3,260 matches
-
fără fond tc "Formă fără fond " În 1876, la 26 de ani, Eminescu scrie patru strofe care ar putea fi considerate manifestul antidandysmului românesc din secolul al XIX-lea. Să le rememorăm: Ai noștri tineri la Paris Învață La gât cravatei cum se leagă nodul Ș-apoi ne vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei Își cască ochii săi nerodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar cu dispreț, toate stereotipurile care Îi proiectează pe dandy În ridicol, făcându-i niște simpli filfizoni de import: Înnodatul cravatei, căruia, cum vom vedea, Îi sunt Închinate În epocă adevărate imnuri, e - pentru conservatorul Eminescu - doar prilej de pierdere a vremii. Mustața În furculiță, părul frizat, țigara În colțul gurii, afectarea pronunției, trăitul à la légère, fără muncă, irosit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ei are loc primul mare racord al culturii noastre la modelul occidental. De la instituții (presă, societăți culturale, teatru, școală, edituri etc.) la vestimentație, de la arhitectură și decorații interioare la coafură și - ei, bine: da - la felul de a face nod cravatei, să fie toate acestea, cum crede (În același spirit conservator) Maiorescu, simple preluări, imitații de suprafață, „vițiu radical”, „neadevăr”, „lustru”, „superficialitate fatală”, „iluzii juvenile”, rod al vanității? Subiect fierbinte, neepuizat nici azi, după atâția ani de la cunoscuta formulare maioresciană. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dacă ar fi să socotească banii cheltuiți pentru o asemenea „cadână bărbătească”, autorul crede că dandy-ului de pe Dâmbovița i-ar trebui lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de cămăși, 96 de perechi de mănuși, cosmetice și parfumuri, praf pentru poleitul unghiii”. Nu ne vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba despre Brummell! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la Terez, care Își face toaleta, admirat de Paloti și Colan, Într-o scenă demnă de pana unui Barbey d’Aurevilly. Brummell balcanic, Gogor Filfizon, cum Îl alintă nenea Tache, Își Înnoadă și deznoadă plin de concentrare un fel de cravată: „Împrejurul unui guler drept și tare, o legătură mare, vărgată negru și roșu, prinzând-o c-un ac, al cărui cap rotund și turtit era format d-o mare pirozea Încongiurată c-un cerc d-aur”2. Cum lesne se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și «sans braguette», pourpoint violet cardinal, floare roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
are toate calitățile pentru a-l „prinde” ca nimeni altul În pagină pe regele dandy-lor. Dacă ar fi să le dăm crezare celor care l-au cunoscut, el face senzație cu o simplă ieșire În public. „Își alege cu grijă cravatele, manșetele de dantelă, mănușile, dedicațiile scrise cu cerneluri de culori diferite. Silueta lui e inconfundabilă: redingota umflată printr-un fel de corset se evazează ca o tunică militară ieșind de sub centironul strâns. Pantalonii sunt gri cu dungi galbene. Pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
foarte vârstnicul tată (pierdut la doar 6 ani), se instalează la hotelul Pimodan, unde Își amenajează interiorul după toate legile dandysmului: mobile de lux, obiecte de preț, veșminte scumpe. Afișează mereu o alură de artist „șic”, cum Își Înnoadă neglijent cravata neagră, lăsată să cadă peste vesta puțin descheiată, cum Își scoate grațios mănușile roz ori bej sau cum Își oglindește chipul În luciul de mare efect al pantofilor. Dar se Înconjoară nu de „lume bună”, ci de tineri scriitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În 1953, celebrul fotograf Cecil Beaton Îi face portretul: „Astăzi, cel despre care Oscar Wilde spunea că are darul vârstei veșnice e Încă, În ciuda celor 84 de ani ai săi, dandy-ul etern. Poartă un costum gri pal stropit, o cravată de mătase neagră, o cămașă albă Încheiată În stil vechi, cu gulerul și manșetele rotunjite. Pe degetele lungi și subțiri are nenumărate inele masive care atrag voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș...ț Părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
noaptea târziu, intră la Capșa, unde Îi măsoară insolent, din cap până-n picioare, pe «toți belferii», prin lentila monoclului; arborează «coroana comtală», apare, În Cișmigiu, Într-un costum de mare efect, cu «mănuși gris-clair, ghetele cu capace și cu o cravată mauve vieux-rose ca un lampion». La Berlin, În escapadele sale amoroase, Îmbrăcat, ca Baudelaire, Într-un «complect violet», vrea să treacă drept un «tânăr dilettante»; «impasibil ca un mort» rulează «frase fine», cu un «vrai aplomb princier», intimidându-și partenerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atâta, nu ar fi decât un exemplar, original și somptuos, În care s-ar putea recunoaște orice banal tânăr contemporan”1. În tinerețe, decis să-și surprindă contemporanii prin extravaganța costumelor de catifea albă, prin buchetele de violete prinse În loc de cravată, el Își compune mai apoi un stil de o sobră eleganță: mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o artă a toaletei, nu atât de strălucitoare, dar profundă și, fără doar și poate că, datorită ei, superficialii l-au privit ca pe un urmaș al lui Brummell; doar că dandysmul nu e arta brutală de a pune o cravată”1. Însă, În ciuda părerii lui Barbey, toată lumea bună a Londrei și Parisului Îl consideră un fel de far al eleganței, al stilului select. În 1821 sosește la Londra și revigorează ca nimeni altul un stil ce părea să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
memorii, cronici mondene) În cartea pe care am citat-o nu o dată a lui Jean-Yves Tadié1. Așa cum apare prin saloane, În cafenele, teatre, muzee, tânărul Proust oferă privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Walter Pater și Ruskin, dar și pentru decadenții francezi, În al căror spirit crește. Se lansează eclatant În viața mondenă a Londrei, dar și la Paris, unde e văzut din ce În ce mai des. Își dobândește notorietatea nu numai datorită Înfățișării sale excentrice (cravata verde, vestele de catifea, pantalonii prea scurți, ciorapii colorați, crinul ofilit ținut ostentativ În mână), nu doar cu stilul provocator de a face conversație, ci și prin operă. Poemele, nuvelele, romanul Portretul lui Dorian Gray, piesele de teatru, eseurile Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la imperiul eleganței nu citesc plicticosul volum, ci Îl descifrează, ca pe un alfabet secret, ca pe o carte Întredeschisă, pe Brummell Însuși, cută după cută, nasture de nasture, concentrați, de parcă ar avea sub ochi un prețios manuscris, asupra pliurilor cravatei ori a moliciunii mănușilor sau pantofilor săi. Cel puțin așa Îl descriu zecile de pagini ale admiratorilor Înfocați, ce au avut privilegiul de a-l fi putut privi, fie și pentru doar câteva ore, Într-un club, la un bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de a trăi, e neglijent, chiar neîngrijit, dar visează În taină la eleganța dandy-lor. Îi admiră și, deopotrivă, Îi disprețuiește pe acești filfizoni, când copiindu-le stilul, când zeflemisindu-i. Vor fi făcut senzație În epocă mănușile lui, nasturii auriți, cravatele, accesorii Îndeobște elegante, dar nu Împopoțonând un trup transpirat, În veșminte slinoase. Să fie atunci Tratatul de viață elegantă o revanșă? Tot ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
până la cel mai mic detaliu. Însă prin dispariția treptată a fabricării de unicate, prin standardizarea confecțiilor (chiar cele mai șic case de modă produc industrial, nu artizanal), idealul dandysmului primește o lovitură mortală. Chiar buticurile de lux, ale marilor firme (cravată stil X, cămașă Y etc.), oricât de originale ar fi, Îi interzic dandy-ului dreptul personal de a-și concepe ținuta, așa cum un artist autentic Își concepe opera. În epoca lui Brummell și o vreme după dispariția sa, un dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În timp ce se plimbă, Într-o zi de toamnă prin parc: „Oh, da... După frunzele moarte...”. Sau să pomenim costumele lui Drieu La Rochelle, ușor demodate, cu linia lor englezească, insistând mereu asupra unui detaliu bleu, ca pată de culoare (batistă, cravată, cămașă), asortat cu albastrul ochilor. Să nu uităm Însă că, aproape de Începuturile dandysmului „istoric”, deci pe vremea lui Brummell, era de foarte bon ton să ai hainele jerpelite, iar dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Uneori ei trec granița realului și intră În romanele lui Stendhal sau Balzac. De aceea, mulți dandylogi scriu cu nonșalanță că la Staub, de pildă, se Îmbracă contele d’Orsay, Eugène Sue, dar și Julien Sorel sau Lucien de Rubempré. Cravate, mănuși, pălării tc "Cravate, mănuși, pălării " Dacă ar fi să continuăm povestea despre ținută, zona În care dandy-i Își iau libertatea să provoace, improvizând uneori genial, cu o forță de șoc totuși temperată, este cea a accesoriilor. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
realului și intră În romanele lui Stendhal sau Balzac. De aceea, mulți dandylogi scriu cu nonșalanță că la Staub, de pildă, se Îmbracă contele d’Orsay, Eugène Sue, dar și Julien Sorel sau Lucien de Rubempré. Cravate, mănuși, pălării tc "Cravate, mănuși, pălării " Dacă ar fi să continuăm povestea despre ținută, zona În care dandy-i Își iau libertatea să provoace, improvizând uneori genial, cu o forță de șoc totuși temperată, este cea a accesoriilor. Ele sunt „detaliile” care, crede Roland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
copiat, imitat. Adică negat În Însăși substanța sa. Cu singura precizare, absolut necesară, că excentricitatea (deși practicată de unii) e În principiu refuzată, din simplul motiv că e o formă realtiv ușor imitabilă. De cele mai multe ori, adevărat obiect de cult - cravata și mănușile. Să ni-l imaginăm pe Balzac scriind cu aplicație De la cravatte considérée en elle-même et dans ses rapports avec la société et les individus sau pe Emile Marco de St. Hilaire redactând Încă la 1827 L’art de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
en elle-même et dans ses rapports avec la société et les individus sau pe Emile Marco de St. Hilaire redactând Încă la 1827 L’art de se mettre sa cravatte de toutes les manières connues et usitées, adevărată istorie a cravatei, Însoțită de 32 de figuri explicative. Dar, mai ales, să ni-l Închipuim pe Brummell exersând ritualic o descoperire senzațională: muselina ușor apretată, care Îi Îngăduie să facă un nod și apoi să dea o formă greu de imitat cravatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cravatei, Însoțită de 32 de figuri explicative. Dar, mai ales, să ni-l Închipuim pe Brummell exersând ritualic o descoperire senzațională: muselina ușor apretată, care Îi Îngăduie să facă un nod și apoi să dea o formă greu de imitat cravatei, așa cum stă nemișcat, asistat de valet, cu capul dat pe spate, atent la proporția perfectă dintre guler și ampla fâșie, de cele mai multe ori albă. După zeci și zeci de Încercări, „rateurile noastre”, cum Îi plăcea să spună valetului, rezulta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nemișcat, asistat de valet, cu capul dat pe spate, atent la proporția perfectă dintre guler și ampla fâșie, de cele mai multe ori albă. După zeci și zeci de Încercări, „rateurile noastre”, cum Îi plăcea să spună valetului, rezulta un nod desăvîrșit. „Cravata lui Brummell devine un model pe care mulți se străduiesc să Îl imite, dar care nu e niciodată egalat.” 1 Cravate și cravate: à l’americaine, à l’orientale, à la Lord Byron, „În cascadă”, irlandeză, à la paresseuse... Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]