3,317 matches
-
ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind, nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape liniile norocului din podurile palmelor, săpând șanțuri. - N-o vezi, bre, cât e de perversă și infectată, că zici se baricadează, doar ca să nu-i înțepăm noi băutura?! D-asta o scobit-o 58 DANIEL BĂNULESCU un oraș. Și aleargă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ți încerci vastul pe ele și să le grăbești avântul cu vreo câțiva pumni?! Așa și cu fetele de împărați. S-ar fi căsătorit ele cu doi cărăbuși, probabil ca să le strălumineze ăia fofoloancele, ca pe niște vitrine. Și să crape de necaz alălalte fete de împărat care n-a întîlnit în viața lor cărăbuși. Dar eu crez că nu se merită, să strici vreun cărăbuș cu nestemate, pentru nici o coardă de împărat... Mai bine, dacă l-ai găsit, urci pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai cărat până aici... 117 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucureștene. Și la cheremul rubedeniilor căruia stăteau acum descuamarea "Marinei" lui Lucian Grigorescu, cât și depigmentarea necunoscutului "Blid cu cîrciumărese", tușat de pe patul de moarte de Luchian. Bineînțeles, camionagiul crăpase. Fusese sfârtecat în mii de bucățele, la rândul lor devenite amnezice, de către elicele unei șalupe grănicerești, pe când forța traversarea Dunării înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastă-sa (presupunînd că, vreodată, repauzatul șofer îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa, mai mult pentru activitate. Unul, un mucos de vreo opt ani, a venit chiar într-o seară și m-a anunțat: - Șefule, mâine îți aduc și eu o blondină, care știe și ea că nu-i ea. Dar îi crăpă buza după distracții și nu știe cum s-o șteargă de-acasă. I-am spus: - Dar ce e, domnule, aici, discotecă? - Nu, însă am putea deschide una. Știi, ăstora dintr-a-doua li se aprinde tărâța în ele când aud despre muzică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfrîna și mai bine, în viitoarele 30 de zile, n-o să-mi mai adresezi absolut nici un cuvînt? Nici absolut nici unei vecine. Nici absolut altcuiva?! - Sigur că da. Dar de unde ai aflat?! E cea mai mare dorință a mea. Să crăp și să nu se întîmple. Uite. Jur. Cu cel mai impenetrabil aer din lume, n-am ezitat să mă așez la birou, mi-am desfăcut stiloul și m-am pregătit să scriu. Dar ce poți să scrii? Când nu știi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
membri ai trupei, potriviți în blocstarturile lor și, la pasajele caracteristice, pe fiecare cum ieșea în evidență. Nu era vorba de o simplă sincronizare, efectiv aveai senzația că, dacă Pink se oprește, întreaga armonie a sălii în care se audia crapă, și, după zece minute de concert, spectatorul își dădea perfect seama că muzica provine, nu de la disc, ci de la puștiul din fața sa, care iradia o forță magnetică ceva de speriat, da, Gilmour, Waters, Mason și Wright, într-o singură și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
potolite? Scurmaseră, din răsputeri, după acest nou motiv de discuție și, mai ales, Cocondy tîrî o legătură de amintiri verzi și uscate, de-a lungul întregului teritoriu britanic. Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo și cum crăpau țestele saxonilor precum coaja de pepene, întorcîndu-se după dânsa să o soarbă din priviri, când se plimba. Umbreluță, pantofiori, trăsurică, domenii regale ori numai de baroneți, escapade la Manchester, Russel Street și ce-o mai fi spus. Patricia mai mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se deshidratează." Așa că el îl hidrata. Era iarnă. Saloanele încălzite, doar cât să nu înghețe apa în sticle. Mulți dintre pacienți, necooperanți, dădeau colțul. Adăugau tulburărilor proceselor lor psihice cîte-o pneumonie și decedau. Un sfert din ăștia încăpățînații, care crăpau, fuseseră internați din pricina unor fapte comise afară, prin care nu dovediseră c-ar fi dat chiar în brânci, de entuziasm, față de politica Partidului de făurire a socialismului în patria noastră. Erau ghinioniștii despre 275 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și când, tolănit, sub razele severe ale unui soare de februarie, întocmai ca o pisică imensă și se spăla peste tot. Era un sanatoriu nemaipomenit de curat. Pe la 5,30, cu o oră, o oră și jumătate înainte de a se crăpa de dimineață, Așezământul psihiatric își scutura zgaibaracele, duhurile negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la Președintele Țării. Că de aia e dânsul Președintele Țării! Bă, cea mai înaltă demnitate a Țării!!... Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea cu lingurița ciorbă de pătlăgele roșii, să-i mai întremeze, să nu-i crape la anchetă. Îi ștergea cu șervetul la guriță, îi mai dojenea. - Ori nu vă transmiteam eu, măgărușilor, pe toate canalele. Să nu vă mai încontrați cu Șeful Statului?!... Că de aia e dumnealui. Și de aia nu sânt eu... Sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cochete, care, muștruluindu-i că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați cu cenaliștii autentici, profanii. - Păi, o să vă! Că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați cu cenaliștii autentici, profanii. - Păi, o să vă! Că altceva ce are să vă crape?! Duceți-vă și mâncați slană. Băgați, la intestin, pită. Și faceți sport. Că stârpiturile ca voi, de-i poți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați cu cenaliștii autentici, profanii. - Păi, o să vă! Că altceva ce are să vă crape?! Duceți-vă și mâncați slană. Băgați, la intestin, pită. Și faceți sport. Că stârpiturile ca voi, de-i poți ridica cinci într-o mână, n-are talent! La UNIVERSITAS, chiar și portăreasa Cenaclului poseda cel mai uriaș talent dintre toate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă noi am fi putut, ne-am fi lăsat atâta rugați de tine?... Uite, fă, de exemplu, să-i țâșnească câinelui ăla sângele pe ochi... Aprinde gospodăria lui moș Mihail Afasasievici, că ș-așa a trăit destul. Ori fă să crape jegul de pe spinările noastre de gloată bârfitoare, neascultătoare și rea! - Să scriu ceva important?? întrebă, în crescendo și c-un adaos respectabil de emoție, Doru, ca și cum până în acel punct nici n-ar fi urmărit conversația. Dar acum, iată că o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gras ca un taur, Ițipache. Peste jumătate din cetățenii orașului nostru nu vor fi îndestul de pricepuți să combine cele două ingrediente. Așa încît, cu cel mai mare respect, în următoarele, cel mult, șapte săptămâni, le vor hali separat, vor crăpa, amărâții, de foame! - Nu știu cetățenii să prepare cartofi prăjiți și crocanți într-o tigăiță de teflon? Ori măcar într-un tuci?! - Nu știm, arză-ne focul, să ne arză! Vai de păcatele noastre. Habar n-avem, Înălțimea Ta!... Consumăm
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu voia să provoace durere nimănui, nu așa cum alții îi provocau ei fără nici cea mai mică reținere, sau părere de rău. Se întoarse în casă și se așeză pe marginea patului. Ridică pantalonul pentru a verifica starea. Pielea se crăpase în câteva locuri, coaja apăruse deja pe răni pentru a o proteja. Nu era grav, dar era dureros. Căută vată și spirt și dezinfectă rănile. Usturimea medicamentului o resimți până în vârful degetelor de la picioare. Strânse din dinți și închise ochii
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi Încolăci gâtul cu repeziciune. Mai văzu luna Înroșită, rostogolindu-se aiurea dintre crengile copacului. După aceea, totul se sparse În el și căzu În negrul desăvârșit al propriei ființe. Fu devorat cu sălbăticie. Se spune doar că, atunci când Îi crăpă inima Între dinți, Câinele Negru se simți izbit de o mireasmă puternică de trandafiri, care se risipi ușor, parfumând cerul Înalt până departe. Răcoarea nopții Îl trezi În cele din urmă. Mirosea teribil a trandafiri și ameți Îmbătat de mireasmă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu dînsu-orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți, ce fără viață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă? Și în Nil numai pustiul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cei odată înfloriți; - Memphis, Theba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin pustiu străbat sălbatec mari familii beduine Sorind viața lor de basme prin câmpie nisipiți. Dar și-acum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
125} Iar o vale nesfârșită ca pustiile Saharei, Cu de flori straturi înnalte ca oaze zâmbitoare, Cu un fluviu care poartă a lui insule pe el, E grădina luminată a palatului în munte - A lui scări de stânci înnalte sunt crăpate și cărunte, Iar în halele lui negre strălucind ca și oțel Sunt păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce umbră dorește Și cu strugurii vineți și galbeni ce îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul, Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori și lumini, Iară albine din bobițe crăpate sorb lamura mierei; Iar în mijloc de grădine, într-o luncă de verzi portocale Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer - ținut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce mi-o arunci de milă - Să te iubesc atâta, nu e păcat copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă 70Și aș fi vrut cu dânsa ca să mă pue-n groapă... Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]