8,430 matches
-
există decât o singură cale de a merge drept la inima muncitorului: să scrii sincer, fără ocoluri pretențioase, fără șabloane, să-l cunoști, să-l iubești. (Ă). Ședințele de poezie și nuvelă din fabrici, sunt ședințe de munca, de luptă, cot la cot, din care fiecare Învață ceva de la celălalt, În care toți se Întovărășesc și pleacă mai departe, Îmbogățiți. Iată, Într-o scurtă enumerare activitatea de până acum a scriitorilor În fabrici. Înainte de Conferința Scriitorilor, șezători de poezie la I.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o singură cale de a merge drept la inima muncitorului: să scrii sincer, fără ocoluri pretențioase, fără șabloane, să-l cunoști, să-l iubești. (Ă). Ședințele de poezie și nuvelă din fabrici, sunt ședințe de munca, de luptă, cot la cot, din care fiecare Învață ceva de la celălalt, În care toți se Întovărășesc și pleacă mai departe, Îmbogățiți. Iată, Într-o scurtă enumerare activitatea de până acum a scriitorilor În fabrici. Înainte de Conferința Scriitorilor, șezători de poezie la I.O.R.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În referatul prezentat congresului scriitorilor sovietici din august 1934, spunea În această privință: «Noi trebuie să alegem ca erou principal al cărților noastre munca. (Ă). Noi trebuie să Înțelegem munca drept o creație». (Ă). Oamenii se alătură unii altora, muncesc cot la cot, Împreună, purtați de acelaș ideal. În entuziasmul lor se citește voința de a-și croi cu propriile brațe un destin corespunzător cu aspirațiile lor. Cei care se izolează de acest iureș - fie că nu-l Înțeleg, fie că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prezentat congresului scriitorilor sovietici din august 1934, spunea În această privință: «Noi trebuie să alegem ca erou principal al cărților noastre munca. (Ă). Noi trebuie să Înțelegem munca drept o creație». (Ă). Oamenii se alătură unii altora, muncesc cot la cot, Împreună, purtați de acelaș ideal. În entuziasmul lor se citește voința de a-și croi cu propriile brațe un destin corespunzător cu aspirațiile lor. Cei care se izolează de acest iureș - fie că nu-l Înțeleg, fie că-l urăsc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Roșculeț crește, care sunt resorturile care o mână Înainte, În ce măsură lucrurile corespund realității. Ne aflăm la câteva săptămâni după naționalizare, adică În vara lui 1948, Într-o Întreprindere trecută acum În mâinile clasei muncitoare. De zece ani Ana Roșculeț muncește cot la cot cu tovarășele și tovarășii săi, trăind viața comună a fabricii, Îndurând mizeria ocupației hitleriste, mizeria războiului nedrept pe care burghezia română Îl duce pe spinarea ei și a celor de-o seamă cu ea. Mai mult Încă, În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care sunt resorturile care o mână Înainte, În ce măsură lucrurile corespund realității. Ne aflăm la câteva săptămâni după naționalizare, adică În vara lui 1948, Într-o Întreprindere trecută acum În mâinile clasei muncitoare. De zece ani Ana Roșculeț muncește cot la cot cu tovarășele și tovarășii săi, trăind viața comună a fabricii, Îndurând mizeria ocupației hitleriste, mizeria războiului nedrept pe care burghezia română Îl duce pe spinarea ei și a celor de-o seamă cu ea. Mai mult Încă, În acest război
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bune comunicări Codurile seducției ne aduc în conflict cu un adevărat paradox al educației noastre. Încă de la naștere, învățăm să ne disciplinăm trupul și dorințele, să ascultăm de regulile de bună purtare: „Nu te mai foi!”, „Stai drept!”, „ Nu pune coatele pe masă!”, „Nu-ți mai legăna picioarele!”, „Nu mai râde ca prostul!”, „Nu mai arăta cu degetul!”, „Nu pune mâna!”, „Nu ține mâna la gură când vorbești!”, „Ridică-ți capul!”, „Nu mai căsca!” Toate aceste precepte minunate își îndeplinesc treptat
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Atunci o parte din comunicarea lui ne este evident inaccesibilă. De altfel, brațele lui sunt constant poziționate mult în spate față de axa trupului. Aceasta demonstrează că, de obicei, se detașează foarte tare de ceea ce se petrece. În plus, brațele și coatele lui sunt întotdeauna foarte îndepărtate de trup, ca și cum ar fi plasat un câmp între el (trupul) și axa brațelor (legătura cu ceilalți). Toate aceste observații corespund unor constante în atitudinea interioară a lui Sigmund Freud. În schimb, este deajuns să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
vorba despre dorință, ci despre dorința de a comunica în mod mai personal cu cineva de care ne simțim apropiați, așa cum se întâmplă uneori între prietenii buni. Partea superioară a trupului traduce legătura noastră afectivă cu ceilalți. La rândul lor, coatele și încheieturile mâinilor exprimă flexibilitatea noastră într-o relație. CAPITOLUL 10 Coatele și încheieturile mâinilor, sau flexibilitatea dorinței „Și dacă aș îndrăzni?”, ne întrebăm atunci când ne simțim rigizi și am dori să avem o relație mai călduroasă. Rigiditatea spiritului se
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
personal cu cineva de care ne simțim apropiați, așa cum se întâmplă uneori între prietenii buni. Partea superioară a trupului traduce legătura noastră afectivă cu ceilalți. La rândul lor, coatele și încheieturile mâinilor exprimă flexibilitatea noastră într-o relație. CAPITOLUL 10 Coatele și încheieturile mâinilor, sau flexibilitatea dorinței „Și dacă aș îndrăzni?”, ne întrebăm atunci când ne simțim rigizi și am dori să avem o relație mai călduroasă. Rigiditatea spiritului se traduce printr-o rigiditate semnificativă a trupului. În fața acestei rigidități afective brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
brațele noastre se contractă. Suntem țepeni, scorțoși, „pognés*”, cum zic foarte inspirat locuitorii din Québec. Ca să ne „alunge scorțoșenia”, creierul lansează articulațiilor comanda de a ne da suplețea necesară pentru fluidizarea raportului interuman în care suntem implicați în acel moment. Coatele și încheieturile mâinilor sunt cele două articulații care exprimă, în același timp, suplețea și energia. Suplețea, pentru că fără aceste articulații trupul ar fi complet rigid; energia, pentru că este nevoie de ea pentru a multiplica, pornind de la încheietură sau din cot
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Coatele și încheieturile mâinilor sunt cele două articulații care exprimă, în același timp, suplețea și energia. Suplețea, pentru că fără aceste articulații trupul ar fi complet rigid; energia, pentru că este nevoie de ea pentru a multiplica, pornind de la încheietură sau din cot, mișcările brațului și ale mâinii. Coatele noastre apar întotdeauna în câmpul vederii periferice a interlocutorilor, indiferent dacă stăm aproape sau departe de ei. Fac parte din imaginea noastră și sunt foarte prezente în mesajele dorinței. Coatele, pentru a grăbi apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
două articulații care exprimă, în același timp, suplețea și energia. Suplețea, pentru că fără aceste articulații trupul ar fi complet rigid; energia, pentru că este nevoie de ea pentru a multiplica, pornind de la încheietură sau din cot, mișcările brațului și ale mâinii. Coatele noastre apar întotdeauna în câmpul vederii periferice a interlocutorilor, indiferent dacă stăm aproape sau departe de ei. Fac parte din imaginea noastră și sunt foarte prezente în mesajele dorinței. Coatele, pentru a grăbi apropierea afectivă Coatele dau suplețe mișcărilor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de la încheietură sau din cot, mișcările brațului și ale mâinii. Coatele noastre apar întotdeauna în câmpul vederii periferice a interlocutorilor, indiferent dacă stăm aproape sau departe de ei. Fac parte din imaginea noastră și sunt foarte prezente în mesajele dorinței. Coatele, pentru a grăbi apropierea afectivă Coatele dau suplețe mișcărilor noastre. Fără ele nu am putea îmbrățișa, nu ne-am putea apropia afectiv de cineva. În situațiile în care ne protejăm, coatele sunt îndepărtate de trup, stabilim o distanță, un câmp
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
brațului și ale mâinii. Coatele noastre apar întotdeauna în câmpul vederii periferice a interlocutorilor, indiferent dacă stăm aproape sau departe de ei. Fac parte din imaginea noastră și sunt foarte prezente în mesajele dorinței. Coatele, pentru a grăbi apropierea afectivă Coatele dau suplețe mișcărilor noastre. Fără ele nu am putea îmbrățișa, nu ne-am putea apropia afectiv de cineva. În situațiile în care ne protejăm, coatele sunt îndepărtate de trup, stabilim o distanță, un câmp între noi și ceilalți. Încheieturile mâinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
imaginea noastră și sunt foarte prezente în mesajele dorinței. Coatele, pentru a grăbi apropierea afectivă Coatele dau suplețe mișcărilor noastre. Fără ele nu am putea îmbrățișa, nu ne-am putea apropia afectiv de cineva. În situațiile în care ne protejăm, coatele sunt îndepărtate de trup, stabilim o distanță, un câmp între noi și ceilalți. Încheieturile mâinilor noastre sunt în pronație. Tindem să ne închidem, să ne retragem în noi. Invers, când ne întoarcem către ceilalți, coatele și încheieturile mâinilor se deschid
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
situațiile în care ne protejăm, coatele sunt îndepărtate de trup, stabilim o distanță, un câmp între noi și ceilalți. Încheieturile mâinilor noastre sunt în pronație. Tindem să ne închidem, să ne retragem în noi. Invers, când ne întoarcem către ceilalți, coatele și încheieturile mâinilor se deschid către ei. De altfel, când ne deschidem explicit către ceilalți pentru a-i primi, ne este imposibil să o facem cu coatele depărtate de trup. Acest lucru este demonstrat în cea de-a doua imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ne închidem, să ne retragem în noi. Invers, când ne întoarcem către ceilalți, coatele și încheieturile mâinilor se deschid către ei. De altfel, când ne deschidem explicit către ceilalți pentru a-i primi, ne este imposibil să o facem cu coatele depărtate de trup. Acest lucru este demonstrat în cea de-a doua imagine, în care Syna are o atitudine cu totul ieșită din comun. Coatele depărtate de trup traduc rigiditatea noastră și retragerea în sine. De aceea, dintre imaginile următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
deschidem explicit către ceilalți pentru a-i primi, ne este imposibil să o facem cu coatele depărtate de trup. Acest lucru este demonstrat în cea de-a doua imagine, în care Syna are o atitudine cu totul ieșită din comun. Coatele depărtate de trup traduc rigiditatea noastră și retragerea în sine. De aceea, dintre imaginile următoare ale strângerii mâinii, cea din stânga va fi mai destinsă și va fi citită inconștient ca fiind mai cordială decât cea din dreapta. În cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
dintre imaginile următoare ale strângerii mâinii, cea din stânga va fi mai destinsă și va fi citită inconștient ca fiind mai cordială decât cea din dreapta. În cea de-a doua poziție, Syner se apără în spatele aparenței de deschidere. Unghiul ascuțit al cotului lui creează o barieră între el și celălalt. (în casetă) Tăcerile lui Hitler Cel mai carismatic om al secolului trecut, Adolf Hitler, era și cel mai detestabil. De, ce să-i faci... Carisma lui Hitler era uriașă pentru că la el
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
acționată de emisfera stângă a creierului) intervine pe deplin atunci când ne plasăm în postură de control - prin urmare, de închidere sau de agresivitate (vezi caseta despre Hitler, p. 150). În următoarele două imagini, partea superioară a trupului este închisă, iar coatele, aflate în pronație, sunt blocate în direcția interiorului trupului. Brațul stâng este brațul emoțiilor, cel mai „impulsiv”. Aici, cu el așezat mai în față, Syna este mai dispusă să se deschidă emoțional, să intervină, să acționeze. Cu toate că prima ilustrație este
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să se deschidă emoțional, să intervină, să acționeze. Cu toate că prima ilustrație este mai pozitivă decât cea din dreapta, nu suntem în fața unor reale situații de seducție. Pentru ca aceste poziții să traducă o veritabilă dorință de deschidere afectivă, trebuie ca umerii și coatele să se deschidă. În gesturile următoare, deschiderea este mult mai mare; unul dintre gesturile Synei exprimă deschiderea, iar celălalt un real interes afectiv. În aceste două atitudini, umerii, coatele și încheieturile mâinilor sunt îndreptate spre interlocutor, ceea ce în prima ilustrație
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
traducă o veritabilă dorință de deschidere afectivă, trebuie ca umerii și coatele să se deschidă. În gesturile următoare, deschiderea este mult mai mare; unul dintre gesturile Synei exprimă deschiderea, iar celălalt un real interes afectiv. În aceste două atitudini, umerii, coatele și încheieturile mâinilor sunt îndreptate spre interlocutor, ceea ce în prima ilustrație exprimă o mare deschidere. În avântul spre această persoană, trupul nu mai este oprit decât de un braț care îi interzice accesul la cele din jur. Atunci când brațul stâng
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
stângi, constituie ultimul instrument de control, ultima baricadă a deschiderii noastre afective. Este vorba despre un gest autentic de deschidere emoțională. Partenerul îl percepe în mod subliminal ca pe un gest de seducție. Să continuăm cu evocarea mesajelor transmise de coate. Purtată de propriile emoții, o persoană așezată în fața noastră se poate sprijini pe un cot sau pe altul. Când interlocutorul dumneavoastră se sprijină pe cotul stâng, situația este întotdeauna mai afectivă decât atunci când se sprijină pe cel drept. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
un gest autentic de deschidere emoțională. Partenerul îl percepe în mod subliminal ca pe un gest de seducție. Să continuăm cu evocarea mesajelor transmise de coate. Purtată de propriile emoții, o persoană așezată în fața noastră se poate sprijini pe un cot sau pe altul. Când interlocutorul dumneavoastră se sprijină pe cotul stâng, situația este întotdeauna mai afectivă decât atunci când se sprijină pe cel drept. De fapt, mâna lui stângă, care îi cuprinde obrazul, vă deschide universul lui emoțional. Gestul efectuat este
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]