încearcă să-și raționalizeze propriile sentimente excesive de pierdere. Spre deosebire de „Corbul”, în care naratorul crede că el nu se va mai întâlni „niciodată” cu iubirea sa, în „Annabel Lee” se spune că cei doi vor fi din nou împreună, deoarece nici măcar demonii „nu le pot despărți” sufletele. „Annabel Lee” este format
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
expresie frazeologică, pentru care se dau exemple ca "noapte albă" și "șoarece de bibliotecă". Tot printre acestea s-ar include și comparațiile în care comparatul este folosit cu sensul său obișnuit: "lung ca o zi de post", "negru ca pana corbului". Această unitate frazeologică se caracterizează printr-o fixitate mai mare din toate cele trei puncte de vedere amintite decât colocația și expresia frazeologică, având un sens total non-compozițional. De asemenea, niciun element component al său nu poate fi înlocuit cu
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
ascuțite și otrăvite la degetele de la mâini și de la picioare, cârlige la coate, coarne pe cap și dinți albi și ascuțiți. Femeile au o înălțime comparabilă cu a unui om, piele verde-deschis, ochi ca abanosul și păr negru ca pana corbului. Fiecare faptă bună săvârșită de un viruk creează o piatră albă ("ghoal saam") în sufletul său, iar fiecare faptă rea una neagră ("ghoal nuan"). La sfârșitul vieții, dacă sunt mai multe pietre albe sufletul merge în paradis, dacă sunt mai
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]