3,539 matches
-
an sau doi mai înainte. În adolescența și tinerețea mea, până la instaurarea regimului comunist, care a degradat totul și a anulat respectabilitatea umană, scriitorii consacrați îmi impuneau venerație, creația lor mi se părea ruptă din cea divină, căreia îi datorăm cosmosul, cu ordinea și vârtejul lui germinal. Blaga mi se părea atât de departe, de inaccesibil, încât nu mi-ar fi trecut prin minte să încerc să-l cunosc personal: când aveam să-i fiu student, avea să fie altceva - îmi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
formalizare a domeniului subiectivității, s-a putut totuși ajunge la formularea unor principii de funcționare a psihicului, a legilor de elaborare a asociațiilor, cu valabilitate deplină și în zilele noastre. Pentru majoritatea gânditorilor, sufletul era o parte a naturii, a cosmosului, unde putea fi identificat și de unde era extras pe urmă cu forța divină a minții. Acest lucru a fost totuși realizat, spre deosebire de situația frecvent întâlnită și astăzi când, deși psihologia are constituită deja o paradigmă a ei proprie și este
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
stăpânire de sine de care a dat dovadă în mijlocul evenimentelor dezlănțuite. Pitagora a considerat sufletul (pneuma) de natură materială, mișcător în corp și distribuit în întregul univers, în eter. Pitagoreicii au adăugat eterul celor patru elemente fundamentale de structurare a cosmosului, alături de aer, foc, apă și pământ. Sufletul, deci, este de natură cosmică, localizat în spațiile siderale, în corpurile cerești, unde se întoarce după ce viața se stinge sau se eliberează din corp. Metempsihoza pitagoreică se bazează pe transmigrația sufletelor, de la locașurile
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de combinare al elementelor. 1.7. Democrit (460-370 î.I.C.) Democrit a fost un reprezentant distinct al modului de gândire atomist al lumii antice. El considera că toate manifestările observate se subordonează cauzelor materiale. A exprimat ideile despre lume și cosmos în categorii ca necesitatea, cauzalitatea, ordinea. Întreaga lume, după el, este incomensurabilă, legile care o guvernează sunt neschimbătoare, lumea fiind compusă din elemente primare indivizibile. Elementele cu viteza de mișcare cea mai rapidă sunt cele ale focului. Sufletul este doar
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
din interiorul corpului. În introducerea la lucrarea sa despre suflet, Aristotel a specificat faptul că sufletul este indispensabil în orice demers cognitiv. Viața fără suflet nu este posibilă, dar aceasta nu în accepțiunea vechii cosmologii, de identificare a sufletului cu cosmosul, ci în sensul identificării mecanismelor sale specifice, de producere a reflectării, care au fost studiate din perspectiva științelor naturii. Căci sufletul completează organismul nu din afară, ci ca parte a corpului organic, sufletul fiind compus din aceleași particule din care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Roma antică. Aceasta și-a propus să dezvolte gândirea despre materie și suflet a înaintașilor. În decursul a cîtorva secole, a suportat prefaceri interesante în acord cu problemele formulate de gânditorii anteriori. 1. Principiul primar al pneumei În accepțiunea stoicilor, cosmosul era imaginat ca un tot unitar, o parte a acestuia fiind și sufletul, care se reprezenta printr-o mișcare neîntreruptă a aerului înfocat pneuma. Aceasta era baza pe care, prin condensare, se obțineau gândurile. Prin pneum,a cosmosul era reîntregit
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
accepțiunea stoicilor, cosmosul era imaginat ca un tot unitar, o parte a acestuia fiind și sufletul, care se reprezenta printr-o mișcare neîntreruptă a aerului înfocat pneuma. Aceasta era baza pe care, prin condensare, se obțineau gândurile. Prin pneum,a cosmosul era reîntregit. Fizicul și psihicul se compun din aceeași materie, căreia, în cazul omului, îi sunt conferite însemne deosebite, chiar însușiri supraumane, supraindividuale, întrucât pneuma universală "este echivalentă cu sufletul general, cu focul dumnezeiesc". Stoicii au mai introdus o noțiune
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sau Japonia iar pe de altă parte, de la disponibilitatea, tot naturală, a acestuia de a se comporta și de a acționa potrivnic oricărui respect pentru valorile umane și de credință creștină. În Antichitate sufletul era parte a naturii și a cosmosului, era apă, era foc, era pământ și aer. În acești termeni, ai metaforelor și simbolurilor mitologice specifice epocii, au fost puse bazele gândirii raționale, au fost formulate legi, principii și reguli de funcționare ale psihicului, de atunci încoace valabile, la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Greek thinkers, also in ancient cultures of Egypt, India, China, or Japan, on the other hand, from man's natural disposition to behave and act against any human values and religious beliefs. As an integral part of nature and the cosmos, the soul therefore was water, fire, earth or air. In these terms of mythological metaphors and symbols, the ancients laid the foundations of rational thinking, formulated laws, principles and rules for the functioning of the psyche. They have remained valid
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este obiectivare, om exterior, periferie. Periferie a persoanei, individul face parte din lumea obiectivată și e atras în jocul tuturor obiectivărilor. în ciuda totalei lui libertăți concrete, în ciuda numeroaselor lui libertăți, el rămîne membru al societății, element al istoriei, parte a cosmosului. Oricît de vastă, oricît de asigurată, libertatea individului rămîne limitată prin însuși nivelul la care e situată : cel al exteriorității și al exteriorităților. Doar articularea individului cu dimensiunea profundă a persoanei îl situează în adevăratul regim al libertății. Potrivit doctrinelor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni de rînd, trupul omenesc se afla într-o minunată continuitate cu cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
eschaton. Transcendența temporală ar fi proprie geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o transcendență de tip spațial, vertical : un dincolo care depășește universul. Creștinismul a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cît mai mult din potențialul de totalitate pus în tine. * Pentru mentalitatea modelată de concepția antico-medievală despre univers, tezele științifice ale Noii Cosmologii au constituit, se știe, un cutremur ucigător. Faptul că Pămîntul își pierdea stabilitatea și poziția centrală în cosmos ruina simbolismul natural, aparent obiectiv, al poziției calitative centrale pe care omul o ocupă în lume ; revolta sentimentul natural al individului și al instituțiilor creștine de a se afla în centrul universului. Lumea se dezagregase : toată e bucăți, orice coerență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a tinde spre Limita supremă. Pentru Cusanus, cosmologia e un instrument de tematizare metafizică. El nu își propune să observe, studieze, explice lumea în sine recurgînd la ipoteza unei instanțe transcendente. Cosmologia lui nu are ca orizont și interes ultim cosmosul. Concepția lui pluralistă privind universul și persoana umană mobilizează, dimpotrivă, cunoașterea spre Unitatea de dincolo de lume. Fiecare persoană e menită, în această concepție, să depășească iluzia de a fi un centru static, obiectivat, e îndemnată să se actualizeze ca perspectivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mișcărilor cerești. E drept că persoana este redusă în mod curent la individ. Dar omul în verticala lui completă poate profita totuși de această radicală dezvrăjire. Ea e întrucîtva purificatoare, de vreme ce ne arată cu o limpezime brutală că societatea, istoria, cosmosul pot fi doar simboluri, nu întrupări ale transcendentului, că singurul loc unde el se întrupează este inima profundă a persoanei. Nikolai Berdiaev, filozof răsculat împotriva categoriilor de general-obligatoriu, colectiv, ierarhie obiectivată, vorbea despre necesitatea, în vremea noastră, de a concepe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea sacrului fiind astfel refuzată. Ne aflăm, poate, într-o vîrstă crepusculară, în sensul că lumina divină nu se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ne face să privim (ori măcar să întrevedem) realul dintr-o dublă perspectivă : din punctul nostru de vedere, al ființei-în-lume, și simultan din punctul de vedere al Polului divin. Ea ne arată cum se vede realul observat din centrul terestru al cosmosului, cu ochii creaturii, și cum se vede același real din centrul lui transcendent. în formularea lui Andrei Pleșu, schema inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin care armonia ei primordială a fost tulburată și Biserica, privită ca un cosmos restabilit, e ordinea în care se înlănțuie expunerea lui Nichifor Crainic. Concepția aceasta se străvede și în faptul că de câte ori vorbește despre Biserică o face în legătură cu o viziune larg cosmologică. Biserica este pe de o parte „organismul prin care se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o face în legătură cu o viziune larg cosmologică. Biserica este pe de o parte „organismul prin care se revarsă în viață energiile harului dumnezeiesc”, dar pe de alta ea este așezământul „care se confundă cu marele tot al făpturii”, sau e „cosmosul organizat în Biserică”. Armonia primordială a lumii cu Dumnezeu este paradisul de la început, pe care l-am pierdut în urma păcatului. Biserica este poarta redeschisă spre paradisul restabilit, este anticipația acestui paradis. Recucerirea paradisului este de altfel nu numai preocuparea fundamentală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de făpturi. Ierarhia și armonia lumii văzute, tulburată prin păcat dar restabilită prin harul lui Iisus Hristos, se numește Biserică. Dar tocmai de aceea Biserica este în sens larg și starea primordială și Biserica este și ordinea cerească. În capul cosmosului rezidit în Biserică, prelungit prin Biserica cerească, stă 10 Nichifor Crainic Iisus Hristos creatorul și recreatorul. În viziunea aceasta se întemeiază și se justifică existența ierarhiei din Biserică, dar și varietatea națiunilor din cuprinsul ei. Acestea din urmă în special
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naționalismului său, opus oricărui fel de internaționalism, de la cel catolic până la cel marxist, strein însă de exclusivismul rasist. Și amândouă la un loc formează temelia concepției naționaliste-sociale creștine, desăvârșită și integrală ca un cristal, a etnocrației. Dar viziunea aceasta a cosmosului, minunată armonie ierarhică, s-a relevat lui Nichifor Crainic și ca o viziune panestetică. Natura, în sensul cel mai cuprinzător, este frumoasă și a fost și mai frumoasă înainte de cădere. A fost și sub raportul frumuseții un Paradis și va
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
De observat că și la acela în legătură cu viziunea ierarhică pancosmică apare în chip firesc ideea frumosului în Dumnezeu. „Lumea e oglinda Creatorului, zice Nichifor Crainic. Ea îi resfrânge chipul și însușirile. Chiar numele lumii e frumusețe, fiindcă lumea se numește cosmos, adică ordine sau podoabă” (Sensul teologic al frumosului). Tocmai pentru că Dumnezeu este frumusețea supremă, are putere de atracție față de lumea creată, spune Nichifor Crainic urmând pe Dionisie Areopagitul. Dumnezeu ca frumos trezește în făptură „dragostea” după El. „Legătura irezistibilă dintre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumosul absolut și lucrurile frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge pe toate... În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stă minunata ordine ierarhică și unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos, adică chemare, frumusețe. Dionisie îl derivă de la verbul kaleo = eu chem. Divina dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numai un reflex de strălucire a luminii de sus revărsată peste lume, dar și un apel, o chemare, o atracție permanentă a lucrurilor cătră obârșia lor comună de dincolo de timp și spațiu” (Ibid). Cugetând asupra frumuseții de origine divină a cosmosului, Nichifor Crainic ajunge în situația să-și precizeze poziția față de conceptul de Sofia, atât de frecvent și de mult discutat în teologia rusească contimporană. Evitând construcțiile fantastice ale unora din acești teologi în legătură cu ideea de Sofia, Nichifor Crainic îi dă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
umplută de lumină, este ridicată în oceanul de lumină divină, care se răspândește apoi și pe fața sfântului, pe trupul lui, în toată împrejmuirea lui. Acesta e fenomenul transfigurării propriu-zis, cunoscut numai misticii ortodoxe, e anticipația trupului înviat și a cosmosului de după judecata din urmă, a paradisului. în contemplație, care poate fi socotită și starea de rugăciune cea mai înaltă, Nichifor Crainic, urmând clasificările consacrate, distinge două etape: una nedesăvârșită, mai activă, și una desăvârșită, sau cu totul pasivă. Exprimată în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]