3,786 matches
-
înălța „la cumpăna gândirii”, unde „ Pe căi 21 bătute adesea vrea mintea să mă poarte / S-asamăn între olaltă viață și cu moarte...” Se bate miezul nopții). Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară a principiilor - viață / moarte, masculin / feminin etc. Somnia eminesciană este tocmai acea stare de fericire absolută, cu intuirea momentului zero al Creației, când contrariile se confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului dintre termeni, adică, aici, dintre ființa terestră (Cătălina) și personajul cosmic din visul fetei (Hyperion); dintre dorul (sau desideratul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru protejarea norocului ei de către Luceafăr. Cu tot dorul mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot una cu mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din fizică, Mayer Clausius, transpusă de altfel și în versurile din Luceafărul: „Un soare de s-ar stinge-n cer/ S aprinde iarăși soare”. Cătălina privește în sus, Hyperion privește în jos, iar între cele două lumi ochiul apare drept „cumpănă de lumini”, altă metaforă pentru echilibrul între viață și moarte, efemer și etern, noroc și nemurire. Dacă nu ar părea că forțăm biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
rezume „potențele omenirii întregi”. Din numeroasele texte mai sus citate se poate conchide că prezența în lume, conștiința istorică, pe de o parte, și proiecția eului în suprarealitatea valorilor eterne, pe de altă parte, tind spre echilibru, spre realizarea unei cumpene, imagine atât de frecventă în scrisul eminescian. Omul trăiește în măsura în care aspiră spre ființă, spre ceea ce este general și etern: „Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră - el trăiește,/ El cu gura voastră râde, el se ncântă, el șoptește,/ Căci
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
țărișoara” noastră a avut mereu parte de „protecție”, 139 când de voie, când de nevoie! Sunt realități istorice pe care trebuie să le judecăm la rece, fără complexe. Cred că nu trebuie să ne pierdem cumpătul, ci să punem în cumpănă ceea ce cred binevoitorii străini despre noi cu ceea ce noi înșine știm și am învățat pe pielea noastră. Se înțelege, nu putem ignora nici ce se petrece în jur. Este adevărat că Europa nu plesnește de fericire în ultimii ani. Dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
el însuși în perioada începuturilor poetice. Trebuie să-l vedem fericit pe Eminescu și când „trăiește” în supermodelele umane proiectate în marile poeme: „regele gândirii”, înțeleptul, prințul, voievodul, „bătrânul dascăl” din Scrisoarea I. Prin aceste simboluri se poate înălța „la cumpăna gândirii”, unde „ Pe căi 21 bătute adesea vrea mintea să mă poarte / S-asamăn între olaltă viață și cu moarte...” Se bate miezul nopții). Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
înălța „la cumpăna gândirii”, unde „ Pe căi 21 bătute adesea vrea mintea să mă poarte / S-asamăn între olaltă viață și cu moarte...” Se bate miezul nopții). Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară a principiilor - viață / moarte, masculin / feminin etc. Somnia eminesciană este tocmai acea stare de fericire absolută, cu intuirea momentului zero al Creației, când contrariile se confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă punem confesiunea epistolară alături de alte constante din versuri și proză, să le zicem cuvinte cheie: „pace”, „eterna pace”, „somnul”, „armonia”, „echilibrul”, „cumpăna gândirii” etc., vom înțelege cât de greșită a fost absolutizarea contradicției (romantice !) din gândirea poetului, în defavoarea armoniei, păcii și a echilibrului dintre termeni, adică, aici, dintre ființa terestră (Cătălina) și personajul cosmic din visul fetei (Hyperion); dintre dorul (sau desideratul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru protejarea norocului ei de către Luceafăr. Cu tot dorul mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot una cu mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din fizică, Mayer Clausius, transpusă de altfel și în versurile din Luceafărul: „Un soare de s-ar stinge-n cer/ S aprinde iarăși soare”. Cătălina privește în sus, Hyperion privește în jos, iar între cele două lumi ochiul apare drept „cumpănă de lumini”, altă metaforă pentru echilibrul între viață și moarte, efemer și etern, noroc și nemurire. Dacă nu ar părea că forțăm biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
rezume „potențele omenirii întregi”. Din numeroasele texte mai sus citate se poate conchide că prezența în lume, conștiința istorică, pe de o parte, și proiecția eului în suprarealitatea valorilor eterne, pe de altă parte, tind spre echilibru, spre realizarea unei cumpene, imagine atât de frecventă în scrisul eminescian. Omul trăiește în măsura în care aspiră spre ființă, spre ceea ce este general și etern: „Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră - el trăiește,/ El cu gura voastră râde, el se ncântă, el șoptește,/ Căci
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
țărișoara” noastră a avut mereu parte de „protecție”, 139 când de voie, când de nevoie! Sunt realități istorice pe care trebuie să le judecăm la rece, fără complexe. Cred că nu trebuie să ne pierdem cumpătul, ci să punem în cumpănă ceea ce cred binevoitorii străini despre noi cu ceea ce noi înșine știm și am învățat pe pielea noastră. Se înțelege, nu putem ignora nici ce se petrece în jur. Este adevărat că Europa nu plesnește de fericire în ultimii ani. Dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Nu? O meserie în care să nu mă plictisesc. Am făcut și dosare de corupție, și dosare economice, dosare cu foști parlamentari, cu judecători, am obținut condamnări. Deci, se părea că epuizasem gama. Probabil că era și un moment de cumpănă existențială, mă gândeam să încep altceva. Mi au schimbat decizia cei din jurul meu, pentru că eram foarte decis. Eu deja vorbisem cu cei de la Baroul Cluj să or ga nizeze un interviu mai repede, să nu aștept până în decem brie 2005
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
corelațiilor condiționale și raportante. Astfel, schimbarea presupune aproape de fiecare dată o reconsiderare a întregului, menită fiind să se încheie cu depășirea unei globalități care, chiar dacă modificarea nu atinge un nivel prea profund, însoțește din punct de vedere fenomenologic pasul de cumpănă. Reunificarea inerentă de stare este un implicat condițional al trecerii către o altă stare, concentrând un concept calitativ echivalent cu încarnarea unei determinări inițial relative care devine astfel, în limitele unei definiții, absolută. Cu alte cuvinte, prin determinare, o stare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
manifestare și precipitarea eficientă a metamorfozei. În sfârșit, în cea de-a treia situație este necesară o discernere prealabilă (operată în filosofia contemporană) între trăsături intrinseci (interne, monadice) ale stării sufletești și trăsăturile extrinseci (externe), urmând ca luciditatea momentului de cumpănă să decidă care vor fi supuse modificării. Schimbarea metafizică în sfera umanului este echivalentă cu schimbarea trăsăturilor monadice, pe când cea naturală doar cu a celor extrinseci, marcând o diferență care poate face din identitatea personală o chestiune de destin al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
colorat emoțional la cota impunătoare a transparenței intelectuale reci pe care o poate atinge individualitatea repliată pe sine. Diferența metodologică ce separă manierele suprastructurante ale celor două tipuri fundamentale de conștiință este grăitoare în perspectiva unei comparații care pune în cumpănă cele două tipuri corespunzătoare de sinteză. Dacă sinteza inedită și fulgurantă de tip heideggerian e capabilă de o totalizare cvasi-instantanee care transcende întregul pe care l-a "generat", cea specifică reflexivității conștiente este precis măsurabilă în funcție de distanța re-prezentificatoare (adică vizează
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fulgurant. Costul social al măsurilor adoptate în a doua jumatate a anilor '90 a fost și mai important, iar el s-a tradus în decolarea migrației. Ca și irlandezii de acum 150 de ani sau din anii '80, românii de la cumpăna dintre milenii au început să părăsească țara pentru a asigura, după propriile lor spuse, un viitor mai bun pentru ei și copiii lor. Deși migrația românească este diferită de cea irlandeză prin faptul că, deocamdată, pare a fi predominant temporară
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
vă povestesc cum a fost la Viena și la Timișoara, dar îmi pare că v-ați plictisit deja de relatările mele de călătorie. Hai să mă fac util, eficient, și să dau câteva sfaturi practice unor oameni aflați la mare cumpănă. De ani buni, mă amuză și mă intrigă în egală măsură limbajul de lemn care circulă pe piața locurilor de muncă. Știți cu siguranță cum arată un CV, o scrisoare de intenție, un anunț de scoatere la concurs a unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
porii extaziați moale țâșnesc febre zglobii, castele medievale, păduri stufoase cu fecioare treze și erudite printre ciuperci și elfi cu vârful urechii ciulit. Te năpădește o iederă regală, mulgi raze în șiștare de Murano, melci romantici robotesc în folosul obștei, cumpene fine urcă și coboară singure, nemuștruluite de nimeni, înciuturate delicat. Cuprins într-un glob uriaș de parfum, plutind aparent în voia sorții, răsfățat de curenții albaștri de aer, tolonit în nacela unui balon uscat de păpădie, trăiești izuri, zarve și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
zgomotul făcut de căruță, de cobzar, de nai, de țechinii împletiți în păr, muzica numelor proprii, Ileana, Floarea, zamfira, strălucirea paietelor pe șorțurile verzi brodate, pe văluri, clinchetul brățărilor și colierelor, legănarea sonoră a horei, albul sării pentru boi, umbra cumpenelor lungi care se înalță deasupra fântânilor, amintirea haiducilor: și veți înțelege că nimic nu este mai colorat, mai pitoresc, mai luminos, mai plăcut exostic decât acest frumos roman al D-rei Văcărescu: niciodată n-a mai auzit ea cu o limpezime
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
București, nu s-a putut mărgini la acest subiect și a evadat imediat spre satele care o inspiră mai mult decât bulevardele orașelor. I-a făcut plăcere să observe și să descrie atelajele de bivoli, plugurile primitive, fântânile a căror cumpănă lungă brăzdează cerul, birjarii plini de fireturi, satele de țigani; iar în oraș a avut ochi numai pentru locurile pitorești, moscheile, înmormântările cu obiceiuri ciudate, cimitirele prin care se plimba visătoare, zăpada: " Se întâmplă câteodată ca viscolul să acopere locuințele
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la 44 de ani bocesc de-a binelea. E și adevărat, greu. Sunt un fel de punct de intersecție, în casă, a vârstelor. Soția, 27 de ani, fiica, 6 ani și jumătate, tatăl, 72 de ani, mama, 70. Eu sunt cumpăna. O cumpănă stricată însă. De aici, de la geamul în fața căruia vă scriu, văd antene pline de ciori, coșuri prin care iese un fum mai dens ca ceața. Aud tramvaiele, trosniturile minuscule ale caloriferului, mișcările prin somn, ale soției. Camera e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de ani bocesc de-a binelea. E și adevărat, greu. Sunt un fel de punct de intersecție, în casă, a vârstelor. Soția, 27 de ani, fiica, 6 ani și jumătate, tatăl, 72 de ani, mama, 70. Eu sunt cumpăna. O cumpănă stricată însă. De aici, de la geamul în fața căruia vă scriu, văd antene pline de ciori, coșuri prin care iese un fum mai dens ca ceața. Aud tramvaiele, trosniturile minuscule ale caloriferului, mișcările prin somn, ale soției. Camera e mică, pereții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cu gazeta patriei noastre și scrisă chiar în limba română“. Odată cu revistele lor, o nouă istorie, și la noi se născu: cea a presei. Din paginile acestor reviste, „liniștitul literat și filosof“ - spunea tot Heliade - putea aduna „și pune în cumpănă faptele și întâmplările lumii“, „neastâmpăratul războinic“ se putea desăvârși într-însa, „băgătorul de seamă neguțător“, avea ocazia să-și „îndrepteze mai cu îndrăzneală speculațiile“, iar „asudătorul plugar“, să afle „ceea ce înlesnește ostenelile sale“. De la două gazete la șase milioane de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]