3,093 matches
-
terțul ascuns, care sunt trei fațete ale uneia și aceleaiași Realități. Fără una din aceste trei fațete, Realitatea nu mai este reală, ci o fantasmagorie destructivă. Problema subiect/obiect a fost în centrul reflecției filosofice a părinților fondatori ai mecanicii cuantice. Pauli, Heisenberg și Bohr, ca și Husserl, Heidegger, Gadamer și Cassirer au respins axioma fundamentală a metafizicii moderne: separarea totală dintre subiect și obiect. Împărțirea binară (subiect, obiect), care definește metafizica modernă, este înlocuită, în abordarea transdisciplinară, de împărțirea ternară
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nu face nici o referire la teoremele lui Gödel. Pentru el, realitatea se oferă ca "țesut de conexiuni de genuri diferite", ca o "abundență infinită", fără vreun fundament ultim. Această viziune este împărtășită de Pauli, care scrie: "Faimoasa "incompletitudine" a mecanicii cuantice este cu siguranță prezentă într-un fel sau altul, dar e clar că ea nu poate fi eliminată printr-o întoarcere la fizica clasică (asta e pur și simplu o "neînțelegere nevrotică" a lui Einstein). Este vorba mai degrabă de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fapt, strict echivalente cu nivelurile de organizare a gîndirii sistemice. Heisenberg este perfect conștient de faptul că simpla considerare a existenței regiunilor realității nu este satisfăcătoare, căci asta ar însemna să se pună pe același plan mecanica clasică și mecanica cuantică. Este motivul principal care conduce la regruparea acestor regiuni de realitate în niveluri diferite de realitate. Motivația sa este, deci, identică cu a mea. Heisenberg regrupează numeroasele regiuni de realitate în trei niveluri distincte. "Este clar afirmă el că organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cunoaștere. El situează la acest prim nivel mecanica clasică, electromagnetismul și cele două teorii ale relativității ale lui Einstein, altfel spus, fizica clasică. Al doilea nivel de realitate corespunde stărilor de lucruri inseparabile de procesul cunoașterii. El situează aici mecanica cuantică, biologia și științele conștiinței. În fine, al treilea nivel de realitate corespunde stărilor de lucruri create în conexiune cu procesul cunoașterii. El situează la acest nivel de realitate filosofia, arta, politica, metaforele lui "Dumnezeu", experiența religioasă și experiența inspirației. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și Lupasco nu s-au cunoscut. Dar noțiunea de "potențializare" apare aproape simultan în opera lui Lupasco și Heisenberg. Mai mult, Heisenberg este perfect conștient că doar o logică a terțului inclus ar putea să ne facă să înțelegem paradoxurile cuantice, așa cum o spune explicit marele scriitor român Vintilă Horia 30, dar el ignoră complet opera lui Lupasco. La rîndul său, Lupasco nutrește o vie admirație pentru Heisenberg și al său principiu de incertitudine, dar nu face nici un efort pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
multe asociații interesante și fecunde). Cît despre Lupasco, el este mutantul mutanților, cu a sa logică a contradicției. E adevărat că Pauli este un mutant mai puțin solitar, căci fizica a suferit o mutație colectivă fără precedent, prin apariția mecanicii cuantice. Dar cei trei mutanți sunt confruntați strict cu aceeași problemă: non-conformitatea între fenomenele pe care le studiază și modelul de Realitate care domnea fără rival pe vremea lor. În această situație, cu siguranță resimțită ca dramatică în plan personal, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să genereze o interacțiune de o importanță considerabilă pentru epoca noastră. Cu siguranță, așa cum e și firesc, interacțiunea a funcționat în ambele sensuri : gîndirea unui mare fizician a influențat de o manieră incontestabilă mai ales prin înțelegerea principiului complementarității mecanicii cuantice și prin ideea de ordine acauzală gîndirea marelui psiholog, iar gîndirea marelui psiholog a înmuiat gîndirea marelui fizician. Pauli a mărturisit în mai multe rînduri influența gîndirii lui Jung asupra propriei gîndiri. De exemplu, într-o scrisoare adresată lui Markus
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a lui Pauli se reduce la cîteva articole, toate în germană. Ea este mai degrabă formulată în corespondența sa. Ea dezvăluie un Pauli necunoscut de marele public un mare gînditor, cu siguranță unul dintre cei mai mari printre fondatorii mecanicii cuantice. Fizicianul finlandez Kalervo Laurikainen, de exemplu, a pus la dispoziția publicului cîteva fragmente din corespondența lui Pauli cu Fierz, în cartea sa Beyond the Atom The Philosophical Thought of Wolfgang Pauli. O analiză foarte interesantă a gîndirii filosofice a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
problema clădirii unui nou model de Realitate, în acord cu, pe de o parte, experiența psihologică și, de cealaltă, experiența microfizică. Pasul următor era aproape inevitabil, iar Jung, Pauli și Lupasco recunosc, pe căi diferite, existența unui isomorfism între lumea cuantică și lumea psihică. În Franța, puțin înaintea lui Jung și Pauli, Lupasco ajunge la aceeași concluzie 10. De altfel, tăcerea stingherită ce înconjoară lucrările lui Jung, Pauli și Lupasco în lumea filosofilor are aceeași densitate. Căci consecințele acceptării unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prima vedere, realul lui Pauli (pe care Laurikainen îl numește, cu o terminologie nu prea fericită, "realul transcendent"12), este practic identic cu "realul voalat" al lui d'Espagnat. Există, însă, o diferență capitală: isomorfismul dintre lumea psihică și lumea cuantică lipsește la d'Espagnat. Într-o scrisoare către Fierz din 5 martie 1957, Pauli scrie că e rezonabil să gîndești că pînă și materia așa-zis "inertă" ar prezenta slabe componente psihice 13. Astfel de considerații ar fi cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu adevărat vorbi de "nivel". Ceea ce se află dincolo de voal este, prin definiție, incognoscibil. Dar răspunsul este și "poate că da", în măsura în care descrierea modelului lui Pauli este incompletă. Într-adevăr, pot fi considerate două tipuri de obiecte, radical distincte: obiectele cuantice și obiectele clasice. Noțiunea de "nivel de realitate" este de asemenea implicit prezentă în opera lui Jung. În documentarul pentru televiziune "Face to face", Jung ne spune că "psyché nu e în întregime redus la spațiu și timp"15. Spațiul-timp
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Realității, fondată pe interacțiunea dintre subiect și obiect. Jung merge în același sens: "Sincronicitatea nu este mai enigmatică sau mai misterioasă decît discontinuitățile fizicii"30. Jung are perfectă dreptate. Dar putem merge mai departe și afirma că sincronicitatea și discontinuitatea cuantică sunt două fațete ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționism și anti-reduc-ționism. Ea este, într-un sens, o teorie multi-reducționistă, via existența nivelurilor de realitate discontinui și multiple. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tribului intelectual, ceea ce ni se pare important este divergența filosofică dintre Bachelard și Lupasco, revelînd, încă o dată, poziția singulară a lui Lupasco în filosofia franceză, situîndu-se în tradiția lui Novalis, și nu în cea a lui Descartes. 6. DE LA LUMEA CUANTICĂ LA LUMEA ARTEI ANDRÉ BRETON: DE LA ADMIRAȚIE LA EXCOMUNICARE În deceniul 1950-1960, Stéphane Lupasco își face o intrare fulgerătoare în lumea artelor, deși venea de foarte departe din lumea cuantică, cea a infinitului mic și a infinitului scurt. Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și nu în cea a lui Descartes. 6. DE LA LUMEA CUANTICĂ LA LUMEA ARTEI ANDRÉ BRETON: DE LA ADMIRAȚIE LA EXCOMUNICARE În deceniul 1950-1960, Stéphane Lupasco își face o intrare fulgerătoare în lumea artelor, deși venea de foarte departe din lumea cuantică, cea a infinitului mic și a infinitului scurt. Cum se poate explica acest fenomen insolit ? Cu ocazia unui interviu din 1952, André Parinaud l-a întrebat pe André Breton: " Nu credeți că științele fizice care, de cincizeci de ani, modifică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
logică, nici ca afectivitate, sursa și rațiunile, sensul acestei dăruiri reciproce"7. André Breton a meditat mult, cu siguranță, la al treilea capitol, "Logica artei sau experiența estetică". Pentru Lupasco, arta este căutarea "contradicției logice existențiale", iar estetica este "știința cuantică în germene, în fașă", o "conștiință a conștiinței". Arta unei epoci date utilizează materialul cognitiv al etapei respective și, prin urmare, istoria artei se grefează pe "istoria cunoașterii, adică pe devenirea logică". Lupasco profetizează că arta "va înflori cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în arta modernă, Linda Dalrymple Henderson a arătat clar influența teoriei relativității în pictura lui Dali (îndeosebi în seria "ceasurilor moi")22. "Paradoxul gemenilor" trebuie că l-a impresionat mult pe Dali, din rațiuni evidente. Dar influența exercitată de lumea cuantică este practic ignorată în literatură critică despre Dali. Anumite picturi și mai ales scrierile cu caracter teologic ale lui Dali (cum ar fi, de exemplu, cea consacrată dogmei Adormirii Maicii Domnului, promulgată pe 1 noiembrie 1950) demonstrează limpede că Dali
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
literatură critică despre Dali. Anumite picturi și mai ales scrierile cu caracter teologic ale lui Dali (cum ar fi, de exemplu, cea consacrată dogmei Adormirii Maicii Domnului, promulgată pe 1 noiembrie 1950) demonstrează limpede că Dali era familiarizat cu mecanica cuantică, al cărei părinte fondator era tocmai Max Planck 23. Proprietățile lumii cuantice au stimulat în mod deosebit imaginarul lui Dali. El era convins că particulele cuantice sunt elemente angelice 24. De la cine putea el avea toate aceste in-formații, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
teologic ale lui Dali (cum ar fi, de exemplu, cea consacrată dogmei Adormirii Maicii Domnului, promulgată pe 1 noiembrie 1950) demonstrează limpede că Dali era familiarizat cu mecanica cuantică, al cărei părinte fondator era tocmai Max Planck 23. Proprietățile lumii cuantice au stimulat în mod deosebit imaginarul lui Dali. El era convins că particulele cuantice sunt elemente angelice 24. De la cine putea el avea toate aceste in-formații, dacă nu de la Lupasco? Lupasco și Dali s-au întîlnit de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Domnului, promulgată pe 1 noiembrie 1950) demonstrează limpede că Dali era familiarizat cu mecanica cuantică, al cărei părinte fondator era tocmai Max Planck 23. Proprietățile lumii cuantice au stimulat în mod deosebit imaginarul lui Dali. El era convins că particulele cuantice sunt elemente angelice 24. De la cine putea el avea toate aceste in-formații, dacă nu de la Lupasco? Lupasco și Dali s-au întîlnit de mai multe ori. Lupasco, însoțit de familia sa, l-a vizitat pe Dali, la Cadaqués, și o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că, dintotdeauna, ființa umană a considerat că forțele divine vin de sus, dintr-o lume de deasupra noastră, dintr-o "supralume". Lupasco atribuie chiar numele de "suprarealism" acestei credințe. Dar, pentru Lupasco, cazul lui Dali arată întreaga importanță a "sublumii" cuantice. Dali ar fi un vizionar ce captează mișcarea cuantică, creația continuă și anihilarea formelor punînd față în față entități insolite, fără nici un corespondent în propria noastră lume, dar care sunt totuși reale în propria lor lume. Iată de ce Lupasco propune
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vin de sus, dintr-o lume de deasupra noastră, dintr-o "supralume". Lupasco atribuie chiar numele de "suprarealism" acestei credințe. Dar, pentru Lupasco, cazul lui Dali arată întreaga importanță a "sublumii" cuantice. Dali ar fi un vizionar ce captează mișcarea cuantică, creația continuă și anihilarea formelor punînd față în față entități insolite, fără nici un corespondent în propria noastră lume, dar care sunt totuși reale în propria lor lume. Iată de ce Lupasco propune termenul de "subrealism" pentru a califica creația artistică a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
picturile lui Benrath sau Appel ilustrează existența reală a universului biologic, în vreme ce acelea ale lui Dali sau Mathieu ilustrează existența reală a universului psihic. Ele fac vizibile universurile ascunse ale logicii contradicției. Semn al vremurilor, interacțiunea dintre teoria relativității, mecanica cuantică și artă (îndeosebi suprarealismul) încep să atragă atenția istoricilor de artă. Într-o carte recentă, Suprarealism, artă și știința modernă, Gavin Parkinson analizează splendid această interac-țiune45. Din păcate, trimiterile la Lupasco în această carte sunt marginale, autorul ignorînd, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
îmi dădea impresia că nu ne vedea, dar, în același timp, mîinile sale însoțeau cu gesturi expresive incantația profetică a vocii sale. Să fi fost o întîmplare faptul că discuția noastră s-a concentrat pe înțelegerea "terțului inclus" în raport cu fizica cuantică? E o întîmplare dacă Michel Camus a resimțit nevoia, la un moment dat, să strecoare cuvîntul "tainic" între cuvintele "terț" și "inclus"? Nu știu. Tot ce știu e că aveam impresia că în-tîlnisem pe cineva pe care îl știam dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
contradicției: A este non-A. Prin urmare, prin-cipiul de identitate se dedublează: A este tot-odată A și non-A. E interesant de remarcat că această opinie e și cea a lui Alfred Korzybski, care, în 1933, sub presiunea paradoxurilor mecanicii cuantice, a propus un sistem de gîndire non-aristotelic, cu o infinitate de valori 9 și care l-a avut drept emul pe celebrul scriitor de science-fiction Alfred Van Vogt, autorul volumului Lumea Â10, pe care Boris Vian l-a întîmpinat și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică implicată de universalitatea "Structurii absolute""7. În ciuda afirmațiilor sale uneori tranșante privitoare la știința modernă, Abellio este intim convins că există o legătură profundă între fizica cuantică și principiul fondator al structurii absolute. Astfel, el scrie în Ființa cosmică (lucrare în care ne regăseam împreună, Raymond Abellio, Stéphane Lupasco și eu): "ceea ce apare aici ca "paradoxal" pare de fapt să ilustreze o situație generală"8. El adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]