3,596 matches
-
luptă fără folos cu un ins Îndesat și plin de păr pe spinarea măslinie, care o apucă de umeri și-o trînti cu fața-n jos. Am urmărit Întreaga desfășurare a violului, Încercînd să evit privirea disperată a ochilor aproape cufundați În așternutul de satin. Mireasa nu mai juca niciun rol și nu mai cocheta cu camera. Filmul porno cu lesbiene fusese o Înscenare menită s-o ademenească În apartamentul acesta anonim, mise-en-scène pentru violul cît se poate de real, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
detectasem aluzia la o anume complicitate, poate același regret de-a fi luat În rîs cuplul Hollinger pe care Îl exprimase și Paula, dar eram convins că nu se putea să-i fi omorît el. Suedezul era prea ursuz, prea cufundat În ranchiuna pe care i-o purta lumii Întregi, ca să fie În stare să acționeze hotărîtor. La nouă și jumătate, Paula Încă nu sosise și am presupus că avusese vreo urgență la clinică. Am mîncat de unul singur, trăgînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu spatele la mine, ținînd un buchet de crini și ferigi ce se Încăpățîna să alunece de pe piatra funerară. CÎnd am trecut prin apropierea mormîntului, omul s-a Întors spre mine și a tresărit aproape ferindu-se, de parcă l-aș fi surprins cufundat În gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana lui pe cel ocolit de toată lumea la Înmormîntarea lui Bibi Jansen. — Doctore Sanger...? Să vă ajut cu ceva? — Nu... mulțumesc. Sanger pipăia suprafața pietrei funerare, atingînd cu degetele sale fine literele tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
țigări și pe fluturașii publicitari adunați pe alee. Împinse de vînt, gunoaiele se adunau la poalele ușilor acoperite cu graffiti ale garajului, de parcă sperau să fie Încorporate În acel colaj sinistru. Crawford Își conduse Porsche-ul foarte Încet pînă În fața vilei cufundate În tăcere, unde opri să arunce o privire. Îi vedeam tendoanele gîtului Încordîndu-i-se și fălcile Încleștate, În timp ce buzele-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hopper(##notă - Pictor american (1882-1967); multe dintre lucrările sale reprezintă interioare de locuințe privite din exterior, prin ferestre, pe timp de noapte.##). Locatarii, doi bărbați Între două vîrste și o femeie la vreo treizeci și ceva de ani, ședeau În interiorul cufundat În tăcere, cu chipurile luminate de tremurul incandescent al unui ecran de televizor. Nici o expresie nu le anima ochii, era de parcă umbrele palide proiectate pe pereții tapetați cu hessian deveniseră pentru ei de multă vreme un substitut mulțumitor pentru gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Graham County, Arizona, alcătuită exclusiv din pensionari vîrstnici.##). — Am fost pe-acolo. În realitate, e un loc plin de viață. Uneori septuagenarii ăștia sînt de-a dreptul zburdalnici. — Zburdalnici... Plictisit, Crawford Își trecu palma peste frunte. Rămase privind către vilele cufundate În tăcere din jurul pieței, cu balcoanele lor apărate de soare care nu așteptau să se-ntîmple nimic. Mă tenta să mai fac o remarcă frivolă, dar Îmi dădeam seama că el nutrea pentru oamenii din Residencia o grijă impetuoasă, aproape nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford mă urmărea cu o privire aprobatoare, mi-am dat seama cît de bine funcționa mecanismul său de descifrat personalități - deja mă simțeam În largul meu În vila aceea, liber de datoriile trecutului, de morena amintirilor În care mi se cufundaseră tălpile și care mă Înconjura de-o veșnicie. — Charles, ai ajuns acasă..., Îmi spuse Crawford, făcîndu-mi semn să mă grăbesc către livingul uriaș. Bucură-te de senzație - stranietatea ne e mai aproape de suflet decît ne place să credem. — O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mult Genesis!) și m-am vârât în pat. Am adormit târziu, după ce m-am foit în așternut nu știu cât. Simțeam că între mine și pernă este o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu mă lăsa să mă cufund în somn. Am adormit în cele din urmă și m-am visat înotând într-o mare pustie și încremenită. Dar parcă aș fi înotat stând pe loc. Nu înaintam nici măcar un centimetru, oricât mă străduiam. M-a tulburat foarte tare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru totdeauna din viața mea! Nu, nu e bine să-ți pui speranțe în oameni! E clar că, dacă mă apropii de ei, viața mea va deveni o nesăbuită târșâială printr-o mlaștină în care voi sfârși prin a mă cufunda, iar realitatea mă va copleși, îndepărtându-mă încet și sigur de ficțiune și smulgându-mă cu totul din ea, în cele din urmă, ca pe o buruiană nevrednică. — E clar, îi spun. E foarte clar! Totul e cât se poate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mereu ostenit. De fapt, are o oboseală cronică. Chiar și ziua, când stă în pat, simte că între el și pernă se postează de nicăieri o altă pernă, invizibilă și grea ca o piatră, care nu-l lasă să se cufunde în somn și-l apasă violent pe creștet. Eduard își șterge fruntea transpirată și se ridică din pat scrâșnind din dinți de durere. Se apropie cu greu de geam, deschizând larg fereastra. Inspiră adânc, din rărunchi, aerul pe care i-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înoate în larg, cu aproape aceeași ardoare cu care odinioară își dorise să scrie primul ei roman și să devină scriitoare. O scriitoare neobișnuită. Dar nu putea. Nu putea să intre în mare. Se așeză pe o piatră de dig, cufundându-și tălpile goale în apă, în timp ce inima îi bubuia, în mod inexplicabil. Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
părea o Închisoare pentru fiecare, Însă În miezul ei se află, În profunzimea acelor milioane nenumărate de copaci metaforici de care nu vedem pădurea, justificarea și mântuirea. Mi-am Întors privirea Îndărăt, aproape de vârful pantei. Codrul lui Wistman dispăruse deja, cufundat din nou sub pământ; din nou doar o altă urmă În memorie, deja transformată În artefact, un lucru bun de Întrebuințat. Un sfârșit, trupul mort al frunzelor lui vii. „La scurtă vreme după acea primă vizită, tata mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
locul Și numai cam atâta mișcare s-a petrecut pe sonda noastră din nișa de năpastă, că în afară de Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere, ceilalți mocneau într-o trândăvire mohorâtă și într-o moțăială necontenită Deci în nișa cufundată în beznă, nu se auzeau decât pașii pe scară a celui trimis după apă și dedesubt doar clipocitul undelor negre și ușoarele bușituri și frecături ale buștenilor rătăcitori, iar, undeva, pe galerie și mai departe, pe direcțională, o mare tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când Manuil Fragă, coborâse după apă de băut, am chitit că nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceilalți, cum ședeau nemișcați, ca butucii, de parcă fuseseră amețiți cu zeamă de Zmeoaică, de Mărgica cucului sau de altfel de Somnoroasă, am simțit că am plumb în vine, iar pleoapele mi-au căzut peste ochi, grele ca obloanele de fier, cufundându-mă în neștirea somnului Că ajunși de aerul cel curat și slăbiți fiind, ne-am îmbătat de tăria acestuia, ca de un vin înșelător și toți am adormit, ca trunchiul Și noi nu ne-am trezit, nici când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu privirile spre cavalerul lui din copilărie, care îl reprezenta pe un erou al vreunei temerare și evlavioase Cruciade: stătea în bufet, între cănițe și pahare de cristal, sprijinit în scutul său alb de porțelan, împodobit cu o cruce purpurie, cufundat într-o profundă și neîntreruptă cugetare. Junii ăia, simpli și lați în spate, s-au dedicat aceleiași sublime chemări, făcând-o nu o dată, ci de sute de ori, stărui în gânduri, Vladimir: au optat pentru două meniri, aparent, foarte diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dincolo de Prut. Aveam de îndeplinit slujbe mult mai grele... Tuși îndelung, trase nervos din țigară de câteva ori și zise: Doamna era exhibiționistă, sublinie el o intimitate anume, pe când își ținea pleoapele coborâte strâns, ca și cum ar fi vrut să se cufunde într-un somn greu. Constatând că nu e suficient de enunțiativ, omul cu ochi verzi și triști de gânsac, deschise pleoapele, relatând mai departe: Doamna era exhibiționistă... Adică, avea pornirea de a se dezbrăca în fața a cel puțin unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acestea.... Cuvântătorul se înfurie pe pipa lui năstrușnică, dominată de acel tors al arabului de argint, care-i tresărea între dinți. -...Toate acestea le par unora o prostie, fiindcă animismul e confundat cu oricare alt mit rudimentar, neevoluat, grosolan, sălbatic, cufundându-l în dispreț ironic și în frustă suficiență. Dealtfel,... Profesorul observă, în fine, privirea de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pe obraz. Într-un grai greu de reprodus, ce amesteca vuietul vântului și vigoarea interjecțiilor, îi zise compătimitor: E o rană pe care o poate contracta doar un cugetător, un iubitor al contemplației care, nepăsător de cele din jur, se cufundă adesea în vise... Un războinic nu și-ar lăsa astfel fața fără protecție maximă. Profesorul ar fi vrut să-i răspundă: Mi-ar trebui, acum, o injecție antitetanică! Nu reuși, însă, să găsească pentru termenii medicali, necesari în împrejurările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de a face cu un șaman, strămoș al șamanilor, care vede lumea prin prisma animismului? se interogă, aparte, Profesorul. Ori, poate, cu un vizionar, dinaintea căruia tainele devin consubstanțiale diafanei materii?... Ca și cum, auzindu-l, s-ar fi preocupat să-l cufunde pe oaspetele său într-o prielnică lumină a aflărilor și devoalării misterelor, Vânătorul vorbi cu o voce care sporea din sine însăși, ajutându-se concomitent prin gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ridică din umeri, intrigat de lipsa ei de perspicacitate: Îți imaginezi că numai și numai al meu, al meu, al meu s-a pătat? Nu, ma biche! S-au stropit de cafea și pantalonii noștri, pe care abia-i călcaseși... Cufundându-se în groapa meditațiilor sale, Profesorul nu-și mai auzi consoarta. Simți că depărtarea capătă formă în aducerea-i aminte, sunând asemenea veșniciei. Desfăcându-și încet de tot palma cu un gest furiș, precum cel al unui elev ce maschează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vadă, copleșit de toată această emoție prevestind șirurile de ani glorioși care aveau să vină, toată dragostea de care aveam să mă bucur, toate desfătările pe care mi le pregăteau bărbații și femeile Înșirați pe terasa În care, Încet-Încet, se cufundau toți În Întuneric: părinții mei, tanti Clara, vecinii noștri cuminți cu copii frumoși, preschimbându-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
conduși de preot se învârt în jurul mesei, cântând: "Isaie, dănțuiește; Fecioara a avut în pântece și a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu și Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim." Lumina zilei se cufundă în amurg. Venise ceasul înserări. Dinspre pădurea de brazi, aflată în imediată apropiere, adie o boare firavă de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mișcările haotice la care sunt obligați să le facă. În scrâșnetul cauciucurilor exploatate fără milă, Marius pătrunde brusc într-o curbă strânsă cu speranța că cei din spate le vor pierde urma. Încăpățânați, urmăritorii nu cedează. Urmează alte străzi lăturalnice, cufundate în întuneric. La intervale regulate se aud explozii puternice. Pentru scurt timp, drumul se întinde în față drept și liber. Marius profită să ajungă la viteză maximă. Cu siguranța pistolului mitralieră pusă la foc automat, Manfred iese pe jumătate afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sigur. Dar nu visează. O voce distorsionată de vânt îl strigă pe nume. Locotenent Rădulescu!.....Locotenent Rădulescu!.... Cu atenția încordată, se răsucește încet pe o coastă apoi se ridică în picioare. Ceilalți soldați dorm mai departe, încolăciți ca niște câini, cufundați în somnul greu al luptătorului. Locotenent Rădulescu!..... Da! Cine-i acolo? strigă Marius, repezindu-se către ambrazura fortificației acoperită cu saci. Ferește-te! L-am auzit cum spunea că vrea să te omoare...și se va ține de cuvânt!.... Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]